Civil - revendicare imobiliară

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.05.2006 reclamantul CG în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – DGFP Mureş  a solicitat să se dispună restituirea în natură sau contravaloarea în bani a unei batoze treierat marca MAV 930, a unui tractor Hanomag şi a unei remorci CI, pentru transportul de combustibil şi recipienţi, confiscate în mod abuziv în anul 1960, în valoare apreciată de 500 mil. lei adică 50.000 ron.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1960 avea în proprietate o batoză de treierat marca MAV 930,  un tractor marca Hanomag, o remorcă CI pentru transportul de combustibil şi recipienţi în stare perfectă de funcţionare. Din dispoziţia abuzivă a Consiliului popular din comuna Sopteriu, i-au fost confiscate fără nici o formă legală, fiind obligat să le predea Staţiunii de Maşini Agricole din Sărmaş, fosta Regiune Autonomă Maghiară, azi judeţul Mureş, nefiind despăgubit sub nici o formă.

Cererea de a pretinde despăgubiri pentru bunurile sale mobile, deşi nu face obiectul legilor Separării speciale din materia funciară (Legea nr.18/1991 R) şi Legea nr.10/2001, se referă la aceleaşi domenii – agricultură.

Existenţa batozei şi a remorcii le dovedeşte acte autentice anexate cum ar fi declaraţia autentică dată de Gherman Zaharia, declaraţia autentică dată de Archiudean Lazăr, şi copia legalizată de pe actul Sfatului Popular al Raionului Luduş, com. Şopteriu, prin certificarea existenţei batozei şi tractorului.

Pe lângă aceste înscrisuri, solicită dovada cu martorii mai sus menţionaţi.

 La data de 24.08.2006, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – DGFP Mureş a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar în subsidiar respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că prin acţiunea promovată reclamantul solicită instanţei în temeiul art.52 din Constituţia României să dispună restituirea în natură sau contravaloarea în bani a unei batoze de treierat MAV 930, a unui tractor marca Hanomag şi a unei remorci pentru transport combustibil confiscate în anul 1960, în valoare apreciată de 50.000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat disp.Legii nr.18/1991 – referitoare la fondul funciar, precum şi a Legii nr.10/2001 – referitoare la regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989, argumentând că pretenţia sa se referă la acelaşi domeniu „agricultură”. De asemenea, susţine că bunurile mobile, a căror restituire o solicită, i-au fost confiscate fără nici o formă legală, fiind obligat să le predea Staţiunii de Maşini Agricole din loc. Sărmaş.

Referitor la acţiunea reclamantului pârâtul invocă excepţia calităţii procesuale pasive a sa, întrucât calitatea procesuală pasivă este o condiţie a dreptului la acţiune a cărui justificare în persoana pârâtului se verifică pe tot parcursul procesului, lipsa sa reprezentând o excepţie absolută de fond şi peremtorie, are poate fi invocată şi din oficiu de instanţă.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel obligat în cadrul aceluiaşi raport juridic.

Potrivit art.28 alin.3 din Legea nr.10/2001 rep. Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, poate fi chemat în judecată numai în cazul în care unitatea deţinătoare a imobilului  preluat abuziv nu a fost identificat, ori în prezenta speţă nu se solicită restituirea unor bunuri imobile ci mobile, fapt pentru care consideră că pretenţiile reclamantului nu intră sub incidenţa Legii 10/2001, pârâta neavând calitate procesuală pasivă.

În orice acţiune în justiţie, instanţa trebuie să verifice calitatea părţilor, pentru că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, se arată că reclamantul solicită bunurile mobile în baza disp.art.52 din Constituţia României, dispoziţie legale ce nu este incidentă în prezenta speţă.

Raportat la prevederile normative invocate pârâta consideră că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât solicitările sale nu fac referire la vătămarea suferită de acesta, ci la restituirea unor bunuri mobile sau contravaloarea acestora în baza art. 10/2001.

Legiuitorul în momentul edictării  Legii 10/2001 a avut în vedere stabilirea posibilităţii de restituire a imobilelor preluate abuziv de stat şi nu a bunurilor mobile, motiv pentru care solicită a se dispună în sensul celor solicitate în acţiune.

La data de 16.01.2008, reclamantul  CG a formulat precizare la acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 102.700 lei reprezentând valoarea stabilită prin expertiza tehnică, respectiv contravaloarea utilajelor confiscate în mod nelegal precum şi a lipsei de folosinţă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat că a solicitat ca pârâtul să fie obligat la restituirea în natură a utilajului confiscat de către regimul comunist. Această valoare a fost stabilită prin expertiza tehnică efectuată în prezenta cauză.

Se mai menţionează că îşi întemeiază acţiunea pe disp.art.36 din Constituţia României din anul 1965 care reia prevederile constituţionale din Constituţia din anul 1948, precum şi dispoziţiile art.17 alin.1,2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.5 alin.2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale prin care dreptului de proprietate i se asigură recunoaştere şi protecţie.

Reclamantul învederează instanţei că este scutit de plata taxelor în conformitate cu prev.Legii 44/1994 modificată cu art. 146/1997.

 La data de 21.01.2009, reclamantul CG a  mai formula o precizare la acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 102.700 lei reprezentând valoarea stabilită prin expertiza tehnică, suma de 27.900 lei, contravaloarea utilajelor confiscate în mod nelegal precum şi suma de 74.800 lei reprezentând evaluarea lipsei de folosinţă a acestora cu cheltuieli de judecată.

A motivat cererea arăt'nd că a solicitat ca pârâtul să fie obligat la restituirea în natură a utilajului confiscat de către regimul comunist. Această valoare a fost stabilită prin expertiza tehnică efectuată în prezenta cauză.

In conformitate cu răspunsul dat de  expertul tehnic desemnat în cauză reclamantul a înţeles că în temeiul art.132 alin.2 din Codul de procedură civilă să-şi precizeze cererea de chemare în judecată în conformitate cu concluziile raportului de expertiză depus la dosar.

În dovedirea cererii au fost depuse la dosar următoarele acte: declaraţii (f 2,3), caracterizare gospodărie chiaburi (f 4), delegaţie (f 19), declaraţie din 15.12.1959 (f 35, 42), copie registru agricol (f 39-40), proces verbal din 28.01.1960 (f 41), adeverinţă (f 48), adresa nr 292/07.02.2007-Primăria com Urmeniş ( f 53) facturi fiscale ( f 55-56), chitanţe ( f 97-99), diplome şi certificate (f 127-133), a fost administrată proba testimonială cu martorii: Archiudean Lazăr (f 27) şi Sânpetru Ioan (f 28) şi proba expertizei tehnice efectuată de expertul evaluator ing Stanciu Silviu ( f 82-94 şi 119-126). 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Reclamantul avea în proprietatea sa în anul 1957  următoarele utilaje agricole : 1 tractor, 1 plug cu tracţiune animală, 1 grapă şi 1 batoză, aşa cum rezultă din registrul agricol ( f 40).

Din declaraţiile martorilor Archiudean Lazăr (f 27) şi Sânpetru Ioan , din procesul verbal de predare primire încheiat la data de 28 ian 1960, la Sfatul Popular al com Sopteriu, de Comisia constituită conform Decret 115/1959  şi din declaraţia dată de reclamant la data de 15.12.1959, depuse de Primăria com Urmeniş, instanţa constată că reclamantul a predat  o batoză treierat marca MAV 930 şi un tractor Hanomag, cu  anexe inventar constând în:1 curea transmisie, 7 curele diferite, 10 chei diferite, două butoaie cu capacitatea 200 l, o pompă manuală, elevator de baie, un cântar zecimal, un dispozitiv fixare a batozei, un cric mecanic, cilindri uzaţi, un bolţ baie, diverse chei.

Prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, instanţa reţine că s-au stabilit următoarele valori de circulaţie pentru aceste bunuri, prin metoda comparaţiei, astfel:

-14400 lei , pentru batoza cu treier MAV 930,

-6780 lei, pentru tractorul HANOMAG şi

-5500 lei, pentru anexele inventar mai sus enumerate.

Instanţa  constată că potrivit art . 44 din Constituţia României  privind dreptul de proprietate privată, :

,, (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire."

De asemenea, instanţa reţine că potrivit prevederilor Codului civil articolului 480 :,, Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege" şi articolului  481: ,,  Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire".

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamantul a fost obligat în baza Decretului nr 115/1959 la predarea utilajelor agricole în discuţie. 

Nu a fost adusă nici o dovadă de către pârâtă cu privire la o eventuală despăgubire acordată reclamantului pentru aceste bunuri mobile aflate în proprietatea sa şi expropriate de Statul Român.

Întrucât decretul nr 115/1959 a fost abrogat prin legea nr. 18/1991, instanţa constată că Statul  deţine fără un titlu valabil bunurile mobile revendicate de reclamant.

Întrucât bunurile nu mai pot fi restituite în natură, dată fiind perioada mare de timp scursă  şi lipsa dovezii că acestea mai există fizic, instanţa reţine ca fiind întemeiată cererea de despăgubiri formulată de reclamant pentru utilajele a căror proprietate a dovedit-o.

Este evident faptul că Statul a făcut un abuz în regimul comunist obligându-l pe reclamant să predea bunurile sale mobile fără nici un fel de despăgubire , abuz care a continuat în opinia instanţei, până în prezent, întrucât nu s-a reglementat în nici un mod problema anumitor bunuri mobile expropriate de regimul comunist constând în utilaje agricole, animale, etc. , acestea nefiind cuprinse în legile funciare în vigoare.

În condiţiile în care legiuitorul a omis reglementarea modalităţii de reparaţie materială în cazul acestor bunuri, aşa cum a făcut-o în cazul terenurilor preluate abuziv ( legile fondului funciar) sau al construcţiilor preluate abuziv ( legea nr 10/2001), instanţa constată că, în temeiul art 1 din Protocolul nr. 1 ratificat de România , conform căruia: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional", a art 6 alin 1 din convenţie şi art. 21 din Constituţia României, aceasta este singura cale  în recuperare a prejudiciului făcut de Statul Român prin deposedarea reclamantului de bunurile sale mobile.

Faţă de cele mai sus arătate, instanţa  va admite în parte cererea  formulată de reclamantul CG şi va obligă pe pârât către reclamant la plata sumei de 26 680 lei , reprezentând despăgubiri .

În temeiul art. 274 Cod procedura civila, fiind în culpă procesuală, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului  suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, cerute şi justificate prin plata onorariului de expertiză  în  sumă de 700 lei.

Domenii speta

Spete similare