Actiuni in anulare

Sentinţă civilă 4289 din 25.06.2009


Prin sentinta civila nr 4289/25.06.2009 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr 2750/311/2009 admite excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta  I.M. în contradictoriu cu pârâţii J.G. şi J.S., ca inadmisibilă.

Admite excepţia lipsei timbrajului cererii reconvenţionale formulată de pârâţii reclamanţi J.G. şi J.S. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă, invocată din oficiu.

Anulează cererea reconvenţională, ca netimbrată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de23.03.2009, sub nr.2750/311/2009 reclamanta a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe acre o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii, să constate nulitatea absolută a sentinţei civile nr. 3826/10.06.2008, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 4212/311/2008.

În fapt a arătat, în esenţă, că a fost căsătorită cu pârâtul J.G. iar în timpul relaţiei de concubinaj au dobândit, printr-un contract de vânzare cumpărare o casă şi un teren, ambele situate în localitatea Icoana, jud. Olt. De asemenea că, pe parcursul judecării cererii de partaj, cei doi pârâţi, au obţinut anularea  atât a contractului de vânzare cumpărare cât şi a titlului de proprietate privind terenul din acelaşi contract. A mai arătat că reaua credinţă a celor doi rezultă atât din faptul că nu a fost chemată în judecată  în dosarul nr. 4212/311/2008, dar şi din faptul că, pe parcursul soluţionării cererii de partaj, pârâtul J.G.  recunoscuse dobândirea, în timpul concubinajului cu aceasta atât a casei cât şi a terenului.

A mai arătat că sentinţa civilă sus menţionată este  lovită de nulitate întrucât  a fost soluţionată cu încălcarea dis part. 44 alin.1 din Legea nr. 521/1995. De  asemenea că pârâta J.S. a solicitat anularea titlului de proprietate la solicitarea celuilalt pârât, deşi cunoştea conţinutul titlului, neatacând în prealabil actele premergătoare eliberării acestuia. Totodată că pârâtul J.G. nu a formulat nici un fel de apărare, achiesând la pretenţiile reclamantei din acea cauză. A mai arătat că prin sentinţa a cărei anulare o solicită pârâţii au consfinţit, fraudulos, la o tranzacţie asupra unor drepturi ce nu le aparţineau în totalitate şi au fraudat interesele unei alte persoane care avea vocaţie la ceste drepturi. De asemenea că, prin scopul mediat al consimţământului pârâţilor, au imprimat, sentinţei civile a cărei anulare o solicită, o cauză ilicită şi imorală, astfel încât aceasta  a devenit un act juridic lovit de nulitate absolută.

În drept au fost invocate disp. art. 5, 948, 966, 968 şi art. 1714 C civ.

În dovedire au fost depuse, în fotocopie, înscrisuri( f.6-10).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Legal citaţi pârâţii au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În fapt au învederat, în esenţă, că pârâtul J.G. a trăit în relaţie de concubinaj cu reclamanta  în perioada 1981-2005 însă legea nu recunoaşte concubinajul ca formă de convieţuire, nereglemetând în vreun fel această stare de fapt. De asemenea că, prezumţia de comunitate de bunuri se aplică doar bunurilor dobândite de soţi în timpul căsătoriei, iar nu şi concubinilor.

Pe cale reconvenţională a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 6000 lei  cu titlu de daune morale şi materiale.

În drept cererea nu a fost motivată.

În contraprobă au fost depuse, în fotocopie, înscrisuri( f.19-23, 36-43).

În şedinţa publică din data de 02.07.2009 instanţa a admis excepţia lipsei timbrajului cererii reconvenţionale, anulând cererea, ca netimbrată, pentru considerentele expuse. Totodată a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.

Analizând ansamblul materialului probator administrat, sub aspectul excepţiei inadmisibilităţii, instanţa reţine următoarele:

Prin sc. nr. 3826/10.06.2008, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 4212/311/2008, irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta J.S.( pârâtă în prezenta cauză) împotriva pârâţilor  J.G.( pârât în prezentul litigiu), Comisia Locală a Comunei Icoana şi Comisia Judeţeană Olt, ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, constatându-se nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 52081/97/10.12.1997 în ceea ce priveşte înscrierea la rubrica „ cetăţeanul” a numitei P.P.. Totodată a fost obligată Comisia Judeţeană Olt să emită un nou titlu de pe urma autorului P.N.I. în care, la rubrica „ cetăţeanul” să fie înscrisă doar numita J.S.. Totodată a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărareautentificat sub nr. 10556/23.10.1994 de Notariatul de Stat Spirescu Ion.

Neexistând o definiţia legală, literatura juridică de specialitate a definit nulitatea ca fiind o sancţiune de drept civil ce lipseşte actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Cu alte cuvinte este sancţiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil nu se respectă dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de valabilitate a actului juridic, indiferent că sunt condiţii de fond ori de formă.

În consecinţă, nulitatea, indiferent că este absolută ori relativă, totală sau parţială vizează, în exclusivitate, acte juridice, adică manifestări de voinţă făcute cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a naşte, modifica ori stinge un raport juridic civil concret.

În speţă, instanţa reţine că se solicită constatarea nulităţii absolute a sc. nr. 3826/10.06.2008, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 41212/311/2008 ce reprezintă un act de dispoziţie al instanţei de judecată cu privire la pretenţiile pe care părţile le-au dedus judecăţii, fiind actul final al judecăţii, neputând fi considerată act juridic pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile codului civil privind nulităţile.

Faţă de cele expuse instanţa va respinge, ca neîntemeiată, susţinerea reclamantei că sentinţa civilă a cărei nulitate o solicită reprezintă un act juridic.

Împotriva unei astfel de hotărâri judecătoreşti, dispoziţiile codului de procedură civilă, reglementează alte mijloace de desfiinţare, în caz de nelegalitate ori netemeinicie, respectiv căile de atac ordinare şi extraordinare.

În nici un caz o astfel de hotărâre, în privinţa legalităţii, nu se poate analiza în cadrul instituţiilor de drept civil, pe de o parte datorită celor expuse, iar pe de altă parte datorită faptului că s-ar intra în puterea de lucru judecat a acesteia. Mai mult decât  atât puterea de lucru judecat fiind totală, independentă de calitatea soluţiei pronunţate, dacă  o instanţă va constata că a fost săvârşită o greşeală de judecată într-o hotărâre anterioară, nu numai că nu poată să o îndrepte, dar va trebui ca în propria hotărâre să se conformeze lucrului deja judecat.

Faţă de cele expuse instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi va respinge cererea, ca inadmisibilă.