Prin cererea înregistrată reclamanta L D M, a chemat în judecată pe pârâtul SMC , solicitând ca în temeiul art.26, 27 din Legea nr.217/2003, actualizată, să se dispună emiterea unui ordin de protecţie.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta-victimă precizează că este victima agresorului-pârât S M C , fapt pentru care a formulat o plângere penală, înregistrată la Poliţia T, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare.
Reclamanta-victimă arată că locuieşte cu copilul său şi că pârâtul o hărţuieşte . Arată că atât la domiciliu, cât şi pe stradă şi la serviciu, pârâtul o ameninţă , atât în mod direct cât şi prin telefon. Datorită fricii a fost plecată din locuinţă şi a sunat la serviciul de urgenţă 112.
Solicită ca măsuri ce urmează a fi dispuse prin ordinul de protecţie, următoarele:
-Obligarea paratului la păstrarea unei distanţe minim determinată faţă de victimă – 50 m;
-Obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de copilul victimei
şi faţă de părinţii reclamantei
-Obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de reşedinţă, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a minorului , reşedinţa părinţilor reclamantei ;
-Interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondenţă sau în orice mod cu victima.
-Obligarea pârâtului de a preda poliţiei armele deţinute.
-Încredinţarea minorului şi stabilirea locuinţei acestuia
În dovedirea cererii, reclamanta-victimă a depus la dosar: formularul completat –anexa la Legea 217/2003, adresa nr. XXXXXX emisă de Poliţia mun. T – Biroul Ordine Publică .
Paratul, la termenul de judecata din 29.10.2013 , a recunoscut că a greşit faţă de reclamantă şi a fost de acord cu luarea interdicţiilor pentru protejarea reclamantei , nefiind de acord cu luarea interdicţiilor pentru protejarea minorului .
Reclamanta a propus audierea martorei L M.
Pârâtul nu a formulat probe in combaterea cererii de emitere a ordinului de protecţie
La termenul de judecată din 29.10.2013 reclamanta a renunţat la interdicţia de la lit. g din formular, cu privire la predarea armelor deţinute de pârât , iar la termenul din 31.10.2013 , reclamanta şi-a modificat obiectul cererii, renunţând la interdicţiile pentru protejarea minorului şi la încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei acestuia .
Instanta, examinand actele si lucrarile dosarului, retine următoarele:
Din probele administrate în cauză, rezultă că părţile nu mai trăiesc în concubinaj şi că în prezent s-a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare., prev. de art. 193 c.p.
Între părţi s-au produs neînţelegeri constând în faptul că pârâtul a ameninţat-o cu acte
de violenţă pe reclamantă , astfel încât aceasta a fost nevoită să părăsească locuinţa sa şi să se mute la fiica sa, care locuieşte în acelaşi oraş. Mai rezultă că pârâtul o ameninţă pe reclamantă şi prin telefon , că certurile se produc atât la locuinţa reclamantei , cât şi la locul său de muncă , iar anterior s-au produs şi la locuinţa părinţilor reclamantei.
Nu rezultă că pârâtul ar avea o comportare necorespunzătoare faţă de copilul minor rezultat din concubinajul părţilor.
Având în vedere plângerea penală formulată împotriva pârâtului-agresor pentru ameninţare , declaraţia martorei L M , care confirmă conflictele dintre părţi şi faptul că reclamanta a fost ameninţată în mai multe rânduri în locaţii diferite , instanţa consideră ca prezenta cerere este fondata .
Art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003, prevede că: ,, persoana a cărei viaţă , integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei , poate solicita instanţei , ca în scopul înlăturării stării de pericol , să emită un ordin de protecţie , prin care să se dispună cu caracter provizoriu , una sau mai multe dintre următoarele măsuri sau obligaţii :a ) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei , indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate ; b) reintegrarea victimei şi , după caz a copiilor în locuinţa familiei ; c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima ; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinată faţă de victimă , de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia , ori faţă de reşedinţa , locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate ; e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact , inclusiv telefonic , prin corespondenţă sau în orice alt mod cu victima ; g ) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute ; h ) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora .”, se impune admiterea în parte a cererii numai cu privire la reclamantă, si mama acesteia , respectiv reşedinţa şi loc de muncă, nu şi faţă de copilul său minor, deoarece nu rezultă că ar fi violent cu acesta şi totodată, nu ar fi în interesul copilului ca să nu întreţină legături personale cu tatăl lui.
Din analiza dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003, rezultă că pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecţie este necesar să se dovedească existenţa unei stări de pericol pentru viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane, stare de pericol care să fie creată printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei.
În situaţia de faţă, rezultă că pârâtul-agresor are un comportament ameninţător , capabil să producă temere, faţă de fosta concubină , nu şi faţă de copilul minor.
Astfel, urmează a admite cererea modificată şi a emite ordin de protecţie a reclamantei L DM .
Urmează a dispune pentru o perioadă de şase luni de la data emiterii prezentului ordin, următoarele obligaţii şi interdicţii pentru pârâtul SMC , în scopul protejării reclamantei L D M :
- va obliga pe pârât să păstreze o distanţă minimă de 50 de metri faţă de reclamanta L D M;
- va obliga pe pârâtul S M C să păstreze o distanţă minimă de 50 de metri faţă de locuinţa reclamantei, a părinţilor acesteia,cât şi fata de locul de munca al reclamantei.
- va interzice pârâtului orice contact, inclusiv cel telefonic, prin corespondenţă sau în orice mod cu reclamanta şi cu părinţii acesteia ;
Urmează a obliga pârâtul să plătească cheltuieli judiciare în suma de 200 lei reprezentând onorariu de avocat.
Prezentul ordin de protecţie urmează a fi executoriu.
Prezentul ordin de protecţie urmează a se comunica de îndată structurilor Poliţiei Române de la domiciliul victimei şi al agresorului. În temeiul art. 31 alin 2 din Legea 217/2003 se va dispune punerea de îndată în executare a prezentului ordin de protecţie sub supravegherea poliţiei.
Tribunalul Brăila
Legea nr. 2017/2003, ordin de protecţie foşti concubini (condiţii)
Curtea de Apel Bacău
Nulitate relativă act de înstrăinare a unui bun comun de către unul dintre soţi – Confirmare tacită – Consecinţe.
Judecătoria Luduș
DIVORŢ FĂRĂ COPII
Tribunalul Bacău
Familie
Curtea de Apel București
Dreptul familiei