Pretentii

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 749

Şedinţa publică de la 09 Martie 2009

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 23.12.2008 sub nr. 6271/327/2008, reclamanta _ a chemat în judecată pe pârâtul _ solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata pentru sumei de 1672,79 lei defalcată astfel: 631,31 lei contravaloare energie, 517,35 lei contravaloare penalităţi de întârziere, 111,50 lei contravaloare taxa radio, 188 lei contravaloare taxa TV, 141,78 lei contravaloare penalităţi taxa TV, 82,85 lei contravaloare penalităţi taxa radio, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat, în esenţă, că la cererea pârâtului a încheiat contractul nr. 8144034 având ca obiect furnizare de energie electrică la locuinţa din localitatea Agighiol, jud. Tulcea. Deşi pârâtul a beneficiat în mod continuu de furnizarea energiei electrice, facturile emise după data de 06.01.2006 nu au mai fost achitate

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 969 – 970 Cod civil, art. 56 din Legea 13/2007, H.G. 977/2003, H.G. 978/2003.

Cererea a fost legal timbrată.

În dovedirea acţiunii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia a depus la dosarul cauzei, în copie: aviz conciliere (f. 4-5), tabel cu facturi neachitate (f. 6), facturi (7-21), contract nr. 8144034 (f.22-25).

Pârâtul, deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între părţile din prezenta cauză s-au derulat raporturi comerciale, născute din contractul nr. 8144034 din data de 14.07.2005 (f.22-25), în baza căruia reclamanta a furnizat pârâtului energie electrică la locul de consum convenit în contract, pentru care a emis facturile fiscale de la filele 7-21 din dosar.

Contractul nr. 8144034 din data de 14.07.2005 îndeplineşte condiţiile de fond şi formă  prevăzute de lege pentru valabilitatea lui, astfel că în baza art. 969 C.civ., contractul are valoarea de lege între părţile contractante cu privire la drepturile şi obligaţiile stabilite, nefiind necesar ca _ să îşi dovedească pretenţiile în alt mod decât prin înscrisul constatator al voinţei părţilor şi facturile fiscale emise în derularea raporturilor contractuale, faţă de care pârâtul nu a formulat obiecţiuni în ce priveşte cuantumul consumului înregistrat şi facturat.

Reclamanta a făcut dovada existenţei obligaţiei de plată în sarcina pârâtei, revenind pârâtei sarcina probei având ca obiect executarea obligaţiei reţinute în sarcina sa, probă ce se putea face prin chitanţele liberatorii emise de reclamantă la momentul primirii sumei de bani, probă pe care aceasta nu a înţeles a o face.

Nedovedirea plăţii de către pârât face să opereze în continuare prezumţia de neexecutare şi culpă în neexecutare.

Înscrisurile care fac proba existenţei obligaţiei de plată în sarcina pârâtei, atestă drepturi şi obligaţii privind executarea unor servicii între părţile prezentei cauze, astfel că instanţa apreciază ca întemeiată pretenţie formulată de reclamantă, urmând să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 631,31 lei contravaloare energie electrică.

Faţă de capătul accesoriu de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere, instanţa reţine că părţile au prevăzut în contract clauză penală, art. 11 din contract, clauză valabil întocmită şi cu putere obligatorie între părţile contractante. Astfel că apreciază ca fiind temeinic capătul de cerere accesoriu, urmând a admite şi a obliga pârâtul la plata sumei de 517,35 lei reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere.

În ceea ce priveşte suma de 111,5 lei reprezentând taxa radio şi suma de 188 lei reprezentând taxa TV instanţa urmează a obliga pârâtul şi la plata acestora având în vedere dispoziţiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 şi art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 care prevăd că aceste taxe lunare se va încasa de la plătitorii acesteia de către Societatea Comercială de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate.

În ceea ce priveşte suma de 141,78 lei reprezentând penalităţi taxa TV şi suma de 82,85 lei reprezentând penalităţi taxa radio instanţa urmează a obliga pârâtul şi la plata acestora având în vedere dispoziţiile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 şi art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 care prevăd că pentru neplata la termen a acestor taxe lunare plătitorii plătesc penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, acestea determinându-se în conformitate cu metodologia de calcul a Societăţii Comerciale de _ pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.

Având în vedere că sumele datorate au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, reprezentând facturi şi modul de calcul al penalităţilor, sumele nefiind prescrise şi raportat la dispoziţiile art.969-970 cod civil, precum şi la dispoziţiile HG 997/2003 şi HG 978/2003, instanţa va admite acţiunea şi va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei a sumei totale de 1672,79 lei reprezentând: 631,31 lei contravaloare energie, 517,35 lei contravaloare penalităţi de întârziere, 111,50 lei contravaloare taxa radio, 188 lei contravaloare taxa TV, 141,78 lei contravaloare penalităţi taxa TV, 82,85 lei contravaloare penalităţi taxa radio.

Reţinând culpa procesuală a pârâtului în declanşarea procedurii contencioase pentru neexecutarea obligaţiei de plată ce-i incumba, instanţa, în temeiul art. 274 alin.1 C.pr.civ., va obliga pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză în cuantum de 142,78 lei reprezentând contravaloarea taxei de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare