Inşelăciune

Inşelăciune

Data publicare portal: 11.10.2012

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 633/P/2010 din data de 29.12.2011 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 60/311/2012 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor T. M. pentru săvârşirea infr. prev de art. 215 alin 1-4 C.p. si art. 25 rap. la art. 290 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 33 lit. a C.p. şi B A. G. pentru săvârşirea infr. prev de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin 1-4 C.p. si art. 290 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

Din conţinutul actului de sesizare a instanţei rezultă că inculpatul T. M., în calitate de administrator la SC I. I. I. SRL, a emis o filă CEC în valoare de 8646 lei în favoarea părţii civile SC S. COM SRL – C. pentru achitarea produselor ridicate, care a fost refuzată la plată pentru lipsă disponibil în cont şi, totodată, l-a determinat pe inculpatul B. A. G. să falsifice un înscris sub semnătură privată prin indicarea unei alte identităţi şi efectuarea semnăturii. Se mai susţine de asemenea că inculpatul B. G. A. a înlesnit comiterea infracţiunii de înşelăciune de către celălalt inculpat şi a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată prin indicarea unei alte identităţi şi efectuarea semnăturii.

Partea vătămată SC S. COM SRL – C., prin administratorul său, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8646,54 lei reprezentând daune materiale (filele 30-31 d.u.p.). La data de 15.05.2012 acesta a depus la dosar o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului acestei societăţi (f. 85-86).

La solicitarea instanţei, O. R. C.de pe lângă T. D. a comunicat date cu privire la SC S. COM SRL (filele 68, 72-73), iar O. R. C.de pe lângă T. O. a comunicat date cu privire la SC I. I I. SRL (f. 23). De asemenea, P. M. S. a înaintat extras din registrul de naştere cu privire la inculpatul T. M. şi a comunicat că nu figurează decedat (f. 21, 110, 117), ANP şi IPJ O. au comunicat că acest inculpat nu figurează încarcerat (filele 22, 30, 70, 74, 118).

Întrucât O. R. C.de pe lângă T. O. a comunicat că SC I. I. I. SRL a fost radiată în data de 11.10.2011, nu s-a mai dispus introducerea în cauză a acestei societăţi în calitate de parte responsabilă civilmente.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul B. A. G. care a solicitat să se facă aplicarea disp. art. 3201 C.p.p. recunoscând în totalitate faptele aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Întrucât inculpatul T. M. nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi preciza poziţia procesuală, cu privire la acesta s-a urmat procedura de drept comun, fiind audiaţi cu privire la toate faptele descrise prin actul de sesizare a instanţei atât inculpatul B. A. G., cât şi martorii din acte R. V. A., M.G. A., M. N., B. G., S. L., S. M. şi M. I., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Instanţa, la ultimul termen de judecată, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin 3 C.p.p  în ceea ce îl priveşte pe martorul P. M. I., având în vedere că din conţinutul procesului verbal întocmit cu ocazia punerii în executare a mandatului de aducere emis pe numele acestuia rezultă faptul că acesta nu mai domiciliază la adresa menţionată din anul 2007, motiv pentru care audierea sa numai este posibilă, instanţa urmând a ţine seama la judecarea cauzei de depoziţiile date de acesta în cursul urmăririi penale.

Inculpatul T. M., deşi legal citat, nu s-a prezentat pentru a fi audiat nemijlocit de către instanţă.

Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 11.01.2010, BCR – S. S. a sesizat faptul că a fost refuzată la plată o filă CEC în valoare de 8646,54 lei emisă de SC I. I I. SRL – S, în favoarea SC S C SRL – C..

De asemenea, a formulat plângere împotriva reprezentanţilor SC I. I. I. SRL – S. şi numitul Ş. M., reprezentant al SC S. COM SRL – C., cele două sesizări fiind conexate sub nr. de mai sus.

În fapt, la data de 05.11.2009, prin încheierea nr. 6176, inculpatul T. M. a dobândit părţile sociale ale SC I. I. I. SRL – Slatina, de la martorul P. M. I.. În vederea stabilirii sediului social al SC I. I. I. SRL – S., inculpatul T. M. s-a deplasat la sediul SC P. S. – S., după cxe în prealabil negocierile privind închirierea spaţiului au fost purtate de martorul M. G. A.. Aceste aspecte rezultă din declaraţiile martorilor M. N. şi M. I., care în esenţă au declarat că cel care a semnat contractul de închiriere al spaţiului nr. 557/24.11.2009 a fost inculpatul T.M., care după încheierea contractului şi plata garanţiei nu a mai virat nicio sumă de bani în contul SC P. S. – S..

După dobândirea calităţii de administrator la SC I. I. I. SRL – S., inculpatul T. M. a solicitat martorului M. G. A. să-l ajute să desfăşoare diferite activităţi comerciale, inclusiv achiziţionarea de produse alimentare. Acesta a fost de acord şi, întrucât anterior nu desfăşurase astfel de activităţi, l-a cooptat şi pe vărul său, inculpatul B A.-G..

În aceste condiţii, inculpatul B.A.G. i-a contactat pe reprezentanţii SC S. COM SRL – C., recomandându-se sub numele de C. G. şi a efectuat o comandă de produse de patiserie-cofetărie, motivând că are nevoie de astfel de produse pentru a-şi onora contractele încheiate cu mai multe grădiniţe din jud. Olt.

Ca urmare a acestei comenzi, martorul R. V. A. s-a deplasat la sediul SC I. I I. SRL – S., unde s-a întâlnit cu numitul C. G. (identificat ulterior ca fiind B. A.-G. - filele 83-85 d.u.p.) şi au convenit încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect achiziţionarea de prăjituri de casă asortate.

Astfel, inculpatul B. A. G. s-a deplasat la sediul SC S. COM SRL – C. însoţit fiind de martorii M. G. A. şi B. G. (conducător auto) şi au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 301/22.12.2009, pe care inculpatul B. A. G. l-a semnat şi s-a prezentat ca fiind C. G.. Acesta a semnat sub acelaşi nume şi facturile fiscale nr. DJOFN 0000456 şi DJOFN 0000457.

Aceste aspecte rezultă din declaraţiile martorului R. V. A., care a mai susţinut şi că inculpatul B. A. G. nu a avut asupra sa nici un act de identitate şi s-a prezentat ca fiind C. G., indicând verbal datele de identitate, care se coroborează parţial şi cu declaraţiile martorului B. G..

În susţinerea celor prezentate anterior sunt şi declaraţiile martorului M. G. A., care a menţionat că s-a deplasat la C. la sediul SC S. COM SRL – C., împreună cu inculpatul B. A. G. care s-a prezentat sub numele de C. G. la indicaţiile inculpatului T. M., precum şi raportul de expertiză grafică întocmit în cauză (filele 51-66 d.u.p.), prin care s-a concluzionat că specificaţia „C. G.” şi semnătura înscrise pe contractul de vânzare-cumpărare nr. 301/22.12.2009, dar şi semnăturile de la rubricile „date privind expediţia – semnăturile” şi „semnătura de primire” de pe facturile fiscale nr. DJOFN 0000456 şi DJOFN 0000457 au fost executate de inculpatul B. A. G..

Pentru achitarea produselor ridicate de la SC S. COM SRL – C., inculpatul B. A.G. a înmânat reprezentanţilor societăţii fila CEC seria RNCB1BE nr. 0438480 semnată în prealabil de inculpatul T. M., aspect confirmat şi de concluziile raportului de expertiză menţionat anterior, care la pct. 4 a indicat faptul că semnătura de la rubrica „semnătură trăgător” de pe fila CEC anterior menţionată, a fost executată de inculpatul T.M..

După introducerea la plată a respectivei file CEC, aceasta a fost refuzată pentru motivul „lipsă de disponibil în cont”.

În ceea ce priveşte datele de identitate indicate de inculpatul B. A. G., s-a constatat că acestea aparţin martorei S. L., însă nici ea nici soţul său, S. M. L., nu aveau cunoştinţă de faptele comise de cei doi inculpaţi.

Cu ocazia audierii inculpatului B. A. G. (f. 119-127) a declarat că s-a prezentat sub numele de C. G. şi a semnat atât contractul de vânzare-cumpărare, cât şi facturile fiscale la indicaţiile numitului T. M., însă a precizat că nu a obţinut nicio sumă de bani din aceste operaţiuni.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul B. A.G., care deşi iniţial a solicitat să se facă aplicarea disp. art. 3201 C.p.p., recunoscând în totalitate faptele aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ulterior a încercat să se disculpe parţial şi să arunce vina asupra celuilalt inculpat, precizând că la societatea parte civilă el personal a purtat negocierile, dar în momentul în care contabila societăţii i-a solicitat numele şi datele de identificare, i-a spus acesteia că încă nu este angajat cu acte la societatea celuilalt inculpat. A mai susţinut că de comun acord cu aceasta l-a sunat în acea împrejurare pe inculpatul T., i-a spus că a întocmit contractul şi l-a ştampilat, însă nu poate trece datele sale de identificare şi numele întrucât nu vrea să aibă probleme, iar acesta i-a spus să treacă numele unui alt angajat al societăţii sale pe care nu îl cunoştea, ca fiind C. G.. Tot acesta i-a spus şi datele de identificare ale respectivului angajat, adică număr şi serie de buletin şi l-a asigurat că nu va avea probleme întrucât chiar atunci se afla în prezenţa acelei persoane şi că datele sunt corecte.

Având în vedere că inculpatul B. A. G., deşi în mare parte a recunoscut faptele pentru care este cercetat, dar nu în modalitatea în care au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, instanţa nu va face aplicarea disp. art. 3201 C.p.p. în privinţa acestuia.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T. M., acesta nu a putut fi audiat întrucât s-a sustras cercetărilor.

Intenţia celor doi inculpaţi, unul autor şi celălalt complice, de a induce în eroare pe reprezentanţii societăţii parte civilă cu prilejul încheierii şi executării contractului de vânzare-cumpărare şi de a-i produce acesteia o pagubă rezultă, pe de o parte, din faptul că în contul societăţii nu exista disponibil pentru acoperirea debitului şi din modalitatea în care s-a procedat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte, din faptul că inculpaţii nu au depus diligenţe ulterior pentru achitarea prejudiciului, nici după ce au fost trimişi în judecată.

Din cele expuse, instanţa reţine ca dovedit faptul că inculpaţii sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetaţi, cu respectarea condiţiilor de vinovăţie cerute de lege, existând suficiente date cu privire la persoana lor pentru a permite stabilirea unor pedepse.

Instanţa apreciază că faptele inculpatului T. M.care, în calitate de administrator la SC I. I.I. SRL, a emis o filă CEC în valoare de 8646,54 lei în favoarea părţii civile SC S. COM SRL – C., care a fost refuzată la plată pentru lipsă disponibil în cont, şi l-a determinat pe inculpatul B. A. G. să falsifice un înscris sub semnătură privată prin indicarea unei alte identităţi şi efectuarea semnăturii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 C.p. şi art. 25 rap. la art. 290 alin. 1 C.p.

Instanţa apreciază că faptele inculpatului B. A. G., care a ajutat la comiterea infracţiunii de înşelăciune de către celălalt inculpat şi a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată prin indicarea unei alte identităţi şi efectuarea semnăturii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 C.p. şi art. 290 alin. 1 C.p.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune s-a realizat prin acţiunea de inducere în eroare a reprezentantului SC S. COM SRL – C., săvârşită cu prilejul încheierii şi derulării contractului de vânzare-cumpărare nr. 301/22.12.2009, prin emiterea filei CEC şi prin asigurarea că debitul va fi achitat ulterior, fila CEC fiind însă refuzată la plată pentru motivul lipsă totală de disponibil în cont.

Urmarea imediată constă în pricinuirea pagubei - prejudiciul creat în patrimoniul părţii vătămate.

Există legătură de cauzalitate între activitatea inculpaţilor şi urmarea produsă în sensul că paguba nu s-ar fi produs în lipsa activităţii de inducere în eroare săvârşită de către aceştia.

Sub aspectul laturii subiective se constată că fapta a fost  comisă cu intenţie directă calificată prin scop, modalitate prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.p., dat fiind faptul că inculpatul a acţionat cu scopul de a obţine un folos material injust.

Din cele trei activităţi prevăzute de legea penală în art. 26 C.p. activitatea inculpatului B. la comiterea infracţiunii de înşelăciune se încadrează în cea de „ajutor” dat autorului la săvârşirea faptei, deoarece activitatea desfăşurată de acesta se realizează în timpul executării faptelor de către autor.

Actele de ajutor realizate de către inculpat au fost săvârşite cu intenţie directă, acesta prevăzând rezultatul faptelor lor şi urmărind producerea lui, aspect ce reiese cu certitudine din declaraţiile inculpatului B. şi din modalitatea de comitere a faptelor.

Alături de aceste două condiţii de existenţă a complicităţii este îndeplinită şi cea de a treia a comiterii de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv aceea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 C.p.

Actele de complicitate săvârşite de acest inculpat sunt acte de complicitate concomitentă (contribuţia complicelui priveşte ajutorul dat la executarea infracţiunii), nemijlocită (complicele acordă sprijin direct autorului şi nu prin intermediul altui participant) şi proprie (deoarece se realizează coeziunea psihică între complice şi autor, acesta din urmă săvârşind fapta prevăzută de legea penală tot cu intenţie).

De asemenea, inculpatului T. îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 25 C.p. (cu privire la art. 290 alin. 1 C.p.) reţinându-se că acesta, cu intenţie, a desfăşurat activităţi de determinare faţă de celălalt inculpat, anterior luării rezoluţiei infracţionale de către inculpatul B., acesta din urmă falsificând mai multe înscrisuri sub semnătură privată prin indicarea unei alte identităţi şi efectuarea semnăturii.

Vinovăţia inculpaţilor este dovedită prin următoarele mijloace de probă: declaraţiile reprezentantului părţii vătămate SC S. COM SRL – C. şi ale inculpatului B. A.-G., care se coroborează cu înscrisurile aflate la dosar (facturi fiscale, filă CEC şi refuz justificare la plată, extras de cont, adrese ale O. R. C. de pe lângă T.O.şi D.privind istoricul SC I. I. I.SRL şi SC S. COM SRL – C.) şi cu menţiunile din cuprinsul raportului de expertiză grafică.

Din analiza fişelor de cazier judiciar rezultă că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

La individualizarea judiciară a pedepselor pe care le va aplica inculpaţilor instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.p., reţinând: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (închisoare de la 3 la 15 ani, respectiv închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă penală - aceleaşi atât pentru autor cât şi pentru complice şi instigator, avându-se în vedere sistemul parificării pedepselor cu corectivul diferenţierii sancţiunilor în funcţie de contribuţiile aduse la săvârşirea infracţiunii), modul de comitere a faptelor (prin acţiunea de inducere şi menţinere în eroare a reprezentantului părţii vătămate cu ocazia încheierii şi derulării unui contract şi prin folosirea de mijloace frauduloase), gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite (generat de nerespectarea dispoziţiilor legale privind relaţiile sociale referitoare la patrimoniu şi la încrederea în autenticitatea înscrisurilor aflate în circuitul juridic civil, asociată cu forma de vinovăţie cu care au fost săvârşite faptele - intenţia directă), persoana inculpaţilor (care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale).

1. Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, urmează ca în baza art. 345 alin. 2 C.p.p. să se dispună condamnarea inculpatului T. M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 C.p. şi art. 25 rap. la art. 290 alin. 1 C.p. la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natură să realizeze scopul educativ şi preventiv prev. de art. 52 C.p.

Cu respectarea limitelor astfel stabilite instanţa va aplica inculpatului T.M.:

- pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 C.p. pedeapsa de 3 ani închisoare;

 - pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. 1 C.p. pedeapsa de  6 luni închisoare.

Având în vedere faptul că infracţiunile au fost comise de către acest inculpat prin acte de executare distincte înainte de a fi intervenit o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă pentru vreuna dintre acestea, în cauză urmează a fi aplicate dispoziţiile concursului real de infracţiuni. Drept urmare, în baza art. 33 lit. a C.p. rap. la art. 34 lit. b C.p. instanţa va contopi pedepsele anterior aplicate, inculpatul T. M. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Sub aspectul executării pedepsei instanţa consideră că scopul preventiv şi educativ al acesteia poate fi atins chiar fără executare, motiv pentru care urmează să analizeze îndeplinirea în cauză a condiţiilor necesare aplicării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 861 C.p. În consecinţă, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este rezultanta de 3 ani închisoare, încadrându-se deci în dispoziţiile art. 861 alin. 2 C.p.. Din fişa de cazier judiciar existentă la dosar rezultă că inculpatul nu este recidivist, îndeplinind astfel cerinţa prevăzută de art. 861 alin. 1 lit. b C. p. În privinţa scopului preventiv şi educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. p. instanţa consideră că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenţie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenţia asupra gravităţii şi a consecinţelor nefaste ale faptelor sale, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanţa apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar altera relaţiile de familie ale inculpatului şi ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale şi profesionale ale acestuia, ori rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenţia asupra importanţei respectării relaţiilor în societate în relaţia cu semenii, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenţie.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează a suspenda executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat în baza art. 862 alin. 1 C.p.

Instanţa apreciază însă că numai suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate duce la atingerea scopului preventiv şi educativ al pedepsei, şi nu doar suspendarea condiţionată a acesteia, având în vedere, pe de o parte, că inculpatul a beneficiat de clemenţa organelor statului prin aplicarea unor măsuri mai puţin drastice, respectiv a unei amenzi cu caracter administrativ (aşa cum reiese din fişa de cazier judiciar), însă acesta a persistat în nesocotirea valorilor sociale, comiţând fapte din ce în ce mai grave, iar pe de altă parte, valoarea mare a prejudiciului cauzat şi neacoperit.

Drept urmare, instanţa va dispune ca în baza art. 863 a1in. 1 Cod penal condamnatul T. M. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de S. de P. de pe lângă T. Olt:

a) să se prezinte la datele fixate la S. de P. de pe lângă T.Olt;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu reşe¬dinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

2. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. A. G., în favoarea acestui inculpat instanţa va reţine împrejurările privind conduita bună a acestuia înainte de comiterea faptelor (aspect ce reiese din menţiunile cuprinse în fişa de cazier judiciar) şi atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunilor rezultată din prezentarea în faţa autorităţilor, urmând a da astfel eficienţă disp. art. 74 alin. 1 lit. a şi c C.p. şi art. 76 alin. 1 lit. c C.p. referitoare la reţinerea şi aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare având ca efect coborârea obligatorie a pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, urmează ca în baza art. 345 alin. 2 C.p.p. să se dispună condamnarea inculpatului B.A. G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 C.p. şi art. 290 alin. 1 C.p. la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natură să realizeze scopul educativ şi preventiv prev. de art. 52 C.p.

Cu respectarea limitelor astfel stabilite instanţa va aplica inculpatului B. A. G.:

- pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 C.p. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, c C.p. şi art. 76 alin. 1 lit. c C.p. pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

 - pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, c C.p. şi art. 76 alin. 1 lit. e C.p.  pedeapsa de 2 luni închisoare.

Având în vedere faptul că infracţiunile au fost comise de către acest inculpat prin acte de executare distincte înainte de a fi intervenit o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă pentru vreuna dintre acestea, în cauză urmează a fi aplicate dispoziţiile concursului real de infracţiuni. Drept urmare, în baza art. 33 lit. a C.p. rap. la art. 34 lit. b C.p. contopeşte pedepsele anterior aplicate, inculpatul B. A. G. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

Sub aspectul executării pedepsei instanţa consideră că scopul preventiv şi educativ al acesteia poate fi atins chiar fără executare, motiv pentru care urmează să analizeze îndeplinirea în cauză a condiţiilor necesare aplicării suspendării condiţionate a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 C.p.. În consecinţă, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este rezultanta de 1 an şi 6 luni închisoare, încadrându-se deci în dispoziţiile art. 81 alin. 2 C.p.. Din fişa de cazier judiciar existentă la dosar rezultă că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat pentru o infracţiune intenţionată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, şi în consecinţă nu este recidivist, îndeplinind astfel cerinţa prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b) C. p.. În privinţa scopului preventiv şi educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. p. instanţa consideră că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenţie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenţia asupra gravităţii şi a consecinţelor nefaste ale faptei sale, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanţa apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar altera relaţiile de familie ale inculpatului şi ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale şi profesionale ale acestuia, ori rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenţia asupra importanţei  respectării relaţiilor în societate în relaţia cu semenii, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenţie.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează a suspenda executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, calculat în baza art. 82 alin. 1 C.p.

Instanţa va aplica inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C.p., având în vedere criteriile de la art. 71 alin. 3 C.p., respectiv natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, împrejurările cauzei, persoana infractorilor.

Instanţa nu va interzice inculpatului B. A. G. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit a teza I, c, d şi e, respectiv inculpatului T. M. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit a teza I, d şi e, întrucât săvârşirea unor infracţiuni de natura celor comise de către cei doi inculpaţi cercetaţi în speţa de faţă nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul superior al copilului şi care să determine interzicerea drepturilor părinteşti, a celui de a fi tutore sau curator, dreptul de a alege, precum nici dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunilor (aceasta din urmă doar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. A. G.).

Pe de altă parte, instanţa va aplica inculpatului T.M. şi pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 al. 1 lit. c C.p. (interdicţia dreptului de a fi administrator ori asociat al unei societăţi comerciale), întrucât, în cauză s-a demonstrat că acest inculpat s-a folosit de calitatea de administrator al unei societăţi comerciale pentru a comite infracţiunile deduse judecăţii, întrucât cu ocazia încheierii şi derulării tranzacţiilor cu societatea furnizoare de bunuri a prezentat o situaţie necorespunzătoare realităţii privitoare la bonitatea societăţii în numele căreia a încheiat tranzacţiile, inducând în eroare pe reprezentanţii societăţii parte civilă prin emiterea unei file CEC ca mijloc de plată, respectiv creându-le convingerea că, la data scadenţei (stipulată pe documentul bancar), se va realiza plata preţului.

Aşadar, criteriile de individualizare au în vedere stabilirea şi aplicarea pedepsei indiferent dacă e vorba de pedeapsa principală, complementară sau accesorie, iar prevederea unor pedepse care din cauza aplicării ope legis rămân în afara controlului judiciar încalcă principiul fundamental conform căruia „restrângerea exercitării unor drepturi sau libertăţi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o” (art. 53 al. 2 din Constituţia României).

Pe fondul unei practici neunitare în ceea ce priveşte aplicarea jurisprudenţei CEDO, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat un recurs în interesul legii care a consfinţit faptul că „interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I-c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal”.

Astfel, în acest context, faţă de criteriile enumerate mai sus şi de toate aspectele legale şi jurisprudenţiale menţionate, instanţa apreciază că în cauză se impune îndepărtarea inculpaţilor de la activităţile care presupun responsabilitatea lor civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii, iar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul T. M. şi interdicţia dreptului de a fi administrator ori asociat al unei societăţi comerciale.

Instanţa constată că prin Legea nr. 278/4.07.2006, a fost introdus un nou alineat la art. 71 C.p., respectiv alin. 5, potrivit căruia „pe durata suspendării condiţionate sau sub supraveghere a executării pedepsei închisorii (...), se suspendă şi executarea pedepselor accesorii”. Această dispoziţie legală a fost introdusă pentru clarificarea unor aspecte menţionate în doctrina penală, care aprecia că pedepsele accesorii sunt alăturate, secundare, pedepselor principale cu închisoarea sau detenţiunea pe viaţă şi că acestea presupun interzicerea drepturilor prevăzute de lege pe toată durata executării pedepsei principale. În consecinţă, se aprecia că în cazul pedepselor suspendate condiţionat sau sub supraveghere nu se impune aplicarea pedepselor accesorii, în condiţiile în care pedeapsa principală nu ar fi executabilă, ci suspendată.

Prin introducerea dispoziţiei legale menţionate, legiuitorul a clarificat aceste aspecte, în sensul că pedepsele accesorii pot însoţi şi o pedeapsă suspendată condiţionat sau sub supraveghere, însă, în acest caz, şi executarea acestora este suspendată, pe toată durata suspendării condiţionate sau sub supraveghere a executării pedepsei principale. 

În consecinţă, instanţa va dispune aplicarea pedepselor accesorii raportat la cei doi inculpaţi, urmând ca ulterior să dispună suspendarea executării acestora, având în vedere că şi executarea pedepselor principale va fi suspendată (condiţionat, respectiv sub supraveghere).

În temeiul art. 359 C.p.p. instanţa va atrage atenţia inculpatului T. M. asupra dispoziţiilor art. 86 ind. 4 C.p., iar inculpatului B. A. G. asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării sub supraveghere, respectiv condiţionate, a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa constată că în termenul prevăzut de lege, în baza art. 14 şi 15 C.p.p., partea vătămată SC S. COM SRL C., prin reprezentant Ş. M., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8646,54 lei reprezentând daune materiale.

În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate, trebuie avut în vedere că, deşi ne aflăm în cadrul unui proces penal, în soluţionarea acţiunii civile trebuie urmărite, mutatis mutandis şi în măsura în care legea procesual penală nu conţine dispoziţii contrare, regulile care guvernează sarcina probei în procesul civil, respectiv dispoziţiile art. 1169 Cod civil care reglementează că “cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească”.

Astfel, instanţa apreciază că partea civilă a făcut dovada cu înscrisuri (depuse la filele 16, 17, 39 şi 72 d.u.p.) că i-a fost cauzat un prejudiciu în cuantum de 8646,54 lei, reprezentând contravaloarea produselor de patiserie-cofetărie livrate către SC I. IUL I. SRL S. (al cărei administrator a fost inculpatul T. M.), neachitat nici până în prezent.

În raport de situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 998-999 C.civ., prin fapta sa culpabilă inculpatul producând prejudicii de natură materială părţii civile anterior menţionată, impunându-se acoperirea lor prin acordarea de despăgubiri.

Instanţa apreciază că susţinerile părţii civile cu privire la cuantumul prejudiciului material sunt pertinente, fiind în limita sumei înscrise pe fila CEC (instrumentul de plată utilizat drept mijloc prin care s-a comis inducerea în eroare).

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 998-999 C.civ., ţinând cont de împrejurarea că faptele inculpaţilor i-au provocat părţii civile un prejudiciu patrimonial, instanţa apreciază că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a opera răspunderea civilă delictuală şi că suma de 8646,54 lei este de natură să asigure o justă şi integrală despăgubire.

Drept urmare, în baza art. 14 şi 346 C.p.p., având în vedere şi principiul disponibilităţii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. A. G. care a învederat că este de acord ca împreună cu celălalt inculpat să acopere prejudiciul creat societăţii parte civilă, instanţa va admite acţiunea civilă şi va obliga pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 8646,54 lei, reprezentând daune materiale, către partea civilă SC S. COM SRL.

În baza art. 191 alin. 1 şi 2 C.p.p. rap. la art. 189 alin. 1 C.p.p. instanţa va obliga pe inculpatul T. M. la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. R. A. – delegaţie pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 113/25.01.2012) se va avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei, şi pe inculpatul B. A. G. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. D. R. M. – delegaţie pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 114/25.01.2012) se va avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei, întrucât inculpaţii sunt cei din a căror culpă procesuală au fost generate respectivele cheltuieli.

Domenii speta

Spete similare