Pretenţii - contract prestări servicii

Dosar nr. 16/228/2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA FĂUREI- JUDEŢUL BRĂILA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 208

---------------------------

Pe rol fiind  soluţionarea cauzei civile având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta SC în contradictoriu cu pârâtul M D.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de XXX reclamanta SC a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M D  să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 847,96 lei, din care  828,05 lei reprezintă apă potabilă consumată şi servicii de canalizare facturată pentru perioada 28.02-31.10.2013, iar 19,91 lei reprezintă penalităţi de întârziere calculate pentru perioada 31.07-31.10.2013 şi la plata sumei de 105 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, din care 65 lei taxă de timbru, iar 40 lei reprezintă onorariu mediere.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat pe durată nedeterminată contractul nr. XXX, având ca obiect prestarea de către companie, în calitate de operator, a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare. Mai arată că şi-a îndeplinit propria obligaţie, respectiv de a furniza apă potabilă şi a prestat serviciul de canalizare către pârâtul-utilizator (emiţând facturi în acest sens ce nu au fost contestate), iar obligaţia ce îi revine pârâtului în calitate de utilizator nu a fost îndeplinită, respectiv de a achita contravaloarea apei potabile consumate şi a serviciilor de  canalizare. Totodată, au fost calculate penalităţi la debitul principal prin nerespectarea termenului de scadenţă, conform clauzelor contractului. De asemenea, arată că a încercat soluţionarea litigiului prin intermediul mediatorului, însă pârâtul nu a dat curs invitaţiei la mediere.

În drept au fost invocate prevederile art. 1270 alin. 1 din Cod. civ., Legii nr. 241/2006, Legii nr. 51/2006, Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din mun. Brăila, avizat de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală Bucureşti prin Aviz nr. 4653/26.05.2004, aprobat prin HCLM nr. 51/31.03.2004 şi art. 148 coroborat cu art. 194 din NCPC.

Cererea este legal timbrată cu suma de 65 lei.

În dovedirea cererii reclamanta a depus înscrisuri.

Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu a formulat întâmpinare sau alte apărări.

 Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

Între părţile litigiului s-a încheiat contractul de furnizare a apei potabile şi de prestare a serviciului public de canalizare nr. XXX pe o perioadă nedeterminată; în baza acestui contract, reclamanta a furnizat serviciile respective către pârât, fiind emise lunar facturi fiscale în acest sens.

Pe parcursul derulării contractului, urmare a furnizării acestor servicii, reclamanta a emis lunar mai multe facturi (începând cu 28.02.2013 şi până la 31.10.2013) care nu au fost achitate de pârât, fiind înregistrat un debit principal restant în valoare de 828,05 lei.

Instanţa reţine că în materia raporturilor juridice obligaţionale, creditorul care invocă obligarea debitorului la îndeplinirea unei anume obligaţii are sarcina de a dovedi existenţa creanţei, respectiv a raportului juridic care a dat naştere dreptului său subiectiv. Totodată, se reţine că un contract valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

În prezenta cauză se constată că reclamanta a făcut dovada prin administrarea probei cu înscrisuri a existenţei raportului juridic obligaţional, având în vedere contractul încheiat între părţi şi facturile emise în baza acestuia, urmând ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 828,05 lei, reprezentând debit principal-restanţe facturi neachitate.

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere solicitate de reclamantă, în cuantum de 19,91 lei, aferente perioadei 31.07 – 31.10.2013, instanţa constată că acestea se întemeiază pe prevederile din contract, fiind detaliat prezentate prin înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, motiv pentru care pârâtul va fi obligat şi la plata acestora.

Se mai reţine faptul că pârâta nu a formulat niciun fel de apărări în cauză.

În privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, acestea vor fi admise în parte, astfel:

În baza art. 451 şi 453 C.proc.civ., instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

În privinţa sumei de 40 de lei, pretinsă de reclamantă drept onorariu mediere, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor alin. 1^4 ale art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, serviciile prestate de mediator conform dispoziţiilor alin. 1 şi 1^1 ale aceluiaşi articol (informarea privind avantajele medierii) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita. De altfel, din chiar procesul-verbal nr. 186/16.12.2013 (depus la dosar de reclamantă), emis de mediator, rezultă că eliberarea acestuia a fost realizată în mod gratuit de către mediator. În acest context, apare ca nejustificată solicitarea de obligare a pârâtului la plata unei asemenea sume, motiv pentru care va fi respinsă. Nici invocarea de către reclamantă a unui contract de premediere nu poate justifica solicitarea unui astfel de onorariu, atâta vreme cât textul normativ menţionat anterior nu permite deloc o asemenea plată, neavând relevanţă sub nicio formă titlul cu care s-ar putea solicita suma.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanta SC în contradictoriu cu pârâtul M D. 

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 847,96 lei, din care: 828,05 lei reprezintă debit principal-restanţe facturi neachitate, iar 19,91 lei reprezintă penalităţi de întârziere.

Admite în parte capătul de cerere privitor la cheltuielile de judecată.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 65 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea de obligare a pârâtului la plata sumei de 40 lei reprezentând onorariu mediator.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria Făurei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20.03.2014.

Domenii speta

Spete similare