Plângere soluţie procuror

Obiect: Plângere soluţie procuror

SENTINŢA PENALĂ NR. 177/09.06.2010

Constată că prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătorie, formulată de BEM şi BP împotriva primarului, se reclamă săvârşirea de către acesta a infracţiunii de abuz în serviciu.

În motivarea plângerii se susţine că abuzul în serviciu constă în aceea că în baza Hotărârii Consiliului local  din 31.03.2006 s-a aprobat reatribuirea denumirii străzii X., că s-a emis de către primar dispoziţia nr. xxx/2006, dispoziţie prin care, lucrători din cadrul primăriei, au declarat ca abandonat vagonul apicol care aparţine părţilor vătămate BEM şi B de pe terenul denumit X., care de asemenea le aparţine şi că s-a dispus la data de 6.07.2006 ridicarea vagonului şi trecerea acestuia în proprietatea Primăriei.

În urma cercetărilor efectuate la Parchetul de pe lângă Judecătorie s-a constatat că, referitor la litigiul dintre primărie şi părţile vătămate cu privire la terenul ce reprezintă X., acesta nu s-a finalizat încă, la data emiterii hotărârii de denumire a străzii de către autorităţile locale se ştia că suprafaţa de teren de pe X. aparţine domeniului public şi că, având această reprezentare, s-a emis dispoziţia de ridicare a vagonului aflat pe X..

Potrivit documentelor aflate în arhiva Primăriei T, X. apare ca denumire de stradă, aşa fiind delimitată în schiţe şi planşe anexe la act de partaj voluntar între fraţii C, sentinţa civilă nr. xxxx a Tribunalului Popular al Raionului şi prin urmare, primarul, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a acţionat pentru deblocarea străzii, fără intenţia de a vătăma interesele legale ale petentelor, astfel că, prin ordonanţa din 30 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus scoaterea de sub urmărire penală a primarului, pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.246 din codul penal.

Împotriva acestei ordonanţe au formulat plângere BEM şi BP, iar prin rezoluţia nr.xxx/II-2/2009 Parchetul de pe lângă Judecătorie s-a respins plângerea şi s-a menţinut prima rezoluţie atacată.

Prin plângerea înregistrată la această instanţă BEM şi BP au solicitat desfiinţarea rezoluţiei date de Parchetul de pe lângă Judecătorie şi trimiterea în judecată a primarului pentru infracţiunea de abuz în serviciu.

S-a motivat că ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a primarului este nelegală şi vădit netemeinică, emiterea acestei decizii nu are nici un suport probatoriu, pentru că nu s-au administrat probe pentru stabilirea laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, părţile vătămate nu au fost audiate, iar motivarea se face doar pe elementele laturii subiective, că se reţine că „la nivelul autorităţilor locale , suprafaţa de teren este considerată drept stradă, cu toate că într-un alineat precedent se menţionează că : „prin sentinţe civile rămase definitive şi irevocabile, au fost anulate atât Hotărârea Consiliului local cât şi dispoziţia primarului”.

În instanţă, părţile au depus la dosar înscrisuri – hotărâri judecătoreşti pronunţate privind litigiile penale şi civile soluţionate până în prezent, referitoare la situaţia conflictuală dintre părţi cu privire la domeniul Fundătura Livezi şi la vagonul apicol aflat pe acesta.

Intimatul a solicitat respingerea plângerii petentelor cu motivarea că nu a acţionat în interes propriu sau pentru lezarea intereselor petentelor.

A susţinut în instanţă şi prin concluziile scrise depuse la dosar că la data preluării mandatului de primar, în iunie-iulie 2000, toate aparenţele de drept, fără nici o contestare, arătau ca urmare a aplicării procedurii de atestare a apartenenţei bunurilor la domeniul public , cale dispusă de Legea 213/1998 a proprietăţii publice şi inventarul întocmit conform prevederilor legii nr. 213/1998 şi însuşit prin HCL nr. 58/1999, cuprinde la poziţia xxx şi strada X.

Această Hotărâre a Consiliului Local nu a fost niciodată atacată în justiţie, ea producându-şi efectele şi astăzi.

Nomenclatorul stradal al oraşului a fost aprobat prin HCL nr. xx/2004, este în vigoare şi astăzi şi nici această Hotărâre nu a fost modificată sau atacată în justiţie cu privire la existenţa străzii X..

Între timp s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti care dau dreptate uneia sau alteia din părţi, exemplu decizia nr.1042/12.11.2009, pronunţată în dosarul nr. xxx a CAB, prin care Curtea admite recursul în contencios administrativ formulat de oraş prin primar, casează sentinţa nr. zzzz a Tribunalului N, pronunţată în contradictoriu şi cu CM, trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul N. cu îndrumarea de a admite expertiza tehnică solicitată de oraş şi delimitarea terenului ce constituie X., pornind de la Hotărârea de Guvern, nr. 1356/2001 (de atestare al domeniului public al judeţului );

Petentele pretind că sunt proprietare pe domeniul X. folosindu-se de Sentinţa nr.----.10.2004 dată de Judecătorie care a creat intimaţilor iluzia că ar fi proprietarii, nerecunoscuţi cel puţin de autoritatea publică locală, de celelalte autorităţi şi instituţii cu atribuţii în înregistrarea, evidenţierea si publicitatea proprietăţilor funciare şi de riveranii -vecini ai "X."; sentinţa însă s-a pronunţat într-o cauza în care Oraşul nu a fost parte. Prin conţinutul sau, în sensul considerentelor şi dispozitivului, necontestând efectul erga omnes a unei hotărâri judecătoreşti, Sentinţa precizată nu este opozabilă Oraşului T, care nici nu a fost parte, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra X. având în vedere că obiectul cauzei în care s-a dat sentinţa precizată era în obligaţia de a face ;

La data emiterii deciziilor de deblocare domeniului public primarul a scos extrase de rol nominal unic al riveranilor pentru a verifica afirmaţiile, dovedite false a unor riverani, în speţă familia B-C, şi registrul de rol nominal al acestora confirma că nu au drept de proprietate asupra acestui fond funciar –X.; pe de altă parte nici un document nu a fost prezentat în acea perioadă şi nici ulterior care să confirme proprietatea petentelor B asupra vagonului. S-a invocat doar "notorietatea" în demonstrarea drepturilor pe care Petentii B o au asupra vagonului menţionat.

Ulterior, convingerea primarului a fost întărită şi de Tribunal Secţia Penala în Sentinţa penala ----/23.04.2008 din pag.4 alin. 4 reţine că "sentinţa civilă----/.2004 a Judecătoriei invocată de partea vătămată- petentă nu s-au stabilit drepturi de proprietate ale părţilor implicate, nefiind declarativă sau constitutivă de drepturi";

Decizia CAB dată în litigiul cu privire la forma de proprietate asupra X. clarifică dreptul de proprietate publică a Oraşului asupra acestui fond administrat de Primăria T; admite recursul, casează sentinţa recurată  şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului N pentru a nu lipsi părţile de un grad de jurisdicţie. CAB precizează: "Cel de al doilea capăt de cerere formulat de Reclamanta, de delimitare a terenului proprietate publica este strâns legat de soluţia data primului capăt de cerere întrucât argumentul avut în vedere de prima instanţă la respingerea primului capăt de cerere nu mai subzista, nici soluţia dată celui de al doilea capăt de cerere nu mai poate fi menţinută.

În aplicarea art. 315 pct. 1 C. Proc.Civ. care prevede : " În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum şi asupra necesitaţii administrării de noi probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului" ,

Tribunalul N, în rejudecarea cererii inculpatului (dosar---) numai în capătul de cerere rămas de soluţionat: delimitarea domeniului public " X." a desemnat la termenul din 11.03.2010 un expert tehnic pentru clarificarea delimitării iar la 25.03.2010 a dispus Expertiza de delimitare a domeniului public "X.", Expertului desemnat.

Dacă hotărârile judecătoreşti ar fi "tranşat" problema titularului dreptului de proprietate asupra fondului denumit X. în favoarea petentelor în cauză, ar fi fost depuse de aceştia la ANCPI-OCPI N, caz în care la intabularea dreptului de proprietate din anul 2009, ONCPI-N nu ar mai fi considerat în încheierea ------/.2009 că "nu exista nici o piedică la înscriere".

Din analiza probelor dosarului instanţa constată că plângerea petentelor împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătorie nr.-- /2009 care confirmă Ordonanţa --/2009 este nefondată şi urmează a fi respinsă în temeiul prevederilor art.278 indice 1 pct.8 lit. a) din Cod Proc.Pen., menţinând soluţia dată de Parchet, ca fiind întemeiată, din următoarele considerente:

Potrivit art. 246 C.Pen., infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale  de serviciu, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Astfel, subiectul activ al infracţiunii este calificat, acesta neputând fi decât un funcţionar public în accepţiunea art. 147 C.pen. raportat la art. 145 C.pen., calitate pe care o îndeplineşte primarul oraşului.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în cauză, emiterea unei dispoziţii de către primarul oraşului T. prin care s-a dispus ridicarea vagonului apicol, în temeiul hotărârii Consiliului local T nr. 31 din 31 03 2006. Raportul de cauzalitate există şi a fost dovedit.  Urmarea imediată constă în vătămarea cauzată părţii vătămate, în cauză, ridicarea vagonului apicol.

Sub aspectul laturii subiective, elementul subiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu, care constă din intenţia inculpatului, directă sau indirectă de a vătăma legal interesele unor persoane, lipseşte ca element constitutiv al acestei infracţiuni şi a lipsit şi din modul în care a acţionat la emiterea Deciziei de deblocarea domeniului public, cale de acces pentru toate trei familii riverane, domeniu public denumit " X." ( fundătura permite accesul la Str. MS) cât şi emiterea celorlalte Decizii sau dispoziţie care se referă sau au legătura cu X..

La data emiterii dispoziţiei ---/2006 de ridicare a vehiculului apicol de pe fondul denumit "X." şi la iniţierea HCL ---/2006 de modificare a denumirii fondului precizat anterior, primarul a avut şi are convingerea că X. a fost şi este ca regim juridic, proprietate publică a Oraşului, iar pe cale de consecinţă, Primăria este administratorul acestui domeniu, parte a patrimoniului civic al Oraşului.

Ca urmare a convingerii sale, primarul a acţionat în conformitate cu prevederile legii, respectiv art. 33 din Legea 51/1990 în exercitarea atribuţiilor ce-i revin în apărarea domeniului public al Oraşului T şi a drepturilor şi obligaţiilor corelative ale locuitorilor, în special a riveranilor acestui domeniu public, "X."; clarificările aduse în diverse situaţii relevează fără dubiu că şi la acea dată ne aflam într-o situaţie similară celei prevăzute de art. 33 Legea 51/1990 şi nu a art. 32 (coroborat ulterior cu art.35) care prevede:

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului vor putea fi desfiinţate pe cale administrativa de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ -teritoriale unde se află construcţia, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

(2) Procedura prevăzută la alin. (1) se poate declanşa din oficiu de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparţinând domeniului public sau privat al statului.

(5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autorităţile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăţi comerciale specializate în astfel de lucrări,în condiţiile legii.

În speţă, nu a fost vorba despre o construcţie, dar vagonul apicol având dimensiuni considerabile obstrucţiona accesul pe calea de acces spre locuinţele şi a celorlalţi vecini ai petentelor, considerată domeniu public; degajarea obstrucţionării domeniul public este obligaţia primarului şi nu dreptul acestuia, iar primarul a acţionat în această calitate.

Având în vedere şi prevederile art.192 alin.2 din codul de procedură penală urmează ca petentele să fie obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare