Revendicare comerciala

Revendicare comercială

Data publicarii pe portal: 12 martie 2010

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 6587/2005, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată pe pârâta

SC M . SRL Slatina, solicitând instanţei ca aceasta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie

suprafaţa de 2004 m.p. teren situat în Slatina, b-dul A.I. Cuza nr. 197 bis, având ca vecinătăţi: N – SC Transcar SA, E –

domeniu public, V – rest proprietate pârâtă, S – domeniu public.

S-a susţinut de către reclamantă că este proprietara suprafeţei de teren revendicată conform certificatului de atestare a

dreptului de proprietate seria MO 3 nr. 3377 din 03.06.1997 eliberat de Ministerul Industriei şi Comerţului şi care face

parte din suprafaţa totală de 104.236,12 m.p. existentă în acel punct.

Ulterior reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul micşorării câtimii suprafeţei de teren revendicată la 290 m.p. cu

vecinătăţile anterior menţionate, însă aflată în strada Tunari nr. 9.

În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus certificatul de atestare a dreptului său de proprietate, un memoriu tehnic

general, documentaţia care a stat la baza emiterii titlului său de proprietate, precum şi adresa nr. 502/04.05.2004 emisă

de reclamantă pentru pârâtă.

Pârâta SC M. SRL Slatina a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A susţinut aceasta că ocupă suprafaţa de teren de 290 m.p. revendicată de reclamantă, însă în baza unei hotărâri a

Consiliului Local al municipiului Slatina emisă sub nr. 110/28.12.1999 şi a procesului verbal nr. 3/7.03.2000 prin care

terenul respectiv i-a fost predat în posesie. S-a mai arătat că terenul este situat în strada Tunari nr. 9 şi are ca

vecinătăţi: S – domeniul public al Municipiului Slatina, N – SC Transcar SA Slatina, E – domeniu public al Municipiului

Slatina, str. Cireaşov şi V – rest proprietate teren al pârâtei.

Pârâta a depus în probatoriu înscrisuri: decizia nr. 5349 din 28.06.1999 a Curţii de Apel Craiova, decizia nr.

2224/05.06.1996 a aceleiaşi instanţe, un proces verbal de licitaţie datat 18.11.1999, un contract de vânzare-cumpărare

autentificat la 12.04.1994, un titlu de proprietate emis moştenitorilor defunctei Mărgărit Anica, procesul verbal de punere

în posesie urmare a încheierii contractului de concesiune, precum şi copia HCL nr. 110/28.12.1999.

Au fost admise la cererea reclamantei proba cu interogatoriul, dar şi aceea cu expertiza topografică în scopul

identificării terenului revendicat şi pentru stabilirea dimensiunilor şi vecinătăţilor acestuia în raport de înscrisurile

depuse la dosar.

Prin încheierea din 21.06.2006 în conformitate cu dispoz. art. 244 pct. 1 C.proc.civ. s-a dispus suspendarea judecăţii până

la soluţionarea irevocabilă a acţiunii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a HCL nr. 110/28.12.1999 şi a

contractului de concesiune încheiat între Municipiul Slatina şi pârâta SC M. SRL Slatina.

La 16.10.2007 s-a redeschis judecata cauzei, pârâta depunând la dosar sentinţa nr. 1750 din 28.03.2007 pronunţată de

Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de Contencios administrativ în dosarul nr. 936/104/2006 – strămutat de la

Tribunalul Olt, precum şi decizia nr. 4446/13.09.2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost soluţionat

recursul.

Prin sentinţa nr. 5554/07.11.2007 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 6587/104/2005 a fost respinsă acţiunea în

revendicarea suprafeţei de 290 m.p. teren ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că se

impune admiterea apelului, casarea sentinţei pronunţată de Tribunalul Olt şi trimiterea cauzei spre rejudecare, ca instanţă

competentă  Judecătoriei Slatina şi în subsidiar admiterea apelului său şi modificarea sentinţei în sensul admiterii

acţiunii sale în revendicare, astfel cum a fost precizată.

În apel, reclamanta prin cererea depusă pentru termenul din 27.02.2008 a invocat excepţia de nelegalitate a HCL nr.

110/28.12.1999 cât şi a hotărârii nr. 37 din 30.04.2001 a Consiliului Municipiului Slatina, arătând că se impune să fie

constatată nulitatea absolută a ambelor hotărâri cu motivaţia că prin acestea s-a dispus asupra bunului altuia, fiind

concesionat un teren al cărui proprietar nu era Municipiul Slatina, ci reclamanta.

Pârâta SC M. SRL Slatina a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefundat şi menţinerea ca legală şi

temeinică a sentinţei nr. 554/07.11.2007 a Tribunalului Olt, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

S-a susţinut în esenţă că în mod corect s-a apreciat că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, deoarece pârâta deţine

terenul în baza unui titlu reprezentat de contractul de concesiune încheiat cu proprietarul terenului şi pe care reclamanta

nu a înţeles să-l cheme în judecată pentru a se proceda la o eventuală comparare a titlurilor celor doi proprietari. Pârâta

a invocat şi faptul că natura acţiunii promovată de reclamantă – reală şi petitorie trebuie să se soluţioneze în

contradictoriu cu posesorul neproprietar, însă în ceea ce o priveşte ea are un titlu care îi justifică posesia – contractul

de concesiune.

Prin încheierea din 09.04.2008, Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea judecăţii apelului şi sesizarea Tribunalului

Olt – Secţia contencios administrativ cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a hotărârilor Consiliului Local al

Municipiului Slatina nr. 110/2812.1999 şi nr. 37/30.04.2001, invocată de apelanta reclamantă în faţa instanţei de apel.

Prin sentinţa nr. 443 din 25 iunie 2008, Tribunalul Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a

respins cererea de constatare a inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate formulată de pârâţii SC M. SRL şi CONSILIUL

LOCAL SLATINA în contradictoriu cu reclamanta SC C. SA, ca neîntemeiată.

A admis excepţia de nelegalitate de Hotărârii Consiliului Local Slatina nr. 110/28.12.1999 şi a Hotărârii

Consiliului Local Slatina nr. 37/30.04.2001 invocată de reclamanta SC C.  SA Slatina şi a constatat nelegalitatea ambelor

hotărâri.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate este

neîntemeiată, întrucât potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 262/2007, în cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis

anterior intrării în vigoare a acestei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile

legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

A reţinut Tribunalul şi faptul că hotărârile contestate sunt acte administrative unilaterale, cu caracter

individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, dar potrivit modificării intervenite în textul legii

după adoptarea Legii nr. 262/2007, excepţia de nelegalitate este admisibilă, cauzele de nelegalitate a celor două hotărâri

fiind analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actelor administrative criticate.

S-a statuat prin sentinţa precitată că hotărârile Consiliului Local al Municipiului Slatina contestate sunt

nelegale întrucât nu respectă garanţiile prevăzute în Constituţia României şi primul Protocol Adiţional la Convenţia

Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile respective procedându-se la trecerea terenului din proprietatea privată a

reclamantei în domeniul privat al Municipiului Slatina fără a justifica modalitatea de expropriere pentru cauză de

utilitate publică şi fără a i se acorda reclamantei o dreaptă şi prealabilă despăgubire conform legii.

Împotriva sentinţei au formulat recurs pârâţii Consiliul Local Slatina şi SC M SRL.

Recursul formulat de pârâtul Consiliul Local Slatina a fost respins ca tardiv, iar cel declarat de pârâta SC M SRL

a fost declarat nul în conformitate cu dispoz. art. 306 C.proc.civ.

Judecata apelului a fost reluată de către Curtea de Apel Craiova şi prin decizia nr. 63/25.03.2009, acesta a fost

admis, a fost desfiinţată sentinţa nr. 554 din 07.11.2007 a Tribunalului Olt pronunţată în dosarul nr. 6587/104/2005, iar

cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Slatina, ca instanţă comercială.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie cu privire la apelul declarat de reclamantă, Curtea de Apel Craiova a reţinut

că Tribunalul Olt a pronunţat o sentinţă cu încălcarea  competenţei sale materiale, respectiv a art. 159 pct. 2 C.proc.civ.

S-a apreciat că terenul fiind evaluat de reclamantă la 5000 lei, instanţa competentă cu soluţionarea acţiunii în revendicare

imobiliară era Judecătoria Slatina, însă ca instanţă comercială, caracterul comercial al litigiului fiind dat de faptul că

bunul în litigiu face parte din fondul de comerţ al reclamantei SC C. SA Slatina.

Prin decizia instanţei de control judiciar, s-a dat îndrumarea de a fi pusă în discuţia părţilor conceptarea ca

pârât şi a proprietarului terenului concesionat pârâtei SC M SRL Slatina.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 4666/311/2009 – comercial, pe rolul Judecătoriei Slatina, iar prin sentinta 122

din 15.02.2010 a fost admisă actiunea in revendicare.

 Pentru a pronunţa o astfel de solutie , instanta a retinut următoarele:

 Prin dispozitiile art 480 c civ, actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reală  prin care

proprietarul care a pierdut posesia bunului sau, cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar, iar in practica

actiunea in revendicare este cunoscuta ca "actiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar".

 Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila. Ea este petitorie

deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului si reala deoarece ea apăra insusi

dreptul real de proprietate.

Actiunea in revendicare este imprescriptibila, deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el

imprescriptibil sub aspect extinctiv, nepierzandu-se prin neuz.

În materie de revendicare reclamantul trebuie sa-si dovedească dreptul sau de proprietate asupra portiunii de teren

revendicat.

In spetă, instanţa reţine că reclamanta este proprietara  suprafeţei de  teren de 290 m.p. situată în  Slatina, str

Tunari nr. 9 cu vecinătătăţi: N – SC Transcar SA Slatina, E şi S – teren proprietate publică a pârâtului Municipiul Slatina,

V – rest proprietate pârâtă SC M. SRL  in conformitate cu Certificatul de atestare a dreptului său de proprietate MO 3 nr.

3377/3.06.1997 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor

economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi a HG nr. 834/19991 privind stabilirea şi evaluarea unor

terenuri aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale cu capital de stat (înscris aflat în copie la fila 2 din dosarul

nr. 6587/2005 al T. Olt).

 Terenul revendicat de reclamantă, s-a recunoscut de către pârâta SC Minatex SRL Slatina că îl ocupă, aşa cum rezultă din

întâmpinarea depusă în dosarul sus menţionat, însă negându-se ocuparea abuzivă si sustindu-se existenta unui titlu al 

acestei ocupări respectiv un contract de concesiune încheiat cu municipiul Slatina prin reprezentantul său legal Consiliul

Local, în baza HCL nr. 37/30.04.2001.

 Existenta acestui titlu al pârâtei a condus la solutia dată initial de Tribunalul Olt prin sentinţa nr. 554/07.11.2007 –

desfiinţată în apelul reclamantei, aceea de respingere a actiunii acesteia, fară insă a se fi procedat la compararea fortei

juridice a titlurilor invocate de părtile in litigiu, întrucât  era necesară compararea titlului reclamantei cu acela al

persoanei –terţ proprietar ce încheiase contractul de concesiune cu pârâta, dar care nu a fost  initial parte in cauză.

Tocmai de aceea prin decizia de casare a Curtii de Apel Craiova nr. 63/25.03.2009, s-a dat îndrumarea instantei de

rejudecare de faţă, de a stabili dacă reclamanta nu intelege să poarte litigiul si in contradictoriu cu proprietarul

terenului concesionat pârâtei, respectiv cu Consiliul Local Slatina. In acord cu solicitarea părtilor si cu dispozitiile

Legii 215/2001 cu modificările si completările ulterioare s-a conceptat si citat in calitate de pârât Municipiul Slatina

prin  ambii săi reprezentanti legali  Primarul si Consiliul Local.

Pentru a aprecia astfel, instanţa a avut în vedere că prin Legea 215/2001 cu modificările si completările ulterioare, se

prevede că unităţile administrativ teritoriale (municipiile, orasele si comunele) sunt persoanele juridice de drept public

cu personalitate juridică şi  cu calitatea de subiect de drept, iar Primarul şi Consiliul local sunt autoritaţile lor

deliberative şi executive prin care persoanele juridice respective isi exercită atribuţiile  lor.

 Aceste autorităţi sunt organele persoanei juridice şi prin intermediul acestora persoana juridică participă în nume

propriu la raporturile juridice de drept public sau privat, ca titular de drepturi şi obligaţii. Aceasta înseamnă că parte

şi deci calitate procesuală pasivă are persoana juridică - municipiul Slatina.

Conceptarea ca pârât a acestuia însă, la acest moment al evolutiei situatiei legată de dreptul său de proprietate asupra

terenului litigios nu se mai pune din perspectiva necesitătii compararii titlurilor de proprietate pentru stabilirea

prioritătii fortei jurididice a unuia sau altuia dintre ele, ci doar pentru opozabilitatea hotărârii si fată de acest pârât

si pentru garantarea dreptului său la aparare , drept consfiintit de Constitutia României si de art 6 din Conventia

Europeană a Drepturilor Omului.

Aceasta concluzie se impune deoarece titlul de proprietate al acestui pârât, reprezentat de HCL nr. 110/28.12.1999 şi HCL

nr. 37/30.04.2001 prin care terenul în litigiu a fost concesionat celei de-a doua pârâte, au fost desfiintate aşa cum s-a

mai arătat prin sentinţa nr. 443/25.06.2008 a Tribunalului Olt ,urmare a admiterii exceptiei de nelegalitate invocată de

reclamantă pentru a doua oară in apelul declarat impotriva sentintei Tribunalului Olt prin care i-a fost respinsă actiunea

in revendicare.

Cum desfiintarea titlului de proprietate al pârâtului Municipiul Slatina şi-a produs efectele retroactiv si prin aceiasi

decizie precitată a fost desfiintată si cealaltă hotarâre a Consiliului Local nr. 37/30.04.2001 de concesionare a terenului

revendicat către cea de a doua pârâtă – SC M. SRL Slatina, ea nu mai are un titlu valabil al posesiunii ,asa încât devenind

un simplu detentor precar al acestuia, se impune obligarea sa să-l lase in deplină  proprietate si linistită  posesie

reclamantei ca proprietar neposesor.

Sustinerea pârâtului municipiul Slatina că titlul de proprietate al reclamantei nu-i este opozabil deoarece nu a fost

transcris, nu este de natură să paralizeze actiunea in revendicare a reclamantei tocmai pentru că ambele titluri detinute

de pârâte au fost desfiintate irevocabil, asa cum  s-a mai arătat.

 In argumentarea acestei concluzii vine si faptul că numai in ipoteza existentei unor titluri de proprietate valabile ale

ambelor părti si care trebuie să provină de la acelasi autor, instanta este obligată nu numai să le compare, ci să-l

considere mai bine caracterizat (cu fortă juridică mai mare)  pe acela care a fost mai întâi transcris.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse , instanta consideră actiunea ca fiind intemeiată si va fi admisă.

Însă cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată doar in rejudecare, conform solicitării reclamantei

făcută prin apărătorul său (cu rezervarea dreptului la o actiune separată pentru celelate cheltuieli ocazionate de restul

procesului) este neintemeiată si va fi respinsă deoarece nu au fost depuse înscrisuri doveditoare a unor astfel de

cheltuieli, desi pretentiile reclamantei au fost admise. 

Domenii speta

Spete similare