Og 52001

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 403

Şedinţa publică de la 09 Februarie 2009

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 30.12.2008 sub nr. 6318/327/2008, creditoarea _ a chemat-o în judecată pe debitorul _, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, pe cale de ordonanţă, să dispună emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 807,87 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie prestate şi suma de 807,87 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform contractului până la data de 15.12.2008,  cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat că între S.C. Vodafone  România S.A. (fostă MOBIFON) şi debitoare a fost încheiat un contract în baza căruia au fost prestate servicii de telefonie mobilă, în contul acestor servicii S.C. Vodafone  România S.A. emiţând facturi fiscale.

Neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor de plată pentru serviciile de care a beneficiat, a condus la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 6.1. din contract, respectiv la obligaţia debitorului de a achita penalităţi de întârziere în cuantum de 0.5 % din contravaloarea serviciilor pe zi de întârziere, până la plata întregii sume, totalul penalităţilor putând depăşi cuantumul sumei asupra căreia a fost calculate. Cu privire la acest aspect se arată că au fost calculate penalităţi de întârziere până la 15.12.2008, care se ridică la 3833,34 lei, dar înţeleg să solicite obligarea debitorului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum egal cu valoarea serviciilor de care debitorul a beneficiat, respectiv 807,87 lei.

Creditoarea a mai arătat faptul că prin contractul de cesiune de creanţă încheiat la data de 20 decembrie 2007 creanţa pe care S.C. Vodafone  România S.A. o avea faţă de debitoare i-a fost cesionată şi că deşi a depus diligenţe pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, debitoarea a refuzat achitarea debitelor datorate, creanţa solicitată fiind certă, lichidă şi exigibilă şi reprezentând obligaţii comerciale probate cu ajutorul contractului semnat de pârâtă şi cu facturile anexate.

În drept reclamanta a invocat dispoziţiile O.G. 5/2001, art. 43, 46 Cod comercial şi art. 969,970, 1073, 1082, 1084, 1111 C.civ.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar de  0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.

În dovedirea acţiunii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia a depus la dosarul cauzei, în copie: extras din Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare din data de 1 octombrie 2007 (f. 9-10), estras cont (f.11), facturi fiscale (f. 12-25).

Debitoarea, deşi legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între creditoare şi debitoare s-au stabilit relaţii comerciale sens în care creditoarea a emis o seria de facturi fiscale o parte din ele nefiind achitate de către debitoare.

Prin contractul de cesiune de creanţă încheiat la data de 20 decembrie 2007 creanţa pe care S.C. Vodafone  România S.A. o avea faţă de debitoare i-a fost cesionată creditoarei.

Somaţia de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor de pretenţii prin care se tinde la obţinerea unui titlu executoriu.

Conform art.1 alin.1 din O.G. nr.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Procedura somaţiei de plată presupune, conform art.1 din O.G. nr.5/2001 valorificarea dreptului de creanţă al creditoarei, printr-o modalitate facilă, accelerată, condiţionată de existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibilă care nu este combătută de către cealaltă parte prin apărări apte să pună în discuţie aceste elemente.

În cauză, instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a acţiunii pe calea somaţiei de plată.

Cu privire la facturile fiscale, ataşate la dosarul cauzei (f. 12-25), instanţa reţine că aceasta nu sunt însuşite de către debitoare nefiind semnate şi nefiind probată însuşirea acestora prin semnarea unui contract având ca obiect prestare de servicii de telefonie mobilă. Astfel, creditoarea invocă în susţinerea pretenţiilor facturii fiscale, însă în cauză, facturile invocate de creditoare nu prezintă nici o semnătură olografă la rubrica semnătură de primire pentru a fi în măsură să facă probă împotriva destinatarului facturii. Prin urmare, instanţa reţine că această creanţă nu este certă.

Pentru aceste considerente, încât nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 1 din OG nr. 5/2001 privind existenţa unui înscris însuşit de părţi prin semnătură, care să releve o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, instanţa urmează să respingă cererea de ordonanţă de plată ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare