Plangere contraventionala.

Dosar nr.16485/318/2010 Cod operator 2445

ROMÂNIA

JUDECATORIA TG-JIU JUDETUL GORJ

SENTINTA CIVILA NR.7073

SEDINTA PUBLICA DIN 28.10.2010

INSTANTA CONSTITUITA DIN:

JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU

GREFIER: IUTALÎM RAMONA CLAUDIA

Pe rol fiind solutionarea plângerii contraventionale formulate de petentul  SM în contradictoriu cu intimata  IPJ Gorj.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, s-a constatat înaintata la dosar prin serviciul registratura al instantei de catre intimata adresa nr.44382/26.10.2010, având anexate 4 fotografii video radar .

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanta a constatat cauza în stare de judecata si a retinut-o spre solutionare. 

JUDECATA

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 05.08.2010 sub nr.16485/318/2010 petentul SM a solicitat instantei ca în contradictoriu cu intimata IPJ Gorj sa se dispuna anularea procesului-verbal  de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.6575772/08.07.2010 si înlocuirea sanctiunii contraventionale aplicate cu avertisment.

În motivarea plângerii a aratat ca în data de 08.07.2010, în jurul orelor 17,05 se deplasa la volanul autoturismului marca Opel înmatriculat sub nr. GJ-65-EVA în afara Municipiului Tg-Jiu, fiind oprit de un echipaj de politie care i-a ridicat permisul de conducere.

A sustinut ca zona unde a fost sanctionat de organele de politie se afla în localitate, el parcurgând acesta ruta foarte des.

 A precizat petentul ca circula foarte prudent si nu a mai fost sanctionat pentru alte fapte contraventionale.

A mai aratat ca în cuprinsul procesului verbal de contraventie  nu este mentionat seria aparatului video radar si nici numarul casetei video radar astfel ca, în opinia sa a fost sanctionat fara ca organul de politie sa aiba o proba privind vinovatia sa, neexistând aceste mentiuni, organul de politie nu poate proba existenta vinovatiei acestuia, procesul verbal de contraventie fiind lovit de nulitate.

Petentul a aratat ca procesul verbal nu a fost semnat nici de el si nici de un martor asistent în conditiile în care a asteptat 20 de minute pentru întocmirea acestuia, interval de timp în care agentul constatator putea desemna un martor asistent.

În drept, plângerea a fost întemeiata pe dispozitiile art.31 si urmatoarele din O.G.nr.2/2001, art. 105 din OUG 195/2002.

În dovedirea plângerii, a depus la dosar în copie procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 6575772/08.07.2010 010.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

 Pentru primul termen de judecata intimata a înaintat la dosar prin adresa nr. 42473/13.09.2010 a înaintat actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contraventie respectiv fisa cu abateri de la codul rutier, procesul verbal contestat în copie si în original, 1 fotografie video radar , buletin de verificare metrologica a aparatului video radar , raportul agentului constatator, atestatul operatorului video radar .

În temeiul prevederilor art.129 alin.5 C.proc.civ., art.33 alin.1 si art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 instanta a dispus revenirea cu adresa  catre intimata pentru a înainta la dosar planse fotografice din plan mai larg inclusiv planse fotografice la momente succesive cu autoturismul condus de petent, care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contraventie seria CC nr. 6575772/08.07.2010, intimata înaintând prin adresa nr. 44382/26.10.2010 , 4 fotografii din plan mai larg pentru termenul de judecata din 28.10.2010.

Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru  si a fost formulata cu respectarea termenului  de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.

Examinând plângerea dedusa judecatii instanta retine urmatoarele:

PRIN procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 6575772/08.07.2010 s-a dispus sanctionarea petentului cu sanctiunea principala constând în amenda în suma de 240  lei si sanctiunea complementara a retinerii permisului de conducere pentru savârsirea contraventiei prev. de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G nr. 195/2002, retinându-se ca acesta, în data de 09.07.2010 ora 07.50 pe DE 79 localitatea Capu Dealului a condus autoturismul marca Citroen cu numar de înmatriculare B 93 KLH  cu viteza de 119 km/h fiind înregistrat cu aparatul  video radar marca Python II montat pe autoturismul MAI 28865.

La rubrica "alte mentiuni" a procesului-verbal nu exista consemnari, iar procesul-verbal a fost semnat de catre petent. 

Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, în ceea ce priveste legalitatea, ca acesta îndeplineste conditiile de forma ale întocmirii lui.

Astfel, procesul-verbal de constatare a contraventiei cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv mentiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta savârsita, data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator,  nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absoluta care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.

În ceea ce priveste motivul de nelegalitate invocat de petent, respectiv acela ca neaducându-i-se la cunostinta acuzatia într-o limba pe care sa o înteleaga, nu a putut face obiectiuni, fiind încalcate astfel prevederile art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta apreciaza ca desi petentului i-a fost încalcat acest drept de a formula obiectiuni la momentul întocmirii actului, din raportul agentului constatator nerezultând limba în care s-a realizat comunicarea cu petentul, astfel ca instanta prezuma ca s-a folosit limba româna, motivul de nelegalitate invocat nu este de natura sa duca la anularea actului.

Desi art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001 prevede sanctiunea nulitatii procesului-verbal în situatia neconsemnarii obiectiunilor petentlui la rubrica "alte mentiuni", aceasta nulitate este relativa, deoarece nu poate fi invocata de instanta din oficiu, asa cum rezulta din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 17 teza a II-a din O.G.nr.2/2001.

Fiind o  nulitate relativa  este conditionata de existenta unei vatamari, care nu se mai presupune de aceasta data, astfel cum rezulta din interpretarea per a contrario a art. 105 alin. 2 teza a II-a din C. proc. civ.  (incident în speta fata de prevederile art.47 din O.G.nr.2/2001, în conformitate cu care dispozitiile ordonantei se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila), existenta vatamarii fiind lasata la aprecierea instantei.

Având în vedere faptul ca obiectiunile pe care petentul le-ar fi putut consemna, într-o formulare sumara, impusa de spatiul afectat rubricii "alte mentiuni", au putut fi valorificate prin plângerea adresata instantei de judecata, instanta apreciaza ca petentul nu a dovedit vatamarea  fara de care nulitatea relativa nu poate opera.

În ceea ce priveste motivul alegat de catre petent, instanta are în vedere si Decizia nr.22/19.03.2007 a ÎCCJ, decizie data în recursul în interesul legii având ca obiect unificarea practicii judiciare în aplicarea dispozitiilor art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001, în sensul ca acest motiv nu face parte dintre cele de nulitate absoluta enumerate limitativ de art.17 din O.G.nr.2/2001 si poate atrage doar o nulitate relativa, în conditiile dovedirii vatamarii încercate.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta are în vedere  faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul  autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

În ceea ce priveste primul criteriu, în dreptul intern conducerea unui autoturism cu încalcarea regulilor de circulatie prev. de O.U.G.nr.195/2002 reprezinta o fapta contraventionala si nu penala. 

Însa în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk  împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate,  este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

Verificând existenta acestui element în cauza, instanta constata ca O.U.G.nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar ratiunea urmarita de legiuitorul român în incriminarea faptei savârsite de petent o constituie protejarea sigurantei pe drumurile publice.

Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.

În cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentând pericol social pentru circulatia pe drumurile publice.

În ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sanctiunii, se  are în vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).

În dreptul intern, dupa abrogarea prevederilor privind transformarea amenzii contraventionale în închisoare, art. 5 alin. 2 si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 din privind regimul juridic al contraventiilor prevad ca sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul, amenda contraventionala si prestarea unei activitati în folosul comunitatii, iar amenda contraventionala are caracter administrativ.

 Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savârsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sanctionator.

În aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk  împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.

În prezenta cauza, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala în cuantum de 540 lei, însa instanta are  în vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale îl constituie 150 lei, comparatie care  imprima severitate sanctiunii aplicate petentului.

Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie în materie penala " sunt alternative, nu cumulative, îndeplinirea oricaruia dintre ele ducând la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie însa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci când analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei).

Ca atare, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentului în prezenta cauza reprezinta o "acuzatie în materie penala".

Mai mult, Curtea a stabilit în cauze precum Oztürk  împotriva Germaniei ori Lutz împotriva Germaniei ca, adresându-se în mod nediferentiat tuturor cetatenilor în calitatea lor de participanti la traficul rutier (caracterul general al normei) si având un caracter represiv si disuasiv (scopul sanctiunii), întreaga procedura de aplicare si sanctionare a  amenzilor administrative în temeiul legilor rutiere trebuie sa fie supusa exigentelor art. 6. Acelasi caracter îl are si sanctiunea suspendarii dreptului de a conduce autovehicule în baza unui sistem bazat pe puncte de penalizare sau anularea acestui drept. Referitor la aceste aspecte, pe lânga caracterul normei incriminatoare, instanta europeana a folosit si criteriul gravitatii sanctiunii, deoarece dreptul de a conduce un vehicul este de o mare utilitate pentru viata curenta a oricarei persoane sau pentru exercitiul unei activitati profesionale.

Consecintele calificarii faptei imputate petentului de catre instanta în prezenta cauza drept acuzatie în materie penala sunt acelea ca petentul se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului.

Însa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pâna la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse în sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european  a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta întreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza într-un domeniu în care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune în sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin  decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.

O cauza semnificativa în jurisprudenta Curtii este Salabiaku împotriva Frantei, în care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt.

În aceasta cauza  instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza în legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice în principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, în materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca într-o maniera rezonabila, tinând cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului.

De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata în concret reclamantului într-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar împotriva Frantei).

Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza  împotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie.

A conferi forta probanta unui înscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerata o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" în sensul art.6 din Conventia europeana. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe în mod grav  functionarea autoritatilor statului, facând extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.

Or,  în ceea ce priveste forta probanta atribuita de lege procesului-verbal de contraventie, instanta europeana a mentionat în mod constant ca administrarea probelor este supusa în primul rând regulilor din dreptul intern si ca revine cu prioritate jurisdictiilor nationale sa aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curtii este aceea de a verifica daca procedura în ansamblul sau, care cuprinde si modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil ( cauza Ferrantelli si Santangelo împotriva Italiei ori  Saidi împotriva Frantei). 

Transpunând aceste principii în speta, instanta observa ca intimata îsi sustine acuzarea nu numai prin procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat, ci si prin fotografii efectuate cu aparatul video radar.

În analiza  respectarii principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile O.U.G.nr.195/2002 au drept scop reglementarea  si garantarea respectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicatii majore asupra garantarii dreptului la viata si la integritate al persoanelor si bunurilor si pentru instituirea unui climat de securitate sociala, astfel ca interesul societatii în respectarea acestor reguli este de importanta capitala.

În acelasi timp însa, persoana sanctionata în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din O.G.nr.2/2001), în cadrul caruia poate sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal contestat nu corespunde realitatii.

Instanta a dat posibilitate petentului sa indice motivele de fapt si de drept ale plângerii sale, a administrat  proba cu înscrisuri si proba testimoniala solicitate de petent.

De asemenea, instanta a luat act de faptul ca petentul a înteles sa nu participe personal la procedurile judiciare, ci prin reprezentant conventional, posibilitate oferita acestuia atât de prevederile art.174 alin.1 C.proc.pen., cât si de prevederile art.67 alin.1 C.proc.civ., astfel ca nu a fost necesara asigurarea serviciilor unui interpret în cursul cercetarii judecatoresti.

Acestuia i s-a respectat astfel dreptul la un proces echitabil, oferindu-i-se posibilitatea de a utiliza orice mijloc de proba si de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt descrisa în actul contestat nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor.

Analizând întregul material probator administrat în cauza, prin prisma prezumtiei de nevinovatie de care se bucura petentul, care  functioneaza în speta  cu prioritate fata de prezumtia de temeinicie a actului contestat întrucât fapta nu a fost constatata personal de agentul constatator, prin propriile simturi, ci si cu ajutorul unor mijloace tehnice, acest aspect având implicatii si sub aspectul sarcinii probatiunii, ce incumba astfel intimatei, instanta retine  urmatoarele:

Semnarea procesului-verbal contestat fara obiectiuni de catre petent nu prezinta valoarea probatorie a unei recunoasteri a acuzatiei aduse împotriva sa, din moment ce actul a fost întocmit doar în limba româna, iar agentul constatator nu a rasturnat prezumtia ca a comunicat cu petentul în alta limba decât limba româna, pe care însa acesta din urma nu o cunoaste.

Martorul IM  a relatat cu privire la acest aspect ca este coleg de serviciu cu petentul, care comunica cu personalul de la locul de munca fie în limba engleza, fie în limba germana, rugând martorii sa-i traduca ceea ce scrie în documentul ce-i fusese înmânat de politie.

În lumina principiilor extrase din jurisprudenta  Curtii Europene a Drepturilor Omului prezentate  mai sus, instanta apreciaza ca  în circumstantele concrete ale spetei prezumtia relativa de temeinicie a procesului-verbal nu este suficienta pentru a înlatura prezumtia de nevinovatie a petentului, din moment ce fapta imputata petentului nu este susceptibila sa fie constatata doar cu propriile simturi ale agentului constatator, ci si cu ajutorul unor mijloace tehnice.

Astfel, potrivit art.109 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002 privind circulatia rutiera, constatarea contraventiei se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal, cerinte pe care agentul constatator le-a respectat.

Apararea petentului nu s-a redus la simpla negare  ca faptele nu corespund adevarului, ci a fost sustinuta de  probe si împrejurari  credibile care  dovedesc o alta situatie de fapt.

Astfel, din fotografiile video radar depuse de intimata la dosar pentru a sustine  acuzatia, desi rezulta ca viteza cu care  a circulat autoturismul având numar de înmatriculare B 93 KLH la momentul 07:50:32  a fost de 119 km/h, element constitutiv al contraventiei pe care de altfel nici petentul nu l-a contestat, nu rezulta nici un element care sa constituie un indiciu rezonabil ca autoturismul rula în localitate, cerinta esentiala pentru retinerea contraventiei prev. de art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G nr. 195/2002.

Asadar, din fotografiile video radar depuse de intimata la dosar nu rezulta cu certitudine ca înregistrarea vitezei s-a efectuat in localitate, singura fotografie  care surprinde autoturismul condus de petent necontinând  elemente sau repere  de natura a conduce la o asemenea concluzie. Nu confera caracter de certitudine nici sustinerile intimatei în sensul ca locul în care a fost depistat petentul  circulând cu viteza de 119 km/h este în zona Postului de politie Branesti -Capu Dealului, care  sunt apreciate de instanta insuficiente pentru probarea cerintei esentiale mentionate mai sus.

Astfel, chiar daca fotografiile 3,4 aflate la fila 41 fac dovada faptului ca la momentul 07.40.15 locul de stationare al autoturismului pe care era amplasat aparatul radar era în localitate, aceste fotografii nu pot proba faptul ca autoturismul petentului a fost înregistrat în localitate, existând posibilitatea rezonabila ca în intervalul de timp pâna la înregistrarea autoturismului B 93 KLH autoturismul politiei sa se deplaseze din locatia initiala, chiar si cu privire la aceasta împrejurare de fapt orice dubiu profitând petentului.

Mai mult, în situatia ipotetica în care instanta ar fi apreciat ca fotografiile prezentate de intimata sunt suficiente pentru probarea faptului ca petentul s-a aflat în localitate sau în situatia ipotetica în care chiar ar fi probat acest aspect,  depozitiile martorilor audiati în cauza creeaza  un dubiu rezonabil cu privire la atentionarea corespunzatoare a petentului prin indicatoare  asupra faptului ca va intra în localitatea Capu Dealului, care în consecinta s-a aflat în eroare de fapt cu privire la intrarea în localitate, ceea ce ar fi înlaturat caracterul contraventional al faptei sale.

Pentru a retine în sensul celor de mai sus, instanta are în vedere si faptul ca  martorii audiati  în cauza nu se afla în niciuna dintre situatiile de excludere prevazute expres si limitativ  de art.189 C.proc.civ.

Martorul IM a relatat ca face zilnic naveta de la Filiasi la Turceni si având în vedere incidentul descris de petent la nu mai mult de o ora  dupa discutia avuta cu petentul a vrut sa se convinga personal daca exista sau nu indicatoare, a circulat de la Turceni pâna la Tântareni si înapoi si a constatat ca pe acea portiune de drum nu existau indicatoare, masina politiei nemaifiind pe acel tronson de drum.

Martorul RC a relatat ca daca în privinta vitezei pe care a avut-o, petentul nu era sigur, în schimb acesta era foarte sigur în privinta faptului ca nu a observat pe traseul parcurs indicatoare pentru limita de viteza sau pentru început si sfârsit de localitate.

Martorul a învederat ca a constatat personal ca aproximativ cu doua zile înainte de sanctionarea petentului si înca aproximativ 3-4 zile dupa aceasta data au început sa apara marcaje pe sosea de reducere a vitezei si în aproximativ 10 zile de la ziua în care a fost sanctionat petentul  au fost montate si indicatoarele de reducere a vitezei si de intrare/iesire în localitate. Având în vedere sanctionarea petentului, martorul a relatat ca în acea zi a fost foarte atent la drum, el locuind în Filiasi si singurul indicator pe care l-a observat pe drum a a fost vechiul indicator de intrare în localitatea Capu dealului, mai concret tabla cu scrisul Capu Dealului, însa pe directia de mers dinspre Turceni spre Craiova, deci pe sensul de mers opus celui în care a circulat petentul, iar respectiva tabla era montata strâmb la distanta destul de mare de sosea, respectiv în afara carosabilului.

Martorul, de asemenea conducator auto, a mentionat ca la data audierii sale, având în vedere faptul ca în perioada de aproximativ 10 zile dupa sanctionarea petentului au fost montate indicatoare, evident martorul referindu-se la tronsonul de drum analizat, indicatorul care arata începutul localitatii Capu dealului se afla amplasat corect, fiind vizibil pentru conducatorii auto si la aproximativ 200 m în interiorul localitatii fata de tabla initiala descrisa de asemenea de martor.

Acelasi martor, citindu-i-se raspunsul comunicat de FCC C SA în sensul  ca la data de 09.07.2010, orele 07.50, pe DE 79 existau indicatoare cu început si sfârsit de localitate pentru localitatea Capu Dealului; o pereche de indicatoare la km 7+630 si alta pereche la km 8+950, partea stânga si partea dreapta, precum si indicatoare pentru regimul maxim de viteza admis, a precizat ca îsi explica cele mentionate în raspuns prin aceea ca atunci când a fost sanctionat petentul pe tot traseul erau montati doar stâlpii  viitoarelor placute indicatoare, care au fost urmati de marcajele pe asfalt si abia ulterior s-a început montarea indicatoarelor.

Instanta apreciaza ca depozitia martorului este deosebit de credibila cu atât mai mult cu cât o împrejurare prezentata de martor este confirmata prin fotografia nr.2 înaintata de intimata aflata la fila 41 din care rezulta ca martorul nu a mintit descriind vechiul indicator de intrare în localitatea Capu Dealului din directia Turceni Filiasi, sensul de mers al autoturismului politiei, ca fiind amplasat la distanta de partea carosabila, pe un stâlp, fotografia dovedind ca este vorba de un stâlp al retelei electrice.

Asadar, constatând ca depozitia martorului se coroboreaza cu sustinerile petentului, dar si cu fotografia înaintata de intimata, instanta va înlatura din ansamblul probator raspunsul FCC C SA, apreciind ca descrie situatia indicatoarelor existenta dupa sanctionarea petentului.

Prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza petentul în analiza temeiniciei acuzatiei aduse împotriva sa impune urmatoarele conditii: instanta sa nu porneasca de la premisa ca petentul contravenient a savârsit fapta retinuta în sarcina sa, sarcina probei revine organului constatator si îndoiala este în beneficiul contravenientului, însa unele din aceste elemente, cum este acela al sarcinii probei, nu trebuie sa fie  absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite si scopul legitim urmarit, sa functioneze si alte prezumtii de fapt si de drept, chiar si în favoarea organului constatator (cauza Blum contra Austriei, Hotarârea din 3 februarie 2005).

În raport de probatoriul cauzei si pentru considerentele mai sus expuse, instanta apreciaza ca în privinta  temeiniciei situatiei de fapt retinute în actul contestat  s-a nascut un dubiu rezonabil si cum îndoiala este în beneficiul contravenientului, conform principiului in dubio pro reo,  rezulta ca  procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat nu poate fi mentinut.

Fata de aceste considerente, instanta va admite plângerea petentului si va anula procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.6476062/09.07.2010 întocmit de catre Politia Oras Turceni, cu consecinta restituirii petentului a amenzii contraventionale în cuantum de 270 lei achitata de acesta pe loc la momentul constatarii faptei cu chitanta  nr.PCA 518360.

Cu privire la motivul de nulitate a procesului-verbal constând în încalcarea la întocmirea acestuia a  prevederilor art.6 paragraful 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta, având în vedere ca întreaga analiza a contraventiei retinute în sarcina petentului s-a facut prin prisma existentei unei acuzatii în materie penala, s-a pronuntat cu prioritate asupra cauzei de anulare a procesului-verbal care creeaza o situatie mai favorabila petentului, prin analogie cu situatia învinuitului cu privire la care se dispune scoaterea de sub urmarire penala si exista mai multe temeiuri de scoatere de sub urmarire penala, în speta cauza de anulare mai favorabila petentului constituind-o netemeinicia actului contestat.

Aceasta modalitate de analiza a acuzatiei aduse petentului nu împiedica însa instanta sa constate ca într-adevar conform art.6 paragraful 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, "orice acuzat are, în special, dreptul sa fie informat în termenul cel mai scurt, într-o limba pe care o întelege si în mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse împotriva sa".

Or, în cauza dedusa judecatii, desi petentul nu cunoaste limba româna, acesta a fost sanctionat contraventional cu încalcarea dreptului de a fi informat, într-o limba pe care o întelege, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse împotriva sa.

Aceasta încalcare însa instanta apreciaza ca nu este imputabila agentului constatator care a întocmit procesul-verbal, ci modului în care este reglementata legal materia contraventionala în dreptul intern -sanctiune civila, statului revenindu-i obligatia de a asigura în mod real si  obiectiv posibilitatea agentului constatator de a apela la serviciile unui interpret în situatia în care se constata o încalcare a normelor contraventionale interne de catre un cetatean strain, pentru ca nu mai putin adevarat este si faptul ca toate persoanele, indiferent de cetatenie, au obligatia de a respecta legislatia statului pe al carui teritoriu se afla.

În contextul expus, semnarea de catre petent a procesului-verbal de contraventie redactat într-o limba pe care nu o întelege, fara a fi informat de catre un interpret asupra naturii cauzei acuzatiei îndreptate împotriva sa, constituie de asemenea înca un motiv pentru care instanta va proceda  la anularea actului respectiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite plângerea contraventionala formulata de petentul sm, cu domiciliul în .... în contradictoriu cu intimata IPJ ......

Anuleaza procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.6575772/08.07.2010 întocmit de catre intimata IPJ -Serviciul Rutier.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din 28.10.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.

 Presedinte, Grefier,

Red./Tehn.AG./IRC  4 ex.

Domenii speta

Spete similare