Stabilire program vizitare minor

R O M Â N I A Cod operator 3924

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa Civilă Nr. 1430

Şedinţa publică din 23 mai 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE : S P - Judecător

Grefier : A I

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii civile având ca obiect stabilire program vizitare minor, formulată de reclamanta BLE cu sediul procesual ales la familia CD din T-J, Localitatea PM, nr. 35 A, judeţul G, împotriva pârâtului BDI, domiciliat în comuna V, sat VD, judeţul G, în contradictoriu cu Colectivul de Sprijin al Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei comunei V, judeţul G.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns pârâtul BDI, martorii BV şi BD, lipsă fiind reclamanta BLE, reprezentată de avocat PC şi reprezentantul autorităţii tutelare.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, au fost ascultaţi martorii prezenţi, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar, după care,  constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul.

Avocat PC pentru reclamantă a solicitat admiterea acţiunii cu precizările ulterioare, în sensul de a se lua act de capătul de cerere însuşit de pârât.

A mai solicitat obligarea pârâtului de a permite ca reclamanta să ia minorul în Germania, întrucât în acest fel are posibilitatea de a vizita locuri de agrement, într-un cuvânt „de a vedea lumea”, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul BDI a solicitat admiterea în parte a acţiunii aşa cum a fost de acord, fără ca reclamanta să ia minorul în Germania întrucât nu locuieşte într-un oraş şi anterior a solicitat reducerea pensiei de întreţinere în favoarea minorului, motivând că nu are loc de muncă.

Acelaşi pârât a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea la cheltuieli de judecată.

J U D E C Ă T O R I A

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. 1405/318/2013, reclamanta BLE a chemat în judecată pe pârâtul BDI, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce va pronunţa, să fie obligat pârâtul să-i permită să aibă legături personale cu minorul BRG, în următoarea modalitate: să-i permită să vorbească zilnic seara la telefon cu reclamanta; să o viziteze în Germania în fiecare vacanţă de vară şi de iarnă câte 2 săptămâni; la venirea reclamantei în România; să-l  viziteze pe minor la domiciliul său sau să-l ia pe acesta câteva ore pe zi în funcţie de programul pe care îl are, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că din relaţiile de căsătorie cu pârâtul a  rezultat  minorul BRG, născut la data de 11.06.2003, aflat în îngrijirea pârâtului şi încredinţat acestuia prin sentinţa civilă nr. 7315/2007 a Judecătoriei Tg-Jiu.

A menţionat reclamanta că locuieşte în Germania şi după pronunţarea divorţului a mai dat naştere minorului AY, născut la 1.09.2009 pe care îl are în întreţinere.

A invocat reclamanta că, după naşterea celui de al doilea copil, pârâtul i-a interzis categoric să aibă orice fel de legătură cu minorul BRG, că nu-i permite să-l viziteze sau ca minorul să o viziteze în Germania, nici măcar să vorbească cu acesta la telefon.

A mai arătat că, toate pachetele pe care le trimite copilului pârâtul le valorifică prin vânzarea hainelor, a jucăriilor şi a dulciurilor şi că în afara pensiei de întreţinere de 120 lei la care a fost obligată şi pe care o trimite lunar minorului îi mai trimite la anumite intervale câte 200-300 Euro care sunt utilizaţi de pârât, acesta fiind un împătimit al jocurilor de poker.

Reclamanta a menţionat că sunt patru ani de când pârâtul nu-i permite să aibă legături cu minorul, că doreşte din tot sufletul să-l crească şi să se ocupe de educaţia lui, însă în prezent nu poate solicita reîncredinţarea minorului întrucât nu îndeplineşte toate condiţiile cerute de statul german pentru creşterea unui copil.

În dovedirea cererii a depus la dosarul cauzei, în copie, cartea sa de identitate a certificatului de naştere al minorului şi  sentinţa civilă nr.7315/2007 a Judecătoriei T-J.

În şedinţa publică din 15.02.2013, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei T-J.

Potrivit disp. art. 5 C.pr.civ. cererea de chemare în judecată se adresează instanţei în care se află domiciliul pârâtului.

Faţă de aceste dispoziţii legale şi de art. 158 şi următoarele C.pr.civ. întrucât  domiciliul pârâtului este în comuna V, aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei T-C, prin sentinţa civilă nr. 1393 din 15.02.2013, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei T-J şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei T-C.

Pe rolul Judecătoriei T-C cauza a fost înregistrată la data de 27 martie 2013.

La termenul de judecată din data de 18 aprilie 2013 s-a luat o declaraţie pârâtului BDI care a fost cosemnată şi ataşată la dosar (f.6).

Din oficiu, instanţa a dispus emiterea unor adrese către Colectivul de Sprijin al Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei comunei L, judeţul G în vederea efectuării unei anchete psihosociale la domiciliul numitului BS ( tatăl reclamantei).

Avocat PC pentru  reclamantă a depus la dosar o anchetă socială de la domiciliul reclamantei din Germania şi o precizare la acţiune.

La termenul de judecată din data de 9 mai 2013 s-a luat din nou o declaraţie pârâtului BDI care a fost cosemnată şi ataşată la dosar (f.13).

În şedinţa din camera de consiliu din data de 9 mai 2013 a fost audiat minorul BRG, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar ( f.14).

La termenul de judecată din data de 23 mai 2013 au fost audiate martorele BV, propusă de reclamantă şi BD, propusă de pârât.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele;

Potrivit art.401 alineat 1 Cod de procedură civilă „ În cazurile prevăzute de art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Conform alineat 2 al aceluiaşi text de lege „ În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept”.

La stabilirea programului de vizitare, instanţa va avea în vedere în primul rând interesul superior al minorului dar şi factorii sociali economici  existenţi la data pronunţării hotărârii.

Tot cu privire la acest aspect, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art.14 din Legea nr. 272/2004 „copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinţii sau un alt reprezentat legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului”.

Conform art. 16 alineat 2 din Legea nr. 272/2004, exerciţiul dreptului părintelui de a întreţine relaţii personale cu copilul nu poate fi limitat decât dacă au fost demonstrate convingător existenţa unor motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

În accepţiunea celor două texte de lege menţionate, instanţa reţine că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi din ancheta psihosocială întocmită se impune cu necesitate ca minorul BRG să aibă legături personale cu mama sa şi rudele pe linie maternă.

De asemenea, instanţa va avea în vedere şi cele două declaraţii luate pârâtului BDI care a menţionat că, este de acord ca reclamanta să comunice telefonic cu minorul în fiecare zi, de regulă seara fără un timp limitat, să ia minorul câte 3 ore pe zi atunci când vine în România la părinţii săi din comuna L, sat L, judeţul G, fără însă a-i periclita programul de învăţământ, să ia copilul 2 săptămâni în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă la domiciliul părinţilor săi.

Fiind audiat în şedinţa din camera de consiliu din data de 9 mai 2013, minorul BRG a declarat că tatăl său l-a lăsat să vorbească întotdeauna cu mama sa la telefon şi că nu l-a împiedicat niciodată, că este de acord să meargă în vizită la bunicii materni din comuna L, judeţul G atunci când mama sa vine în ţară.

Tot din probe rezultă că din anul 2007 de când cei doi soţi s-au despărţit reclamanta a venit în ţară de 3 ori şi de fiecare dată i s-a dus minorul pentru a avea legături cu acesta.

De asemenea, reclamanta a vorbit la telefon cu copilul fără a fi împiedicată în acest scop, astfel că motivele invocate în acţiunea introductivă nu corespund adevărului.

De altfel, pârâtul a fost de acord încă de la început, în principiu, ca reclamanta să aibă legături cu minorul conform programului propus de aceasta.

Referitor la capătul de cerere privind luarea minorului în Germania, pârâtul nu a fost de acord cu acest capăt de cerere şi, mai mult, chiar minorul în declaraţia luată a menţionat că nu doreşte să meargă în Germania în timpul vacanţelor.

Martora BD, bunica paternă, a relatat că minorul este un copil foarte sensibil şi i-a spus că nu vrea să meargă în Germania.

Aceeaşi martoră a menţionat că întrucât copilul refuză să meargă în Germania, apreciază că nu poate fi dus cu forţa (f. 19).

Tot în legătură cu programul de vizitare, instanţa reţine că hotărârile judecătoreşti cu acest obiect nu intră în autoritatea lucrului judecat şi dispoziţiile luate pot fi modificate când au loc schimbări în starea de fapt.

Instanţa apreciază, în raport de probele administrate în cauză, dar şi de susţinerea minorului, că la vârsta fragedă pe care o are în prezent de circa 10 ani, tranzitarea sa câte 2 săptămâni în vacanţa de vară şi vacanţa de iarnă, ar avea repercusiuni asupra formării personalităţii sale.

Faţă de aceste considerente instanţa apreciază că este în interesul minorului ca reclamanta  să aibă legături personale cu acesta în sensul de a comunica telefonic cu minorul în fiecare zi, de regulă seara fără un timp limitat; să ia minorul câte 3 ore pe zi când vine în România la prinţii săi din comuna L, sat L, judeţul G; să ia copilul 2 săptămâni în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă la domiciliul părinţilor săi din comuna L, sat L, judeţul Gorj, cu obligaţia reclamantei de a readuce minorul la domiciliul pârâtului după terminarea programului de vizitare.

De altfel, acest program a fost solicitat de către reclamantă şi însuşit de pârât.

Instanţa va respinge capătul de cerere privind  luarea minorului în Germania.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod de procedură civilă, instanţa va compensa cheltuielile de judecată şi în urma compensării va obliga pârâtul la 250 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte acţiunea civilă având ca obiect stabilire program vizitare minor, formulată de reclamanta BLE cu sediul procesual ales la familia CD din T-J, Localitatea PM, nr. 35 A, judeţul G, împotriva pârâtului BDI, domiciliat în comuna V, sat VD, judeţul G, în contradictoriu cu Colectivul de Sprijin al Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei comunei V, judeţul G.

Obligă pârâtul să permită reclamantei de a avea legături personale cu minorul aşa cum au stabilit părţile respectiv:

- să comunice telefonic cu minorul în fiecare zi, de regulă seara fără un timp limitat; să ia minorul câte 3 ore pe zi când vine în România la prinţii săi din comuna L, sat L, judeţul G; să ia copilul 2 săptămâni în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă la domiciliul părinţilor săi din comuna L, sat L, judeţul Gorj, cu obligaţia reclamantei de a readuce minorul la domiciliul pârâtului după terminarea programului de vizitare

Respinge capătul de cerere privind luarea minorului în Germania

Compensează cheltuielile de judecată şi în urma compensării obligă pârâtul la 250 lei cheltuieli de judecată către reclamantă

Cu apel.

Pronunţată în şedinţa publică din 23 mai 2013.

PREŞEDINTE,   GREFIER,

P.S. I.A.

Domenii speta

Spete similare