Plângere contravenţională

Dosar nr. 651/317/2012

Cod operator 3924

 R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă Nr. 1110/2012

Şedinţa publică de la 09 Aprilie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE A.B.P.

Grefier I.A.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D.N.A. şi pe intimatul I.P.J. G., având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a fost prezent petentul, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin Serviciul Registratură, la data de 21.03.2012, intimatul a formulat întâmpinare şi a depus materialul probator de la baza emiterii procesului-verbal contestat.

Din oficiu, instanţa a comunicat un exemplar al întâmpinării petentului.

De asemenea, instanţa a procedat la audierea martorilor T.R.R. şi D.V., declaraţii luate sub prestare de jurământ, consemnate şi ataşate la filele 20-21 ale prezentului dosar. 

Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat sau excepţii de invocat, instanţa a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.

Petentul a solicitat admiterea plângerii aşa cum a fost formulată, anularea procesului-verbal contestat, exonerarea sa de plata amenzii contravenţionale aplicate prin acesta şi restituirea permisului de conducere.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.02.2012, sub nr. 651/317/2012, petentul D.N.A., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria …. nr. …./…… încheiat de către agentul intimatului, exonerarea sa de plata amenzii contravenţionale aplicate prin acesta şi restituirea permisului de conducere.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 15.02.2012, deplasându-se pe DN67 pe raza localităţii S., a efectuat manevra de depăşire a unei autoutilitare, fiind oprit după 600-700 metri de către agenţii de poliţie, care se aflau într-o maşină ce se deplasa pe acelaşi sens de mers.

A mai precizat petentul că a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 280 lei şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile întrucât ar fi depăşit neregulamentar, sens în care petentul a susţinut că cele consemnate în procesul-verbal contestat sunt nereale, întrucât manevra a fost efectuată regulamentar, iar agentul de poliţie nu putea să observe efectuarea manevrei, întrucât se afla în trafic, la o distanţă considerabilă.

În drept, petentul nu a invocat vreun temei legal în susţinerea plângerii.

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat, dovada seria … nr. …/…. şi cartea de identitate.

Plângerea contravenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

În cauză, intimatul I.P.J. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de către petent şi menţinerea ca legal şi temeinic a procesului-verbal contestat, iar în motivare a arătat că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, iar temeinicia aspectelor reţinute rezultă din documentele anexate.

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

Cu adresa nr. 99079/14.03.2012, intimatul a depus la dosarul cauzei materialul probator de la baza procesului-verbal contestat, şi anume raportul agentului constatator, copia procesului-verbal contestat şi cazierul auto al petentului.

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria …. nr. …./…. încheiat de către agentul intimatului, petentul D.N.A. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 280 lei, aplicându-i-se şi măsura tehnico-administrativă a reţinere a permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 121 alin. 1 din şi H.G. nr. 1391/2006 sancţionate de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, întrucât la data de 15.02.2012, ora 1840, pe DN67 în localitatea C., a condus autoturismul marca Dacia Nova cu nr. de înmatriculare ….. depăşind neregulamentar autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare ….. în zona de acţiune a indicatorului „depăşirea interzisă”.

Petentul a refuzat să semneze procesul-verbal contestat, fapt confirmat de către martorul asistent D.V., care a consemnat „Am fost depăşit de auto Dacia Nova cu nr. ….. în zona de acţiune a indicatorului depăşirea interzisă”.

Instanţa constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, fiind depusă la instanţă la data de 23.02.2012, împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat la data de 15.02.2012.

Instanţa sesizată cu soluţionarea plângerii contravenţionale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanţa constată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reţine în mod clar şi constant ca indiferent de distincţiile care se fac în dreptul intern între contravenţii şi infracţiuni, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenţie trebuie sa beneficieze de garanţiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţia intră în sfera „acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenţia Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancţionează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetăţenilor, iar pe de altă parte, sancţiunile contravenţionale aplicabile urmăresc un scop preventiv şi represiv.

În jurisprudenţa sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenţie.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispoziţiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil  în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

În drept, instanţa arată că, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, nerespectarea regulilor privind depăşirea constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.

De asemenea, art. 120 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006 prevede că se interzice depăşirea vehiculelor în zona de acţiune a indicatorului depăşirea interzisă, precum şi când pentru efectuarea manevrei se încalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar şi parţial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spaţiul de interzicere.

Instanţa, analizând probele pe care agentul constatator le foloseşte în dovedirea situaţiei de fapt reţinută în procesul-verbal contestat, le apreciază ca fiind concludente întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârşirii contravenţiei de către petent, aşadar starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat este conformă realită?ii, astfel că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa.

Astfel, din cele consemnate de către martorul asistent D.V. în cuprinsul procesului-verbal contestat, reiterate şi prin declaraţia acestuia în faţa instanţei (fila 21), rezultă că, la data de 15.02.2012, acesta conducea  pe DN67 autovehiculul depăşit marca Opel cu nr. de înmatriculare …., iar manevra depăşirii sale de către autoturismul marca Dacia Nova cu nr. de înmatriculare ….. a fost efectuată în mod neregulamentar, pe un sector de drum cu marcaj longitudinal continuu, astfel că va fi înlăturată ca subiectivă declaraţia martorului propus de petent T.R.R.

Examinând sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 280 lei şi măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, prin prisma prevederilor art. 5 alin. 5, alin. 6, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, ţinând seama că din probele administrate nu rezultă că fapta ar avea un grad de pericol social mai redus, instanţa constată că sancţiunea amenzii a fost corect individualizată de către agentul constatator la nivelul sumei de 280 lei, echivalentul a 4 puncte-amendă, adică limita minimă prevăzută de lege, iar reţinerea permisului de conducere este justificată de pericolul pentru siguranţa circulaţiei rutiere, relevat de conduita petentului care a efectuat manevra de depăşire într-o zonă în care aceasta este interzisă.

Pentru considerentele expuse mai sus, văzând şi dispozi?iile art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că procesul-verbal contestat a fost încheiat în mod legal şi temeinic, iar plângerea contravenţională formulată de petent este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul D.N.A., domiciliat ….., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., împotriva procesului-verbal seria ….. nr. …./…. încheiat de către agentul intimatului.

Menţine procesul-verbal contestat, ca legal şi temeinic.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09.04.2012.

PREŞEDINTE, GREFIER,

P.A.B.  A.I.

Red. P.A.B.-jud., tehnored. I.A. /12.04.2012, 4 ex.

Domenii speta

Spete similare