Pretenţii

Sentinţă civilă 2241 din 09.10.2013


Prin acțiunea înregistrată la această instanţă reclamantul V A a chemat în judecata pe paratul C S şi a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța sa fie obligat la plata sumei de 1000 lei ce reprezintă împrumut nerestituit, cu plata cheltuielilor de judecata.

Verificând actele şi lucrările dosarului instanța reţine următoarele:

În fapt, se arată în motivarea acțiunii de către reclamant, la data de 20.03.20163 a împrumutat paratului suma de 1000 lei cu obligația acestuia din urma de a o restitui până la data de 01.06.2012, deși termenul a  devenit scadent pârâtul refuză să-şi îndeplinească obligația.

Mai arată reclamantul că pârâtul a fost notificat prin executorul judecătoresc la data de 12.03.2013, dar şi prin avocat la data de 17.07.2012.

În drept, au fost invocate disp art. 2158, 2164 NCC.

În dovedire s-a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului şi proba cu acte.

Reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru de 91 lei cu chitanța atașata la fila 14 dosar, precum şi timbrul judiciar în suma de 1,5 lei.

La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri în copie: înscris sub semnătură privată intitulat declarație (fila 5), carte de identitate C S (fila 6), notificare transmisa prin executorul judecătoresc (fila 7), dovezi de comunicare (file 8-9).

Pârâtul nu a  depus întâmpinare potrivit art. 205 NCPC, dar legal citat s-a prezentat în instanța şi fiind întrebat a arătat că este de acord cu acțiunea formulata de reclamant.

Analizand actele cauzei instanta apreciaza ca intemeiata actiunea reclamantei pentru următoarele motive:

Potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat „declaraţie” (fila 5)  pârâtul s-a obligat ca suma de 1000 lei reprezentând împrumut acordat de reclamant să o achite la data de 01.06.2012.

Astfel, instanţa apreciază că acest înscris, întrucât dă naştere la obligaţii numai în sarcina pârâtului, urmează a fi calificat ca reprezentând înscrisul constatator, în sens de instrumentum probationis al unui contract unilateral, în sens de negotium juris.

În plus, acesta întruneşte şi condiţiile prevăzute de art. 273 şi  275 NCPC, care dispune că actul sub semnătură privată prin care o singura  parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o cantitate oarecare de bunuri fungibile, trebuie să fie în intregime scris de acela care l-a subscris sau cel puţin acesta, înainte de a semna, să adauge la finele actului cuvintele „bun şi aprobat”, arătând totdeauna în litere suma sau cantitatea datorata şi apoi să iscălească.

Rezultă, aşadar, faţă de acest text de lege ca înscrisul arătat provine de la parat, căruia ii este opus şi conţine o mărturisire care face verosimilă fapta pretinsă  de reclamanta, pârâtul obligându-se să restituie integral suma de bani la data  scadentă, respectiv 01.06.2012.

În ceea ce-l priveşte pe pârâtul C S, instanţa reţine că sunt pe deplin incidente dispoziţiile legale menţionate, înscrisul intitulat „declaraţie” fiind scris în întregime de acesta şi, totodată, semnat.Împrejurarea necontestării de către pârât a acestui înscris face credinţa despre cuprinsul său în raporturile dintre părţi, fiind, aşadar, recunoscut.

În ceea ce priveste suma de 1000 lei, recunoaşterea pârâtului în fata instantei face verosimile faptele alegate de reclamant.

Faţă de considerentele mai sus arătate şi având în vedere întregul material probator administrat în cauză, instanţa apreciază că sunt pe deplin incidente dispoziţiile art. 2164 NCC, care stabilesc că imprumutatul este tinut sa restituie aceeasi cantitate şi calitate de bunuri pe care a primit-o.

Pe cale de consecinţă, reclamantul a reuşit să facă dovada pozitivă verosimilă şi demnă de crezare a faptului alegat, în sensul existenţei unei obligaţii de plată a pârâtului în sumă de 1000 lei.

Văzând şi dispoziţiile art. 1270 NCC potrivit cu care actul juridic civil se impune autorului său întocmai ca şi legea, precum şi necesitatea asigurării stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice generate de actele juridice civile, dar şi imperativul moral al respectării cuvântului dat şi natura raportului juridic dintre părţi, instanţa va admite cererea şi va dispune  obligarea pârâtului la plata sumei arătate.

Instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.