Iresponsabilitate. Obligare la tratament medical. Latura civilă a cauzei.

Prin sentinţa penală nr.  467 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş la data de 07.04.2009 în dosar nr. 6369/2006 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din prev. art. 180 alin. 1 în prev. art. 184 alin. 1 Cod penal şi a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod pr. penală inculpatul Xxpentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 Cod penal. A fost obligat la despăgubiri civile în sumă de 5000 lei, daune morale în favoarea părţii civile Xx  şi 5000 lei, pagubă materială, în favoarea părţilor civile Xx şi Xx.

În motivare, se arată că în data de 12.05.2006, în localitatea Sângeorgiu de Mureş, copilul Xx, în vârstă de 7 ani, a fost lovit pe stradă de calul inculpatului, lăsat nesupravegheat de acesta, ceea ce i-a cauzat  leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri medicale. A mai constatat că, potrivit raportului de expertiză şi avizelor medico-legale de la dosar, inculpatul nu avea discernământ la data faptei. În latura civilă, a reţinut , totuşi, că inculpatul răspunde pentru fapta animalului, conform art. 1001 Cod civil.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpatul Xx, care a solicitat achitarea pentru că nu a comis nici o faptă prevăzută de legea penală şi respingereea pretenţiilor civile ca nedovedite, partea civilă Xx prin reprezentanţii legali Xx şi Xx, care au solicitat condamnarea inculpatului, majorarea despăgubirilor civile şi cheltuieli judiciare.

Analizând recursurile  declarat prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prev art 385 ind. 6 alin 3 Cod pr. penală, instanţa reţine următoarele:

În latura penală, soluţia de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod pr. penală pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 Cod penal este întemeiată. Inculpatul a lăsat calul, nesupravegheat, să pască pe un drum circulat. Urmarea vătămării minorului Lazăr John trebuia şi putea fi prevăzută. Omisiunea inculpatului de a asigura paza acelui animal întruneşte condiţiile de incriminare ale faptei de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 Cod penal. Singurul motiv pentru care ea nu prezintă un caracter penal este acela că inculpatul a acţionat fără discernământ. Aceasta rezultă fără echivoc din expertiza şi avizele medico-legale.

Eroarea primei instanţe este aceea că, fără să rezulte vreo justificare din actele dosarului, nu a luat faţă de inculpat măsura obligării la tratament medical, recomandată prin aceste acte medico-legale. Instanţa de recurs va lua ea această măsură, care este şi în interesul publicului, şi în cel al inculpatului.

În latura civilă, suferinţele la care a fost supusă victima, minor de 7 ani, justifică daunele morale acordate de prima instanţă. În schimb, nu au fost probate daunele materiale decât în cuantumul de 830 de lei – prin chitanţa eliberată de Spitalul Judeţean pentru 80 de lei, şi şi prin declaraţia martorului Xxpentru suma de 750 de lei. Pentru rest, pretenţiile civile sunt neîntemeiate. În ce priveşte temeiul legal folosit de prima instanţă pentru obligarea inculpatului la plata despăgubirilor – art. 1001 Cod civil, referitor la răspunderea pentru fapta animalului – acesta este pertinent în prezenta cauză, fiindcă la fundamentul răspunderii pentru fapta animalului stă tocmai lipsa de supraveghere pentru care inculpatul a fost judecat în cauză. Oricum, chiar lipsit de discernământ fiind, inculpatul putea fi obligat la despăgubiri şi în baza art. 998 , 999 Cod civil – răspunderea pentru fapta proprie. Din considerente de echitate, doctrina şi practica judiciară au admis demult posibilitatea obligării la despăgubiri faţă de victimă a autorului prejudiciului, chiar lipsit de discernământ, dacă are un patrimoniu ce poate fi urmărit, precum inculpatul din cauză. În ce priveşte susţinerea că prima instanţă a acordat altceva decât s-a cerut, instanţa de recurs observă că toate despăgubirile menţionate în sentinţă au fost solicitate prin plângerea prealabilă, aşa cum a fost precizată prin cererea de la filele 92, 93 din dosarul primei instanţe.

Pentru aceste considerente, instanţa constată că, din puncte de vedere diferite, toate recursurile sunt fondate.

Ca urmare, le va admite, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală. Va casa parţial sentinţa atacată şi în rejudecare în conformitate cu prev. art. 113 Cod penal va lua faţă de inculpat măsura obligării la tratament medical până la însănătoşire. Va comunica inculpatului că este obligat să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratamentul, atrăgându-i atenţia că în caz de nerespectare a măsurii luate se va dispune internarea medicală, sens în care se va emite adresă către inculpat, la locuinţă şi la sediul avocatului.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală va inculpatul să plătească părţii civile prin reprezentanţi legali cu titlu de pagubă materială suma de 830 de lei, reducând la acest cuantum suma stabilită cu acelaşi titlu de prima instanţă. Daunele morale vor fi menţinute.

În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească părţii civile prin reprezentanţi legali suma de 29 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă justificată prin chitanţa emisă de Institutul medico-legal pentru certificatul medico-legal întocmit şi depus la dosar.

Va menţine restul dispoziţiilor primei instanţe.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor române în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare