Propunere de arestare preventivă respinsă

Propunere de arestare preventivă respinsă. Gravitatea faptei  pentru care este cercetat inculpatul nu impun „de plano” arestarea preventivă a inculpatului, instanţa având obligaţia să verifice în concret dacă sunt întrunite umulativ condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive.

Pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. „f” C.p.p. nu trebuie confundă cu pericolul social al faptei comise.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Brăila, s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului Z.G., cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. „i” C.pen.

Analizând propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila de arestare preventivă a inculpatului Z. G. prin prisma motivelor invocate de reprezentantul Ministerului Public, a apărărilor formulate de inculpat şi a dispoziţiilor legale în materie, instanţa va reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1491 alin. (1) C.pr.pen măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen, există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C.pr.pen şi se consideră că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmării penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. (1) lit.”f” C.pr.pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 C.pr.pen., inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cum din probele de la dosar rezultă că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, se apreciază că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen., aspect ce nu comportă discuţii, dar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În cauza de faţă este întrunită prima cerinţă a art. 148 alin. (1) lit.”f” C.pr.pen. şi anume inculpatul Z. G. este cercetat pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit.”i” Cod penal, infracţiune sancţionată cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 7 ani şi 6 luni – 12 ani şi 6 luni, însă la dosarul cauzei  nu există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică; condiţii care trebuie întrunite cumulativ, astfel cum rezultă din redactarea textului de lege.

De altfel, în propunerea de arestare preventivă, reprezentantul Ministerului Public nu a indicat în concret care sunt probele care dovedesc că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică şi în ce ar consta în concret acest pericol social, mulţumindu-se să arate că faţă de împrejurările concrete ale comiterii faptei, apreciază că există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Această ultimă cerinţă a textului de lege trebuie motivată în mod special, deoarece nu rezultă din pericolul social al faptei săvârşite şi nici nu se confundă cu aceasta, ci trebuie constatată pe baza altor împrejurări privind, în principal, persoana făptuitorului.

Instanţa va aprecia că pericolul social al faptei pentru comiterea căreia este cercetat inculpatul nu trebuie confundat cu pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, judecarea sa în libertate. Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci trebuie să fie de ordinul evidenţei şi mai ales nemijlocit dovedit.

Există pericol pentru ordinea publică, atunci când e posibil să se producă o încălcare a regulilor de convieţuire socială, ocrotită prin art. 1 din C.pr.pen. (persoana, drepturile şi libertăţile ei) ca urmare a activităţii infractorului posterioară faptei sau o reacţie declanşată de fapta comisă de acesta.

În speţă, inculpatul nu s-a sustras cercetării, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă, a fost încadrat în muncă, astfel instanţa va aprecia că existenţa pericolului social pentru ordinea publică nu este justificată. Din caracterizarea depusă de primarul comunei Vădeni, judeţul Brăila, rezultă că inculpatul are un comportament civilizat şi are o bună conduită în familie şi comunitate.

De asemenea, instanţa  va reţine că gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul poate constitui, prin raportare la pedeapsa cu care este sancţionată fapta respectivă, doar prima cerinţă de la art. 148 alin. (1) lit.”f” C.pr.pen.  nu şi cea de-a doua.

Indiferent de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, măsura arestării preventive poate fi luată numai în condiţiile prevăzute de art. 1491 C.pr.pen. şi când există cel puţin unul din cazurile prevăzute de art. 148 C.pr.pen. O interpretare contrară, ar însemna că în cazul cercetării infracţiunilor mai grave, măsura arestării preventive este obligatorie, ceea ce nu corespunde realităţii.

În stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea în libertate a inculpatului Z. G., instanţa a reţinut următoarele:

- inculpatul Z. G. a comis infracţiunea pentru care este cercetat pe fondul unui conflict mai vechi cu partea vătămată D. C. La data comiterii faptei, cei doi şi-au adresat cuvinte jignitoare reciproc, iar ulterior inculpatul s-a înarmat cu o cheie metalică de îndreptat fier beton şi a încercat să tranşeze în favoarea sa conflictul cu partea vătămată;

- încadrarea juridică dată faptei pentru care este cercetat inculpatul comportă unele discuţii, deoarece potrivit concluziilor certificatului medico-legal întocmit sub nr. 91/E/27.01.2009 de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Galaţi (fila 7 dosar urmărire penală), numitul D. C., prezintă traumatism cranio cerebral minor, gradul II cu plagă contuză parietală stângă, fractură cu înfundare cominutivă subiacentă, necesită pentru vindecare 23 – 25 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii şi nu a pus în primejdie viaţa victimei;

- inculpatul Z. G. nu este cunoscut cu antecedente penale şi la dosar nu sunt dovezi că este o persoană violentă.

Apreciind că nu sunt  întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit.„f” C.pr.pen., instanţa a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila de arestare preventivă a inculpatului Z. G.

Domenii speta

Spete similare