Penal - înşelăciunea (art. 215 C.p.)

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş, din data de 01.02.2005, emis în dosarul nr. 761/P/2002, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 946/2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului VCP pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin.1, 3 Cod penal, respectiv a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute şi pedepsite de art.184 alin.1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33  lit.b Cod penal şi 37 lit.a Cod penal, cu, aplicarea art., 33 lit.a Cod penal.

În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reţinut în esenţă, că inculpatul VCP s-a obligat să-i aducă părţii vătămate SD un autoturism marca VW Polo pe motorină, înmatriculabil în România, despre care acesta a declarat că l-a cumpărat în Austria, şi pentru care a solicitat un avans de 600 DM, pentru a încheia formalităţile de vânzare cumpărare şi taxele vamale.

De asemenea s-a mai reţinut, că la data de 21.12.2001 în jurul orei 22,00 – 22,30, inculpatul, în timp ce conducea autoturismul Matiz de culoare galbenă, a accidentat părţile vătămate SK şi SF, acestea suferind leziuni, care au necesitat pentru vindecare, un nr. de 28-30 , respectiv 12-14 zile îngrijiri medicale.

Din analiza lucrărilor şi materialului dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

1)În cursul anului 2000, între inculpatul VCP şi partea vătămată SD, s-a încheiat o convenţie în baza căreia inculpatul se obliga să-i aducă părţii vătămate un autoturism marca VW Polo pe motorină, an de fabricaţie 1993, cu catalizator Euro 2, înmatriculabil în România.

Pentru a determina partea vătămată să încheie convenţia, inculpatul i-a spus acesteia că a achiziţionat autoturismul în Austria, şi i-a solicitat suma de 600 DM, spunându-i că, aceasta este necesară pentru a încheia formalităţile de vânzare cumpărare, şi pentru a plăti taxele vamale.

Potrivit înţelegerii autoturismul urma să fie adus în ţară până în luna decembrie 2000.

Ulterior, inculpatul s-a prezentat la partea vătămată şi i-a spus acesteia că nu a reuşit să aducă în ţară autoturismul, din cauza autorităţilor austriece, care nu i-au permis ieşirea din ţară datorită neachitării unor taxe aferente tranzitului.

În aceste condiţii, la data de 01.12.2000, s-a modificat înţelegerea iniţială, inculpatul urmând să aducă autoturismul în ţară până în luna mai 2001 şi să-l vândă părtii vătămate, primind în plus, faţă de suma iniţială, suma de 700 DM necesară pentru achitarea taxelor vamale.

Cu toate acestea, nici la scadenţa stabilită – luna mai 2001, inculpatul nu a adus autoturismul şi nici nu i-a restituit părţii vătămate, suma primită cu titlu de avans, motivând faptul că deşi a achiziţionat autoturismul în Austria, autorităţile austriece nu i-au permis să plece cu autoturismul din ţară, că acesta a fost reţinut şi apoi confiscat.

Ulterior, într-o discuţie avută cu partea vătămată, şi cu martora DF, inculpatul a recunoscut că a minţit, că nu a avut posibilitatea de a aduce acel autoturism, aşa cum s-a angajat, şi că a avut nevoie de banii primiţi de la partea vătămată pentru rezolvarea unor probleme personale.

Starea de fapt anterior descrisă, rezultă din plângerea părţii vătămate (f. 4), declaraţiile părţii vătămate (f. 10), declaraţia inculpatului VCP (f. 45), precum şi cele ale martorilor DF, LL, BRAI (f. 51, 48, 49), precum şi din înscrisul – convenţie (f. 8), administrate în cursul urmăririi penale, precum şi din următoarele mijloace de probă administrate în cursul cercetării judecătoreşti: declaraţie parte vătămată (f. 118), declaraţiile martorilor DF, LL, BRAI (f. 129, 144, 217).

 Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că la momentul încheierii convenţiei avea achiziţionat autoturismul în Austria, că i-ar fi arătat părţii vătămate documente emise de autorităţile austriece, care i-au interzis să plece cu autoturismul din Austria, că din banii primiţi a achitat taxele de tranzit vamal, şi că autoturismul a fost reţinut de autorităţile austriece şi apoi confiscat.

În legătură cu acest ultim aspect, a arătat, că faptul confiscării autoturismului, este certificat cu acte pe care le-a lăsat la fosta concubină martora LL, care ştie că ar fi deţinut autoturismul marca VW Polo în Austria.

Această afirmaţie a inculpatului nu este confirmată de către martora LL, care audiată în cauză, atât în cursul urmăriri penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, a arătat că nu are cunoştinţă de împrejurarea că inculpatul a avut sau nu vreun autoturism în Austria, că nu i-a lăsat nici un act, din care să rezulte, că acestuia i-a fost confiscat un autoturism de către autorităţile austriece, şi că, nici nu ştie dacă fostul concubin, a fost sau nu, în Austria.

Apărarea inculpatului nu este confirmată, nici de Biroul Naţional Interpol, care prin adresa nr.79903/SS/12.01.2005 (f. 55) arată că inculpatul nu are antecedente în Austria, la nivel de drept penal vamal, şi că o expulzare din Austria nu este înregistrată.

Faţă de cele arătate, instanţa apreciază că susţinerile inculpatului, în apărarea sa, sunt nesincere, şi cum nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, le va înlătura.

2),  La data de 21.12.2001 în jurul orei 22,00- 22,30, în timp ce circula, cu autoturismul Matiz de culoare galbenă, cu însemne „taxi”, pe raza mun. Târgu-Mureş, inculpatul, nu a acordat prioritate părţilor vătămate SK şi SF, care s-au angajat regulamentar, pe trecerea de pietoni, în traversarea străzii, în P-ţa Victoriei din Târgu-Mureş, în faţa hotelui Grand.

În aceste condiţii, inculpatul a lovit cele două părţi vătămate şi le-a doborât la pământ, provocându-le leziuni, care au necesitat pentru vindecare un nr. de 28-30 zile îngrijiri medicale, în cazul părtii vătămate SK şi 12-14 zile îngrijiri medicale în cazul părţii vătămate SF.

 Fapta descrisă anterior rezultă din: probele administrate în cursul urmăriri penale : proces verbal seria Z nr.2123203 (f. 17), declaraţiile părţilor vătămate SK (f. 27) şi SF (f. 28), declaraţia inculpatului VCP (f. 45), certificate medico-legale nr.4047/27.12.2001, nr.18/03.01.2002 (f. 18-19), declaraţie martor Burdulea Gheorghe (f. 52).

În cursul cercetări judecătoreşti, au fost administrate următoarele mijloace de probă : declaraţiile parţilor vătămată SK (f. 120) şi SF (f. 119), declaraţia martorului Burdulea Gheorghe (f. 145), precum şi proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse la dosarul cauzei: chitanţe nr.0373749/31.12.2002, nr.9029859/03.01.2002, nr.0373716/31.01.2001, nr.4156512/15.01.2001, nr.1163045/11.01.2002, bon de casă nr.5040, sentinţele penale nr.755/11.03.1996 a Judecătoriei Târgu-Mureş (f. 81), 232/2001 a Judecătoriei Târgu-Mureş (f. 83), 232/26.06.2001 a Judecătoriei Carei (f. 97), nr.606/16.11.2004 a Judecătoriei Reghin (f. 273), furnizarea de informaţii de la ORC Mureş (f. 183,184), adresa nr.5280/2.10.2006 a SC Omniasig (f. 212), adresa din 10.05.2005 a SC Transcordial Impex SRL (f. 192).

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei.

Din probele administrate în cauză rezultă că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, există, sunt prevăzute de legea penală, şi au fost săvârşite de către acesta cu vinovăţie, respectiv cu intenţie directă, fapta reţinută la punctul 1, respectiv din culpă, faptele  reţinute la punctul 2.

În drept, fapta inculpatului VCP, de a induce, şi menţine în eroare, partea vătămată SD cu ocazia încheierii şi executării convenţiei, privitoare la aducerea unui autoturism VW Polo, prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii mincinoase, cu scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii prev. de art. 215 alin.1 , 3 Cod penal.

Fapta inculpatului VCP, care în urma nerespectării dispoziţiilor legale privind conducerea pe drumurile publice, a accidentat două persoane, provocându-le acestora leziuni care au necesitat pentru vindecare  28-30, respectiv 12-14, zile îngrijiri medicale, constituie două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, săvârşite în concurs ideal prev. de art. 184 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal, toate, cu aplicarea art.33 lit.a şi 37 lit.a Cod penal.

Instanţa va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, în sensul înlăturării disp. art. 37 lit.a Cod penal, referitoare la recidiva post condamnatorie, în condiţiile în care, infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, au fost săvârşite după condamnări, la pedeapsa închisorii mai mari de 6 luni, respectiv în timpul termenului de încercare, al suspendării condiţionate al pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 232/22.06.2001 a Judecătoriei Carei.

La alegerea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţii, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, potrivit art. 72 Cod penal, instanţa va avea în vedere pericolul social  concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale ocrotite, limitele de pedeapsă fixate de lege pentru infractiunea săvârşită, persoana şi antecedentele penale ale inculpatului.

Din punct de vedere al antecedentelor penale, este de remarcat faptul că potrivit fişei de cazier judiciar al inculpatului (f. 236), acesta a mai fost condamnat în trecut, la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, perv. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.c Cod penal.

Faţă de această împrejurare, instanţa va reţine că inculpatul nu a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, astfel că nu va retine circumstanţa antenuantă prev. de art. 74 alin.1 lit.a Cod penal.

De asemenea, inculpatul, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, preferând să se sustragă judecăţii, nu a recunoscut comiterea faptei, şi nici nu a depus eforturi pentru repararea pagubei cauzate părţii vătămate, motiv pentru care instanţa nu va reţine nici circumstanţele prev. de art. 74 alin.1, lit.b, c Cod penal.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal.

Analizând fisa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că prin sentinţa penală nr.232/26.06.2001 a Judecătoriei Carei, inculpatul a fost condamnat la două pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea la data de 20.05.2001 şi 22.05.2001, a două infracţiuni de trecere frauduloasă a frontierei de stat, în privinţa cărora s-a dispus suspendarea conditionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Având în  vedere că prin această sentinţă penală (232/26.06.2001 a Judecătoriei Carei), s-a dispus condamnarea inculpatului la două pedepse de 2 ani închisoare, cu suspendarea conditionată a executării pedepsei, iar infracţiunea de înşelăciune pentru care este judecat în prezentul dosar a fost comisă în cursul anului 2000, deci înainte de pronunţarea hotărârii în care s-a dispus suspendarea conditionată a executării pedepsei, în baza art. 85 alin.1 Cod penal, instanţa va anula suspendarea condiţionată a executării celor două pedepse de câte 2 ani închisoare (Sentinţa penală nr.232/26.06.2001 a Judecătoriei Carei) şi va aplica dispozitiile legale referitoare la concursul de infracţiuni, urmând ca, în urma contopirii pedepselor, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

La alegerea şi individualizarea pedepsei, pentru cele două infracţiuni de vătămare corporală  din culpă, instanţa conform art. 72 Cod penal, va avea în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, determinată atât de modul de producere cât şi de importanţa valorilor sociale încălcate, limitele de pedeapsă fixate de lege pentru infracţiunea săvârşită, persoana şi antecedentele penale ale inculpatului.

Din punct de vedere al antecedentelor penale, este de remarcat faptul că potrivit fişei de cazier judiciar al inculpatului (f. 236), acesta a mai fost condamnat în trecut, la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, perv. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.c Cod penal, precum şi la două pedepse, de câte 2 ani închisoare, cu suspendarea conditionată a executării pedepsei, pentru două infracţiuni de trecere frauduloasă a frontierei de stat.

Faţă de această împrejurare, instanţa va reţine că inculpatul nu a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, astfel că nu va retine circumstanţa antenuantă prev. de art. 74 alin.1 lit.a Cod penal.

De asemenea, inculpatul, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, preferând să se sustragă judecăţii, şi nici nu a depus eforturi pentru repararea pagubei cauzate părţilor civile, motiv pentru care instanţa nu va reţine nici circumstanţele prev. de art. 74 alin.1, lit.b, c Cod penal, deşi acesta a recunoscut comiterea faptelor.

Această împrejurare – recunoaşterea faptei - nu este suficientă pentru reţinerea circumstanţei atenuante prev. la art. 74 alin. 1 lit.c Cod penal, în condiţiile în care a avut loc în faţa probelor evidente de vinovăţie, astfel că această manifestare îşi pierde orice semnificaţie atenuantă -, însă va fi avută în vedere cu ocazia realizării individualizării conform art. 72 Cod penal.

Tot din fisa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta a comis cele două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, în timpul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepselor de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr.232/26.06.2001 a Judecătoriei Carei.

Faţă de această împrejurare, instanţa va reţine starea de recidivă post condamnatorie, cu privire la aceste două infractiuni de vătămare corporală din culpă.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa apreciază că pedeapsa, de câte de 1 an închisoare, pentru  săvârşirea celor două infractiuni de vătămare corporală din culpă, săvârşite în dauna părţilor vătămate SK şi SF, este de natură să asigure realizarea scopurilor prev. de art.52 Cod penal.

În cauză, instanţa apreciază că sunt incidente prevederile art. 83 Cod penal, în conditiile în care, cele două infractiuni de vătămare corporală din culpă, comise la data de 21.12.2001, sunt săvârşite, în interiorul termenului de încercare, de 4 ani, al suspendării conditionate a pedepselor de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 232/26.06.2001 a Judecătoriei Carei, definitivă la data de 09.07.2001 prin neapelare.

Faţă de această împrejurare instanţa va revoca suspendare conditionată a executării celor două pedepse de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.232/26.06.2001 a Judecătoriei Carei, si va dispune executarea în întregime a celor două pedepse.

Va adăuga pedepsele, de câte un an închisoare aplicate prin prezenta sentinţă, pentru săvârşirea celor două infracţiuni de vătămare corporală, la pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr.232/26.06.2001 a Judecătoriei Carei, urmând ca inculpatul să execute câte două pedepse de câte 3 ani închisoare.

În baza art.33 lit.b raportat la art. 34 lit.b va contopi pedepsele stabilite, pentru cele două infractiuni de vătămare corporală din culpă, aflate în concurs ideal, (cele de 1 an închisoare, la care se adaugă 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trecere frauduloasă a frontierei aplicată prin Sentinţa penală nr.232/26.06.2001 a Judecătoriei Carei), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea  mai grea de 3 ani închisoare.

Infractiunea de înşelăciune în convenţii, prev. de art. 215 alin.1 şi 3 Cod penal, şi cele două infractiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1  şi 3 Cod penal, fiind săvârşite înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, se află în concurs real.

Faţă de această împrejurare, în baza art. 33 lit.a Cod penal, raportat la art. 34 lit.b Cod penal,  va contopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă, pentru infractiunea de înşelăciune în convenţii cu cele două pedepsele rezultante de 3 ani închisoare, aplicate pentru infractiunea de vătămare corporală din culpă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, în final urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, instanta va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a , b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Latura civilă a cauzei,

Părtile vătămate, s-au constitut părţi civilă în cauză astfel: partea vătămată SD, cu suma de 650 euro, părtea vătămată SK cu suma de 4200 lei din care 3300 lei reprezentantă daune morale şi 900 lei daune materiale şi părtea vătămată Szasz Ferec, cu suma de 1800 lei, din care 1600 lei reprezintă daune morale şi 200 lei daune materiale.

În ceea ce priveste actiunea civilă exercitată de partea civilă SD  instanta constată că sunt întrunite cele 4 conditii cumulative prev. de art. 998 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, faţă de această parte vătămată, respectiv existenta unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, si existenta vinovăţiei inculpatului care a cauzat prejudiciul.

În privinţa prejudiciului cauzat , instanţa retine că această parte civilă a dovedit atât caracterul cert al acestuia, cât şi faptul că acesta nu a fost încă recuperat.

Astfel certitudinea prejudiciului rezultă din declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor, ale inculpatului, precum din înscrisurile existente la dosar (conventia încheiată de părţi şi înscrisul de la fila 231), cuantumul acestuia fiind determinat la suma de 1300 DM, echivalentul a 666,6 euro, potrivit ratei de reconversie a Euro/DM, stabilită în Statele din Uniunea Monetară Europeană.

Fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu este însăşi fapta penală de înşelăciune în convenţii  pentru care inculpatul a fost condamnat anterior.

Vinovăţia inculpatului în comiterea faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, a fost analizată de către instanţă ca elemente al conţinutului infracţiunii de înşelăciune în convenţii, respectiv a laturii subiective a infracţiunii.

Pentru aceste motive instanţa va admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă SD, şi în consecinţă va obliga inculpatul la plata în favoarea acesteia, a sumei de 666,6 euro, în echivalent lei la data plăţii efective , cu titlu de daune materiale.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de părtile civile SK si SF, instanţa retine următoarele:

Astfel, instanţa constată că sunt întrunite cele 4 conditii cumulative prev. de art. 999 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, faţă de aceste părţi civile, respectiv existenta unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, si existenta vinovăţiei inculpatului care a cauzat prejudiciul.

În privinţa prejudiciului material cauzat, instanţa retine, că aceste părţi civile au dovedit, doar în parte cuantumul acestuia, doar pentru suma de 52,8 lei în cazul lui SK şi 18 lei în privinţa părţii vătămate SF.

În condiţiile în care în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei sunt aplicabile dispoziţiile legii civile, inclusiv, cu privire la sarcina probei, şi având în vedere că, potrivit disp. art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine părtii civile, instanţa va admite doar în parte actiunea civilă cu privire la aceste daune materiale, în măsura în care acestea au fost dovedite.

Astfel, părtile vătămate nu au depus înscrisuri, şi nici nu au propus martori, cu care să facă dovada pretentiilor lor materiale, pentru totalitatea sumelor solicitate cu acest titlu, limitându-se, la simple afirmaţii care nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar.

În privinţa daunelor morale, care însă nu trebuie şi nici nu pot fi dovedite, fiind suficient să fie justificate de către părtile civile, instanta apreciază, că fapta ilicită a inculpatului care a accidentat părtile vătămate, în timp ce traversau regulamentar strada cu consecinţa producerii unor leziuni care au necesitat pentru vindecare 28-30 zile în cazului lui Szasz Katali, respectiv 12-14 zile în cazul lui SF a fost de natură să cauzeze un prejudiciu moral, prin suferinta fizică şi psihică ce le-a fost produsă.

În privinta cuantumului despăgubirilor morale, instanta pareciază că sumele pretinse, respectiv 3300 lei pentru Szasz Katali şi 1800 lei, pentru SF, depăşeşte cuantumul prejudiciului suferit de acestia, suma de 1000 lei pentru fiecare fiind suficientă pentru repararea acestuia.

Faptele ilicite cauzatoare de prejudiciu sunt însăşi infractiunile de vătămare corporală din culpă, pentru care inculpatul a fost condamnat anterior.

Vinovăţia inculpatului în comiterea faptelor ilicite cauzatoare de prejudiciu, au fost analizate de către instanţă ca elemente ale, continului infracţiunilor de vătămare corporală, respectiv a laturii subiective a infracţiunilor.

Pentru aceste motive instanţa va admite în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă SK,  şi în consecinţă va obliga inculpatul, la plata în favoarea acesteia, a sumei de 1052,8 lei daune, din care suma de 1000 lei reprezintă daune morale şi suma de 58,2 lei daune materiale.

Va respinge restul pretenţiilor civile formulată de această parte civilă.

De asemenea, va admite în parte, şi acţiunea civilă exercitată de partea civilă SF,  şi în consecinţă va obliga inculpatul la plata în favoarea acestuia, a sumei de 1018 lei daune, din care suma de 1000 lei reprezintă daune morale şi suma de 18 lei daune materiale.

Va respinge restul pretenţiilor civile formulată de această parte civilă.

Având în vedere că la momentul comiterii celor 2 infractiuni de vătămare corporală din culpă, inculpatul conducea un autoturism apartinând SC Transcordial Impex SRL, existând pe de o parte autoritate, şi pe cealaltă parte subordonare, în temeiul unui acord, prin care inculpatul în calitate de prepus, a acceptat să desfăşoare o activitate în interesul comitentului, şi că fapta ilicită cauzatoare de prejudiciul a fost comisă în exerciţiul funcţiei care i-a fost încredinţată, instanţa va obliga inculpatul, la plata acestor sume în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC Transcordial Impex SRL.

În privinţa introducerii SC Transcordial Impex SRL, ca partea responsabilă civilmente, instanţa apreciază că aceasta este valabilă, deşi s-a făcut cu depăşirea termenului prev. de art.16 Cod procedură penală, în conditiile în care, administratorul acesteia, la primul termen la care a fost prezent în fata instantei, nu s-a opus, acoperind practic o eventuală nulitate relativă.

În privinta solicitării părtilor civile, de a se actualiza suma acordată acestora, cu indicele preturilor de consum pe perioada octombrie 2003 – octombrie 2007, instanta apreciază, că o astfel de solicitare nu poate fi primită, în conditiile în care, a fost formulată, cu ocazia concluziilor scrise, când instanţa era dezinvestită de soluţionarea prezentei cauze, şi fiind în imposibilitate de a pune acest aspect în discutia contradictorie a părtilor.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală va  obliga inculpatul, la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Suma de 40 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu se va avansa din fondurile Mnisterului Justitiei către Baroul Mureş.

Domenii speta

Spete similare