Plangere contraventionala

Dosar nr.12692/318/2010  Cod operator 2445

ROMÂNIA

JUDECATORIA TG-JIU JUDETUL GORJ

SENTINTA CIVILA NR.6378

SEDINTA PUBLICA DIN 30.09.2010

INSTANTA CONSTITUITA DIN:

JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU

GREFIER: ELENA CIOCAN 

Pe rol fiind solutionarea plângerii contraventionale formulate de petentul  MC  în contradictoriu cu intimata  IPJ Gorj.

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns petentul si martorii din oficiu PV, BV, IGD, FF, lipsa fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care a fost ascultat petentul, declaratia acestuia fiind consemnata în scris si atasata la dosarul cauzei.

De asemenea, au fost ascultati martorii din oficiu, PV, BV  si  martorii propusi de petent, IGD si FF.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constatându-se cauza în stare de judecata, s-a acordat cuvântul pe fond.

Petentul a solicitat admiterea plângerii si anularea procesului-verbal contestat, aratând cu privire la declaratia martorului BV ca într-adevar în timp ce discuta cu agentul constatator, pe lânga masina sa a trecut o persoana de sex feminin pe care o cunostea, care însa si-a continuat drumul si nu a asistat la discutii.

JUDECATA

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 08.07.2010 sub nr.12692/318/2010 petentul MC a solicitat instantei ca în contradictoriu cu intimata IPJ Gorj sa se dispuna anularea procesului-verbal  de constatare si sanctionare a contraventiei seria PCA nr.2693409/04.07.2010, apreciind ca cele retinute în sarcina sa de catre organele de politie nu corespund realitatii.

În motivarea plângerii, a aratat ca în data de 04.07.2010, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personala, având numar de înmatriculare  GJ-99-SYC din directia Tg-T-T, a fost oprit pe raza localitatii P de catre agentul constatator, solicitându-i-se atât documentele masinii, cât si actele privind persoana sa, inclusiv documentele de omologare a foliei de pe geamuri si constatând ca toate sunt în regula, i-a solicitat sa prezinte triunghiul reflectorizant, trusa medicala si extinctorul masinii.

A sustinut ca în timp ce s-a deplasat spre portbagajul masinii, agentul constatator a plecat la masina politiei aflata pe partea opusa a drumului si i-a întocmit actul contestat, iar ulterior s-a întors, cerându-i petentului sa semneze, ceea ce acesta a refuzat sa faca, întrucât avea triunghiul, extinctorul si trusa medicala.

În drept, plângerea nu a fost motivata.

Intimata, legal citata,  nu a formulat întâmpinare.

Instanta, în virtutea rolului activ reglementat de dispozitiile art.129 alin.5 C.proc.civ. si fata de prevederile art.33 alin.1 si art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, a dispus emiterea unei adrese catre intimata  pentru a înainta copie lizibila a actului contestat, actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, numele si adresa martorului asistent.

Cu adresa nr.168164/22.07.2010, Postul de Politie P  a înaintat copie lizibila a actului contestat, declaratie extrajudiciara a martorului BV.

La primul termen de judecata, instanta a procedat la ascultarea petentului, în conformitate cu disp.art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001, declaratia acestuia fiind atasata la dosarul cauzei (fila 16).

De asemenea, în temeiul art.138 alin.1 pct.4 C.proc.civ. instanta a încuviintat petentului proba cu martorii FF si IGD, iar în temeiul art.33 alin.1 din O.G.nr.2/2001 a încuviintat audierea martorului asistent PV si a martorului BV.

Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru  si a fost formulata cu respectarea termenului  de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.

Analizând materialul probator administrat în cauza instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PCA nr.2693409/04.07.2010 s-a dispus sanctionarea petentului cu sanctiunea principala constând în amenda contraventionala în suma de 300 lei (5 puncte amenda) pentru savârsirea contraventiei prev. de art.8 din O.U.G.nr.195/2002 si sanctionata de  art.100 alin.1 pct.13 din O.U.G nr. 195/2002, retinându-se ca acesta, în data de 04.07.2010 ora 21.20 pe DN 67 P a condus autoturismul GJ 99 SYC din directia T -T fara a avea asupra autoturismului trusa medicala si extinctorul. 

Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, în ceea ce priveste legalitatea, ca acesta îndeplineste conditiile de forma ale întocmirii lui, fiind respectate în cauza dispozitiile art.16 si art.17 din O.G nr.2/2001.

Astfel, procesul-verbal de constatare a contraventiei cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv mentiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta savârsita, data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator,  nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absoluta care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.

Procesul-verbal contestat nu a fost semnat de catre petent, la rubrica obiectiuni însa acesta  consemnând  ca nu este de acord cu cele constatate, refuzând sa semneze.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta are în vedere  faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul  autonom al Conventiei. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

În ceea ce priveste primul criteriu, în dreptul intern conducerea unui autoturism cu încalcarea regulilor de circulatie prev. de O.U.G.nr.195/2002 reprezinta o fapta contraventionala si nu penala. 

Însa în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk  împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate,  este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

 Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci aceasta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei).

Verificând existenta acestui element în cauza, instanta constata ca O.U.G.nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar ratiunea urmarita de legiuitorul român în incriminarea faptei savârsite de petent o constituie protejarea sigurantei pe drumurile publice.

Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.

În cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentând pericol social pentru circulatia pe drumurile publice.

În ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu,  gravitatea sanctiunii, se  are în vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).

În dreptul intern, dupa abrogarea prevederilor privind transformarea amenzii contraventionale în închisoare, art. 5 alin. 2 si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 din privind regimul juridic al contraventiilor prevad ca sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul, amenda contraventionala si prestarea unei activitati în folosul comunitatii, iar amenda contraventionala are caracter administrativ. Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savârsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sanctionator.

În aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk  împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.

În cauza, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala în cuantum de 300 lei, însa instanta are  în vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale îl constituie 150 lei, comparatie care  imprima severitate sanctiunii aplicate petentului.

Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie în materie penala " sunt alternative, nu cumulative, îndeplinirea oricaruia dintre ele ducând la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie însa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci când analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei).

Ca atare, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentului în prezenta cauza reprezinta o "acuzatie în materie penala".

Mai mult, dat fiind ca în majoritatea statelor, abaterile de la normele de circulatie rutiera au fost scoase din sfera dreptului penal si incluse în sfera abaterilor administrativ - contraventionale, instanta europeana a solutionat numeroase cauze în care reclamantii invocau nerespectarea în astfel de proceduri a garantiilor impuse de art. 6. Curtea a stabilit în cauze precum Oztürk  împotriva Germaniei ori Lutz împotriva Germaniei ca, adresându-se în mod nediferentiat tuturor cetatenilor în calitatea lor de participanti la traficul rutier (caracterul general al normei) si având un caracter represiv si disuasiv (scopul sanctiunii), întreaga procedura de aplicare si sanctionare a  amenzilor administrative în temeiul legilor rutiere trebuie sa fie supusa exigentelor art. 6 din Conventie.

Consecintele calificarii faptei imputate petentului de catre instanta în prezenta cauza drept acuzatie în materie penala sunt acelea ca petentul se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului.

Însa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pâna la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse în sfera abaterilor contraventionale, Curtea Europeana a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta întreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza într-un domeniu în care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune în sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin  decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.

În acest context, Curtea mentioneaza ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic împotriva Suediei, cauza Salabiaku împotriva Frantei).

Sarcina instantei de judecata este de a respecta principiul proportionalitatii între, pe de o parte, scopul urmarit de autoritatile statului de a sanctiona faptele antisociale, iar pe de alta parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevarului judiciar, cu respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional. Aceasta presupune prin esenta ca sistemul probator sa nu duca la impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit în materie de sarcina a probei.

Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 permite o interpretare în concordanta cu exigentele unui proces echitabil, de vreme ce prevede ca instanta de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesul-verbal de contraventie. Prin urmare, instanta nu porneste de la ideea preconceputa ca persoana sanctionata contraventional este vinovata, ci mentinerea procesului-verbal de contraventie este rezultatul unor verificari, mai restrânse ori mai largi, efectuate în mod obligatoriu de instanta de judecata. Asadar, trebuie facuta o distinctie clara între situatia de fapt care se stabileste prin procesul-verbal de contraventie si aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovatiei persoanei sanctionate contraventional.

Procedând la administrarea celorlalte probe (înscrisuri, martori, interogatoriul), situatia de fapt retinuta în procesul-verbal de contraventie poate fi confirmata sau infirmata.

Hotarârea Anghel împotriva României nu constituie o critica a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contraventie, ci doar a modului de administrare a probelor, prin neînlaturarea motivata a unor declaratii de martor favorabile persoanei sanctionate contraventional, care ar fi dus la încalcarea dreptului la un proces echitabil indiferent de natura litigiului.

Transpunând aceste principii în speta, instanta observa ca intimata îsi sustine acuzarea prin procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat, precum si prin declaratia extrajudiciara a martorului BV.

Dat fiind ca procesul-verbal de contraventie contine constatarile personale ale agentului constatator, el face dovada situatiei de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante. În acest caz, simpla negare a petentul în sensul ca faptele nu corespund adevarului nu este suficienta, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invoca împrejurari credibile pentru a rasturna prezumtia simpla nascuta.

În analiza  respectarii principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile O.U.G.nr.195/2002 au drept scop reglementarea  si garantarea respectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicatii majore asupra garantarii dreptului la viata si la integritate al persoanelor si bunurilor si pentru instituirea unui climat de securitate sociala, astfel ca interesul societatii în respectarea acestor reguli este de importanta capitala.

În acelasi timp însa, persoana sanctionata în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din O.G.nr.2/2001), în cadrul caruia poate sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal contestat nu corespunde realitatii.

Prin probatoriul administrat în cauza petentul a reusit însa sa rastoarne prezumtia relativa de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contraventiei contestat.

Astfel, apararea sa nu s-a redus la simpla negare  ca faptele nu corespund adevarului, ci a fost sustinuta de  probe si împrejurari  credibile care  dovedesc o alta situatie de fapt.

Martorul din oficiu BV  a declarat ca declaratia extrajudiciara de la fila 13 în dosar  este scrisa si semnata de el dupa indicatiile agentului constatator. Martorul a relatat ca într-adevar a observat cum agentul constatator a oprit masina condusa de petent, însa actiunile care s-au derulat acestui moment nu le-a mai perceput, întrucât nu a fost atent, vorbind la telefon.

Citindu-i-se continutul declaratiei de la fila 13 martorul a aratat ca nu îsi însuseste continutul declaratiei, întrucât a scris si semnat declaratia la insistentele agentului constatator, caruia i-a comunicat ca nu a observat decât oprirea regulamentara a petentului.

În ceea ce priveste declaratia martorului asistent PV, acesta a aratat ca a semnat procesul-verbal dupa ce în prealabil a observat cum petentul discuta cu agentul constatator, iar lânga masina petentului nu se aflau obiecte cum ar fi extinctor sau trusa medicala, însa nu cunoaste alte împrejurari  si nu stie daca petentul a semnat sau nu procesul-verbal contestat.

Relevanta în cauza este apreciata însa depozitia martorului FF, propus de petent.

Astfel, acest martor a relatat  ca în luna iulie 2010 se deplasa  în directia T -P  în autoturismul condus de petent, împreuna cu înca o persoana recunoscuta în instanta ca fiind martorul IG si a observat cum  agentul constatator a facut semn de oprire când masina a ajuns destul de aproape de acesta, astfel ca petentul a oprit brusc, iar la solicitarea agentului constatator a prezentat actele la control.

De asemenea, martorul a auzit cum agentul constatator i-a cerut petentului sa-i prezinte trusa medicala, extinctor, triunghiuri, iar petentul i-a  spus agentului constatator ca obiectele solicitate sunt sub bagaje si i-a cerut un ragaz sa i le prezinte. Martorul a aratat ca petentul  a iesit din masina, s-a dus la portbagajul masinii si a început sa caute în portbagaj, moment în care agentul constatator a spus ca nu are timp sa astepte sa caute petentul si a plecat la masina politiei. Petentul a scos din portbagaj niste obiecte, le avea în brate si a strigat la agentul constatator întrebându-l ce sa faca cu acele obiecte.

Martorul a aratat de asemenea ca petentul în acel moment avea în brate si altceva decât triunghiurile, nu a putut spune cu certitudine daca erau trusa medicala si extinctorul, dar a învederat instantei ca petentul detinea aceste obiecte întrucât le-a vazut în portbagajul masinii petentului cu putin timp înainte de eveniment, când a mers împreuna cu petentul sa spele masina.

Martorul IG, propus de petent, a declarat ca se afla pe bancheta din spate a masinii petentului, cu care a circulat în aceeasi împrejurare împreuna si cu martorul FF si a observat cum petentul a coborât din masina, s-a dus la portbagaj si a scos si a aratat politistului triunghiul, însa pentru ca avea bagaj nu a reusit sa scoata imediat si trusa medicala si extinctorul si a continuat sa caute, iar ulterior în timp ce agentul de politie s-a îndreptat spre masina sa a auzit cum petentul a strigat catre acesta sa vina sa vada obiectele.

Afirmatiile martorilor propusi de petent în sensul ca nu au observat în acea intersectie nicio alta persoana, precum si afirmatiile martorului din oficiu BV în sensul ca nu a observat martorii propusi de petent la locul incidentului se explica prin aceea ca, asa cum rezulta din depozitiile martorilor IG si FF, acestia din urma se aflau înauntrul autoturismului condus de petent, care avea aplicate pe geamuri folii, astfel ca martorii propusi de petent nu au avut o vizibilitate buna si în acelasi timp nu au putut fi observati de martorul din oficiu, care se afla la o distanta de cel putin 15 m de masina petentului, conform sustinerii sale.

Martorul FF prezinta credibilitate întrucât a perceput în mod direct unele elemente de fapt ( existenta în masina petentului cu putin timp înainte de eveniment a triunghiului, extinctorului si trusei medicale), aspect care coroborat cu sustinerea ca în momentul controlului petentul a avut în brate pentru a prezenta agentului constatator pe lânga triunghi si alte obiecte formeaza convingerea instantei ca acesta a avut în portbagajul masinii obiectele mentionate, iar sustinerea sa ca agentul constatator nu i-a acordat timp suficient pentru a prezenta obiectele este întemeiata.

Mai mult, martorii audiati  în cauza nu se afla în niciuna dintre situatiile de excludere prevazute expres si limitativ  de art.189 C.proc.civ., iar martorul propus de petent, IG D, a  explicat si împrejurarea în care el si celalalt martor nu au putut fi observati de catre martorul BV, respectiv datorita faptului ca se aflau în masina, iar aceasta avea aplicate folii,  explicatia fiind pertinenta si coroborându-se cu declaratia martorului FF, care a aratat sub acest aspect ca nu a coborât din masina la momentul controlului.

Instanta va înlatura din probatoriul cauzei declaratia extrajudiciara luata martorului BV  de catre agentul constatator, întrucât în fata instantei acest martor a prezentat o cu totul alta modalitate de desfasurare a evenimentelor, aratând sub prestare de juramânt ca singurele aspecte pe care în realitate le-a constatat personal sunt oprirea regulamentara a masinii petentului pentru control si faptul ca petentul a coborât din masina, ceea ce formeaza  convingerea instantei  ca declaratia judiciara este cea care reflecta adevarul, coroborându-se cu declaratiile celorlalti martori.

Concluzionând în sensul înlaturarii declaratiei extrajudiciare mentionate instanta are în vedere si faptul ca nu exista proportionalitate între modalitatea în care agentul constatator a luat declaratia pentru a sustine  acuzatia si scopul legitim urmarit.

Prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza petentul în analiza temeiniciei acuzatiei aduse împotriva sa impune urmatoarele conditii: instanta sa nu porneasca de la premisa ca petentul contravenient a savârsit fapta retinuta în sarcina sa, sarcina probei revine organului constatator si îndoiala este în beneficiul contravenientului, însa unele din aceste elemente, cum este acela al sarcinii probei, nu trebuie sa fie  absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite si scopul legitim urmarit, sa functioneze si alte prezumtii de fapt si de drept, chiar si în favoarea organului constatator (cauza Blum contra Austriei, Hotarârea din 3 februarie 2005).

În raport de probatoriul cauzei, instanta apreciaza ca în privinta realitatii situatiei de fapt retinute în actul contestat  s-a nascut un dubiu rezonabil si cum îndoiala este în beneficiul contravenientului, conform principiului in dubio pro reo,  rezulta ca  procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat nu este  temeinic întocmit, starea de fapt retinuta în acesta nefiind conforma cu realitatea,  pe cale de consecinta petentul nefacându-se vinovat de savârsirea contraventiei retinute în sarcina sa.

Fata de aceste considerente, instanta va admite plângerea petentului si va anula procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PCA nr.2693409/04.07.2010  întocmit de catre intimata IPJ Gorj-Postul de Politie P  cu consecinta exonerarii petentului de plata amenzii contraventionale în cuantum de 300 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite plângerea contraventionala formulata de petentul MC, cu domiciliul în ....... în contradictoriu cu intimata IPJ ....

Anuleaza procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PCA nr.2693409/04.07.2010  întocmit de catre intimata IPJ Gorj-Postul de Politie P.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din 30.09.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.

Presedinte, Grefier,

Red./Tehn.AG. 4 ex.

29.10.2010

1

Domenii speta

Spete similare