Plang. contrav.

Sentinţa civilă nr.397

Şedinţa publică de la 6 februarie 2009

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la 06.06.2008 sub nr. …./327/2008, petenta ….. prin reprezentantul său legal …………, a contestat procesul – verbal de constatare a contravenţiei seria AIR nr. 0107247, întocmit la 31.03.2008 de intimata ……….., solicitând anularea acestuia şi exonerarea sa de la plata amenzii ce i-a fost aplicată.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în data de 31.03.2008, la controlul efectuat de către inspectorii …………., societatea a fost sancţionată contravenţional pentru prezentarea la control de către conducătorul auto ………….., a unei dovezi de verificare tehnică a tahografului expirată, pentru auto nr.NT-04-LKN, cu care efectua un transport de produse peliculogene din Piatra Neamţ în Tulcea.

În dovedirea cererii petenta a depus acte şi nu a solicitat alte probe în faţa instanţei.

În apărarea sa, petenta a invocat încălcarea dispoziţiilor legale din O.G. nr.2/2001 privind regimul  juridic al contravenţiilor.

Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii petentei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

La data de 31.03.2008, orele 08:50 conducătorul auto …………. a fost depistat la intrarea în mun. Tulcea (post control) conducând auto nr. NT-04-LKN, proprietatea petentei, cu care transporta produse din Piatra Neamţ în Tulcea şi la controlul efectuat s-a constatat că termenul de valabilitate al verificării tahografului era depăşit din data de 21.03.2008, motiv pentru care a fost sancţionată societatea deţinătoare a autovehiculului cu amendă în valoare de 3500 lei.

Potrivit art. 8 pct.6 din Ordonanţa Guvernului nr.37/2007, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, constituie contravenţie, utilizarea unor tahografe sau tahografe digitale cu termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depăşit.

În ceea ce priveşte faptele, astfel cum au fost descrise de agentul constatator, instanţa reţine că ele se circumscriu integral dispoziţiilor legale, respectiv art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Cu privire la puterea doveditoare, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumţia de autoritate şi veridicitate, care însă este relativă şi poate fi răsturnată cu probe de către contravenient conform dispoziţiilor legale care reglementează sarcina probei.

Întrucât în speţă nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută a actului sancţionator contestat, instanţa consideră aşadar, că forţa probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Potrivit art. 1169 din Codul Civil şi art.129 alin.1 teza finală din Codul de proc. civilă, contestatorului îi incubă sarcina probei cu privire la netemeinicia celor reţinute în procesul – verbal.

Din conţinutul înscrisului depus la dosarul cauzei de către petentă rezultă că aceasta a solicitat şi a efectuat verificarea tahografului, dovada de verificare atestând faptul că aceasta este valabilă pentru autovehiculul controlat în trafic până în anul 2010. Această verificare s-a efectuat la 29.03.2008 şi s-a eliberat dovada în acest sens, înainte de a fi controlat în trafic şi sancţionat, legea sancţionând utilizarea tahografelor cu termenul de valabilitate depăşit, ori la 31.03.2008 autovehiculul în cauză avea tahograful verificat. Dar pentru ca agentul constatator să se poată convinge de existenţa acestui document, el trebuie prezentat, lucru care în speţă nu s-a petrecut, conducătorul auto neavând asupra sa această dovadă.

În temeiul art.34 din OG nr.2/201 – care constituie dreptul comun în materie contravenţională, articol care, coroborat cu art. 38 alin.3 din acelaşi act normativ permite instanţei să aprecieze inclusiv sancţiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, ( în ipoteze în care prezumţia de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanţa consideră că sancţiunea avertismentului este totuşi suficientă pentru a i se atrage atenţia petentei asupra obligaţiilor ce-i revin potrivit O.G. nr.37/2007.

Pentru a se opri la această soluţie, instanţa a avut în vedere atât disp. art. 5 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi cele ale art. 21 alin. 3 din acelaşi act  care prevăd că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normative şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Cu privire la gradul de pericol social, instanţa apreciază că acesta trebuie analizat nu numai la nivel micro, dar şi la nivel macro, nesancţionarea unor astfel de fapte determinând neatingerea finalităţii urmărite de legiuitor prin edictarea acestor dispoziţii legale, respectiv respectarea normelor legale cu privire la stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora

Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază că  se  impune  reindividualizarea sancţiunii aplicate şi urmează a admite, în parte, cererea petentei, în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii cu sancţiunea “avertisment”.

Domenii speta

Spete similare