Contestatie la executare

CONTESTATIE LA EXECUTARE

Data publicare portal: 09.12.2011

Prin sentinţa civila nr.11132 pronunţata in cauza nr. 7422/311/2011 Judecătoria Slatina a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC I.T.M. SRL, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata A.F.P.O., din cadrul D.G.F.P.O., prin care a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 06.06.2011, ca fiind neîntemeiată

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 7422/311/2011 contestatoarea SC I.T.M. SRL în contradictoriu cu intimata A.F.P.O., din cadrul D.G.F.P.O. a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat anularea Deciziei de instituire a Măsurilor Asigurătorii emisă la data de 06.06.2011.

In motivarea contestaţiei se arată că, prin decizia mai sus amintită, s-a instituit măsuri asigurătorii prin Decizia nr. 3348, emisă de D.G.F.P. Olt - A.I.F, asupra terţilor: B.R.D.-G.S.G. S.A, RAIFFEISENBANK SA; CEC BANK S.A; BANCA TRANSILVANIA S.A.

Contestatoarea apreciază că în mod nelegal şi abuziv s-au instituit măsurile asigurătorii, astfel că pe cale de consecinţă solicităm anularea Deciziei nr. 3348/06.06.2011 emisă de D.G.F.P. Olt, AI.F, comunicată societăţii cu adresa nr. 21648/06.06, prin care s-au stabilit printr-un act administrativ fiscal inexistent creanţe fiscale.

Se precizează în decizia mai sus menţionată că sumele stabilite de organul fiscal sunt drept urmare a controlului fiscal din data de 14.04.2011, control inexistent, conform Registrului Unic de Control.

Contestatoarea apreciază că în baza art. 47 alin 1 - 2 din Codul de Procedură Fiscală că inexistenta acestui act ( la data de 14.04.2011, nu s-a efectuat nici-un control fiscal), conduce în mod indubitabil la desfiinţarea Deciziei mai sus menţionate.

ART. 47 din Codul de Procedură fiscală

Desfiinţarea sau modificarea actelor administrative fiscale

(1)Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiinţat în condiţiile prezentului cod.

(2)Desfiinţarea totala sau parţiala, potrivit legii, a actelor

administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage desfiinţarea totala sau parţiala a actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor principale anulate.

Alin. (2) al art. 47 a fost introdus de pct. 3 al art. I din

ORDONANŢA DE URGENTA nr. 19 din 27 februarie 2008, publicata în MONITORUL

OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

(2) Desfiinţarea totala sau parţiala, potrivit legii, a actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe  fiscale principale  atrage  desfiinţarea  totala  sau parţiala  a  actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale anulate, chiar daca acestea au devenit definitive în sistemul cailor administrative de atac.

Alin. (2) al art. 47 a fost modificat de pct. 2 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 46 din 13 mai 2009, publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.

Art.48

Îndreptarea erorilor materiale

Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.

Contestatoarea dovedeşte acest fapt cu Registrul Unic de Control, din care reiese cu acurateţe că inspecţia Fiscală a început la firma INTER TOP METAL SRL CONTROLUL la data de 01.06.2011.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art.47 C. p. fiscală.

In dovedire contestatoarea a depus la dosar registrul unic de control, aviz de inspecţie fiscală.

La data de 05.08.2011 intimata DGFPO a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei.

In motivarea întâmpinării intimata a arătat că, in urma adresei nr. 23488/25.05.2011, emisa de DGFP Sibiu, adresa înregistrata la DGFP Olt sub nr. 16216/25.05.2011, s-a procedat la efectuarea unui control operativ si inopinat la societatea debitoare, control ce a avut ca obiect verificarea realităţii

si veridicităţii operaţiunilor de aprovizionare de la furnizorii care apar in declaraţia informativa 394 .

Controlul inopinat presupune verificarea faptica si documentara a operaţiunilor contribuabilului, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenta unor eventuale situaţii de încălcare a legislaţiei fiscale si s-a efectuat la sediu! debitoarei cat si ia sediul societăţii care conduce evidenta contabila, respectiv D& M SNC pe baza datelor din declaraţia informativa 394, a datelor existente pe portalul ANAF INFOPC, cat si a documentelor puse la dispoziţie de reprezentanţii societăţii.

Declaraţia 394 reprezintă declaraţia informativă privind totalitatea livrărilor/prestărilor şi achiziţiilor realizate pe teritoriul naţional ( OPANAF 702/2007) obligaţia declarării vizând exclusiv persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA.

Organele fiscale au constatat, cu ocazia controlului efectuat la S.C Inter Top Metal SRL, existenţa unor neconcordanţe intre ceea ce declarat de către debitoare si ceea ce s-a declarat de furnizorii de mărfuri ai acesteia prin declaraţia 394 . Mai exact, s-a constatat că societatea contestatoare a desfăşurat activităţi de parteneriat cu societăţi in baza unor facturi care nu îndeplinesc condiţia de documente justificative,, in sensul ca nu conţin toate elementele obligatorii prevăzute de lege, iar furnizorii de mărfuri nu s-au înregistrat in declaraţia 394 cu sumele respective ca livrări, o parte având sediul social expirat din 2005, or nu erau înregistraţi in scopuri de TVA, or nu aveau activitate de aprovizionare cu materiale activitatea desfăşurata bazându-se exclusiv pe servicii, or obiectul principal de activitate fiind comerţ cu ridicata al fructelor si legumelor.

Toate aceste aspecte au fost reţinute de organul de control şr prezentate pe larg în procesul verbal de control, constatările organelor de inspecţie fiscala au fost aduse la cunoştinţa contribuabilului .

Acestea au fost premisele iniţiale care au determinat organul de control să procedeze la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.3348/06.06.2011. Emiterea unei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii este justificată de riscul evident de neplată, de comportamentul fiscal al contestatoarei, faptul că din verificările efectuate au rezultat relaţii comerciale cu anumite societăţi, societăţi care la rândul lor nu au recunoscut acest aspect.

La emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii s-au avut de asemenea în vedere dispoziţiile prevăzute de art. 129 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 care prevăd posibilitatea ca aceste măsuri să fie luate şi înainte de emiterea titlui de creanţă, în cazul efectuării de controale (deci şi în cazul în care creanţa nu are caracter cert).

Raportat la data de 14.04.2011, data ce se regăseşte in decizia de instituire masuri asigurătorii, precizam faptul ca aceasta reprezintă data pana la care au fost estimate, de către organele de control, debitele societăţii, urmând ca ulterior in cadrul inspecţiei fiscale programate ( incepand cu data de 11.07.2011 ) sa se procedeze la actualizarea acestora in funcţie de realitatea furnizorilor.

Având în vedere constatările preliminare ale organelor fiscale şi existând pericolul ca societatea să-şi înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, s-a procedat, în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 alin. 2, 3 şi 4 din O.G. nr. 92/2003 la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii de către organele din cadrul D.G.F.P. Olt care au efectuat controlul. Ulterior, acest act a fost transmis organelor de executare competente din cadrul A.F.P. Slatina, acestea urmând să efectueze demersurile necesare instituirii poprim asigurătorii asupra veniturilor debitorului precum şi/sau instituirii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile ale debitoarei S.C. Inter Top Metal SRL. Măsurile asigurătorii nu trebuie confundate cu măsurile concrete de executare silită întreprinse de organele fiscale.

Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă de D.G.F.P. Olt este actul prin care se dispune măsura asiguratorie, în vederea ducerii la îndeplinire a acestor măsuri, decizia se comunică organului de executare competent potrivit legii (în cazul de faţă AFP Slatina) care procedează fie la indisponibilizarea bunurilor mobile şi /sau imobile (prin instituirea sechestrului asiguratoriu) fie la indisponibilizarea veniturilor urmăribile (prin instituirea popririi asigurătorii, cum este cazul de fata).

Aplicarea sechestrului asupra bunurilor contestatoarei are drept

consecinţă juridică limitarea dreptului de dispoziţie al proprietarului asupra

bunului respectiv. înfiinţarea popririi are drept consecinţă indisponibilizarea

sumelor de bani aflate în conturile deschise la diverse unităţi bancare,

importanţa celor două măsuri este de necontestat în vederea punerii în

executare ulterioară a titlului executoriu ce va fi obţinut de creditor

In scopul înlesnirii executării silite şi pentru a elimina eventualele posibilităţi de sustragere de la executare, legea, prin reglementarea prevăzută în Codul de procedură fiscală în art. 129 şi urm., permite luarea unor astfel de măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acţiunii judiciare. Instituţiile juridice prin care se realizează aceste măsuri sunt sechestrul asiguratoriu şi poprirea asiguratorie, aceste măsuri fiind de altfel dispuse în cazul contestatoarei din dosarul de faţă.

Este pe deplin satisfăcută condiţia prevăzută de Codul de procedură fiscală pentru instituirea acestei măsuri şi anume existenţa pericolului ca debitorul faţa de bugetul generai consolidat ai statului să se sustragă, să-şi ascundă sau să-şi risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor. Susţine acest aspect având în vedere consecinţele economico-financiare ale constatării încălcării legislaţiei fiscale de către S.C.  Inter Top Metal SRL dar mai ales ... atitudinea fiscală" a acesteia respectiv gravitatea şi întinderea în timp a încălcării legislaţiei fiscale.

Importanta măsurilor asiguratorii este de necontestat în vederea punerii în executare ulterioară a titlului executoriu ce va fi obţinut de creditor. Acesta este şi motivul pentru care apreciază că organele fiscale au procedat corect şi legal în măsura în care instituirea măsurii asiguratorii de către D.G.F.P. Olt apare ca o cale de valorificare a dreptului său, în calitate de creditor. Scopul executării silite, aşa cum este reglementat de prevederile legale, este acela de a face posibilă realizarea efectivă a dreptului creditorului în vederea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor pe care debitorul le are faţă de bugetul de stat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 Cod.pr. civ.

Intimata a solicitat judecarea cauzei şi în condiţiile art. 242 alin. ultim Cod pr civilă.

Au fost anexate la întâmpinare următoarele înscrisuri: adresa nr.16216/25.05.2011 emisa de DGFP Sibiu ;adresa executor judecătoresc către Trezoreria Sibiu ;proces verbal de control din data de 06.06.2011, înregistrat sub3348/08.06.2011;referat  justificativ al masurilor asigurătorii înregistrat  sub

3348/06.06.2011;decizie de instituire masuri asigurătorii înregistrata sub 3348/06.06.2011; adresa nr.3880/29.06.2011 emisa de Serviciul de Control Financiar ; aviz de inspecţie fiscala nr.3810/20.06.2011, însoţit de confirmarea

primire; facturile emise de SC I.T.M. SRL către Primăria Bier

141/2008, 0077/2008, 0020/2007, 00021/2007, 00022/20C, 00016/2007, 107/2008, 133/2008, 134/2008, 113/2008, 117/2008, 116/2008, 118/2008, 127/2008, 0072/2008, 00029/2007, 00030/2007, 00028/2007, 00027/2007, 00026/2007, 00025/2007, 00023/2007, 00024/2007, 123/2008, 120/2008, 108/2008,  0076/2008, 0078/2008, 00018/2007, 00017/2007, 00019/2007.

La data de 25.10.2011 contestatoarea a depus la dosar note de concluzii şi un raport de expertiză extrajudiciar.

În raport de înscrisurile existente la dosarul cauzei  instanţa apreciază că în speţă contestaţia la executare este neîntemeiată  pentru următoarele considerente

Potrivit art. 399-400 Cod pr. civilă împotriva  executării silite însăşi precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face  contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi  prin  executare  în tot timpul executării.

In drept, se retine ca executarea silita este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătoreasca sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge – cu concursul organelor competente – pe debitorul sau, care nu îşi executa de bunăvoie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a le aduce la îndeplinire, in mod silit, procedura fiind reglementata in Cartea a V a din Cod procedura civila.

Potrivit art. 399 alin 1 C .p. c. împotriva executării silite, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de câtre cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, teza a II a arătând ca, daca nu s-a utilizat procedura prevăzuta de art. 281/1, se poate face contestaţie si in cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si in cazul in care organul de executare refuza să înceapă executarea silita ori sa îndeplinească un act de executare in condiţiile prevăzute de lege, alin 2 al aceluiaşi articol prevăzând ca nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silita însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anularii actului nelegal.

Alin 3 al aceluiaşi articol îndreptăţeşte partea interesata sa formuleze apărări de fond împotriva titlului executoriu doar in cazul in care se face in temeiul unui titlu care nu este emis de o instanţa judecătoreasca, iar legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.

Indiferent de felul contestaţiei, in mod constant s-a decis ca, pe aceasta cale nu se poate modifica sau anula hotărârea pusa in executare, instanţa care rezolva contestaţia limitându-se a cerceta daca actele de executare se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale privind executarea silita, sau, când este cazul, stabileşte întinderea si înţelesul dispozitivului ce se executa.

 Astfel fiind, singurele apărări de fond ce pot fi invocate sunt cele ce vizează cauze de stingere a obligaţiei intervenite după rămânerea definitiva a hotărârii, plăţile anterioare, daca nu au fost invocate cu ocazia procesului, putând justifica eventual introducerea unei cai extraordinare de atac contra hotărârii nu insa o contestaţie la executare.

Aceasta modalitate de soluţionare a cauzei nu poate fi considerata o încălcare a dreptului contestatoarei de acces la instanţa ca si drept fundamental prevăzut de art. 21 din Constituţia României si, ca premisa indispensabila a dreptului la un proces echitabil în materie civila, de art.6 alin. (1) din CEDO. După cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, dreptul de acces la instanţa trebuie sa fie efectiv însă nu este un drept absolut deoarece, prin natura sa, presupune o reglementare statala, căreia justiţiabilul trebuie sa i se supună inclusiv în privinţa condiţiilor procedurale de exercitare a acţiunii în justiţie (calea procedurala, termenele de sesizare a instanţei). Aceste condiţionări sunt admisibile în măsura în care urmăresc un scop legitim, nu afectează însăşi substanţa dreptului si exista un raport de proporţionalitate între scopul urmărit si mijloacele alese. ( a se vedea cauza Golder vs. Marea Britanii, 21.02.1975.)

In speţa,contestatoarea a solicitat anularea deciziei de instituire a Măsurilor Asigurătorii emisă la data de 06.06.2011,respectiv a deciziei cu  nr. 3348, emisă de D.G.F.P. Olt - A.I.F, asupra terţilor:B.R.D.-G.S.G. S.A, RAIFFEISENBANKSA; CEC BANK S.A; BANCA TRANSILVANIA S.A apreciind  că în mod nelegal şi abuziv s-au instituit măsurile asigurătorii,deoarece  sumele stabilite de organul fiscal sunt drept urmare a controlului fiscal din data de 14.04.2011,care este de fapt un control inexistent, conform Registrului Unic de Control.

Contestatoarea apreciază că în baza art. 47 alin 1 - 2 din Codul de Procedură Fiscală că inexistenta acestui act ( la data de 14.04.2011, nu s-a efectuat nici-un control fiscal), conduce în mod indubitabil la desfiinţarea Deciziei mai sus menţionate.

ART. 47 din Codul de Procedură fiscală

Desfiinţarea sau modificarea actelor administrative fiscale

(3)Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiinţat în condiţiile prezentului cod.

(4)Desfiinţarea totala sau parţiala, potrivit legii, a actelor

administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage desfiinţarea totala sau parţiala a actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor principale anulate.

Alin. (2) al art. 47 a fost introdus de pct. 3 al art. I din

ORDONANŢA DE URGENTA nr. 19 din 27 februarie 2008, publicata în MONITORUL

OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

(2) Desfiinţarea totala sau parţiala, potrivit legii, a actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe  fiscale principale  atrage  desfiinţarea  totala  sau parţiala  a  actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale anulate, chiar daca acestea au devenit definitive în sistemul cailor administrative de atac.

Alin. (2) al art. 47 a fost modificat de pct. 2 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 46 din 13 mai 2009, publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.

Art.48

Îndreptarea erorilor materiale

Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.

, in urma adresei nr. 23488/25.05.2011, emisa de DGFP Sibiu, adresa înregistrata la DGFP Olt sub nr. 16216/25.05.2011, s-a procedat la efectuarea unui control operativ si inopinat la societatea debitoare, control ce a avut ca obiect verificarea realităţii

si veridicităţii operaţiunilor de aprovizionare de la furnizorii care apar in declaraţia informativa 394 .

Controlul inopinat presupune verificarea faptica si documentara a operaţiunilor contribuabilului, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenta unor eventuale situaţii de încălcare a legislaţiei fiscale si s-a efectuat la sediu! debitoarei cat si ia sediul societăţii care conduce evidenta contabila, respectiv Dimulescu & Marica SNC pe baza datelor din declaraţia informativa 394, a datelor existente pe portalul ANAF INFOPC, cat si a documentelor puse la dispoziţie de reprezentanţii societăţii.

Declaraţia 394 reprezintă declaraţia informativă privind totalitatea livrărilor/prestărilor şi achiziţiilor realizate pe teritoriul naţional ( OPANAF 702/2007) obligaţia declarării vizând exclusiv persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA.

Organele fiscale au constatat, cu ocazia controlului efectuat la S.C Inter Top Metal SRL, existenţa unor neconcordanţe intre ceea ce declarat de către debitoare si ceea ce s-a declarat de furnizorii de mărfuri ai acesteia prin declaraţia 394 . Mai exact, s-a constatat că societatea contestatoare a desfăşurat activităţi de parteneriat cu societăţi in baza unor facturi care nu îndeplinesc condiţia de documente justificative,, in sensul ca nu conţin toate elementele obligatorii prevăzute de lege, iar furnizorii de mărfuri nu s-au înregistrat in declaraţia 394 cu sumele respective ca livrări, o parte având sediul social expirat din 2005, or nu erau înregistraţi in scopuri de TVA, or nu aveau activitate de aprovizionare cu materiale activitatea desfăşurata bazându-se exclusiv pe servicii, or obiectul principal de activitate fiind comerţ cu ridicata al fructelor si legumelor.

Toate aceste aspecte au fost însă reţinute în mod corect de către  organul de control şi prezentate pe larg în procesul verbal de control,acestea fiind premisele iniţiale care au determinat organul de control să procedeze la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3348/06.06.2011.

 Emiterea unei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii este justificată de riscul evident de neplată, de comportamentul fiscal al contestatoarei, faptul că din verificările efectuate au rezultat relaţii comerciale cu anumite societăţi, societăţi care la rândul lor nu au recunoscut acest aspect.

La emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii s-au avut de asemenea în vedere dispoziţiile prevăzute de art. 129 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 care prevăd posibilitatea ca aceste măsuri să fie luate şi înainte de emiterea titlui de creanţă, în cazul efectuării de controale (deci şi în cazul în care creanţa nu are caracter cert).

Raportat la data de 14.04.2011, data ce se regăseşte in decizia de instituire masuri asigurătorii, precizam faptul ca aceasta reprezintă data pana la care au fost estimate, de către organele de control, debitele societăţii, urmând ca ulterior in cadrul inspecţiei fiscale programate ( incepand cu data de 11.07.2011 ) sa se procedeze la actualizarea acestora in funcţie de realitatea furnizorilor.

Având în vedere constatările preliminare ale organelor fiscale şi existând pericolul ca societatea să-şi înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, s-a procedat, în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 alin. 2, 3 şi 4 din O.G. nr. 92/2003 la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii de către organele din cadrul D.G.F.P. Olt care au efectuat controlul. Ulterior, acest act a fost transmis organelor de executare competente din cadrul A.F.P. Slatina, acestea urmând să efectueze demersurile necesare instituirii poprim asigurătorii asupra veniturilor debitorului precum şi/sau instituirii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile ale debitoarei S.C. Inter Top Metal SRL. Măsurile asigurătorii nu trebuie confundate cu măsurile concrete de executare silită întreprinse de organele fiscale.

Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă de D.G.F.P. Olt este actul prin care se dispune măsura asiguratorie, în vederea ducerii la îndeplinire a acestor măsuri, decizia se comunică organului de executare competent potrivit legii (în cazul de faţă AFP Slatina) care procedează fie la indisponibilizarea bunurilor mobile şi /sau imobile (prin instituirea sechestrului asiguratoriu) fie la indisponibilizarea veniturilor urmăribile (prin instituirea popririi asigurătorii, cum este cazul de fata).

Aplicarea sechestrului asupra bunurilor contestatoarei are drept

consecinţă juridică limitarea dreptului de dispoziţie al proprietarului asupra

bunului respectiv. înfiinţarea popririi are drept consecinţă indisponibilizarea

sumelor de bani aflate în conturile deschise la diverse unităţi bancare,

importanţa celor două măsuri este de necontestat în vederea punerii în

executare ulterioară a titlului executoriu ce va fi obţinut de creditor

In scopul înlesnirii executării silite şi pentru a elimina eventualele posibilităţi de sustragere de la executare, legea, prin reglementarea prevăzută în Codul de procedură fiscală în art. 129 şi urm., permite luarea unor astfel de măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acţiunii judiciare. Instituţiile juridice prin care se realizează aceste măsuri sunt sechestrul asiguratoriu şi poprirea asiguratorie, aceste măsuri fiind de altfel dispuse în cazul contestatoarei din dosarul de faţă.

Este pe deplin satisfăcută condiţia prevăzută de Codul de procedură fiscală pentru instituirea acestei măsuri şi anume existenţa pericolului ca debitorul faţa de bugetul generai consolidat ai statului să se sustragă, să-şi ascundă sau să-şi risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor. Susţine acest aspect având în vedere consecinţele economico-financiare ale constatării încălcării legislaţiei fiscale de către S.C.  Inter Top Metal SRL dar mai ales ... atitudinea fiscală" a acesteia respectiv gravitatea şi întinderea în timp a încălcării legislaţiei fiscale.

Importanta măsurilor asiguratorii este de necontestat în vederea punerii în executare ulterioară a titlului executoriu ce va fi obţinut de creditor. Acesta este şi motivul pentru care apreciază că organele fiscale au procedat corect şi legal în măsura în care instituirea măsurii asiguratorii de către D.G.F.P. Olt apare ca o cale de valorificare a dreptului său, în calitate de creditor. Scopul executării silite, aşa cum este reglementat de prevederile legale, este acela de a face posibilă realizarea efectivă a dreptului creditorului în vederea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor pe care debitorul le are faţă de bugetul de stat.

Întrucât în materia contestaţiei la executare contestaţia la titlu este admisibilă doar în condiţiile în care titlul executoriu nu provine de la o instanţă de judecată şi nu există altă cale de atac specială în cazul de fata titlul  executoriu fiind un contract de leasing şi pentru care părţile ar avea deschisă calea unei acţiuni în anulare de drept comun instanţa apreciază că în speţă contestaţia la executare formulată de către contestatoare este neîntemeiată, urmând a dispune respingerea acesteia.

Faţă de aceste considerente şi în raport de dispoziţiile legale  aplicabile în speţa dedusă judecăţii, instanţa va dispune respingerea contestaţiei la executare, ca fiind  neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare