Anulare act administrativ. Antrenarea răspunderii solidare a administratorului cu societatea aflată în stare de insolvabilitate.

Potrivit recurentului, reaua - credinţă a reclamantei a rezultat din faptul că aceasta nu a efectuat demersurile pentru plata la scadenţă a obligaţiilor fiscale, efectuarea demersurilor necesare salvării societăţii prin neexecutarea lucrărilor angajate în vederea îndeplinirii obiectului de activitate, omisiunea de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei, fapte care au provocat insolvabilitatea societăţii.

Conform prevederilor art.27 alin.2 din O.G. nr.92/2003, „Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: ( … )

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale”.

Antrenarea răspunderii solidare a administratorului cu societatea aflată în stare de insolvabilitate, pe temeiul art.27 alin.2 lit.c din OG nr.92/2003, presupune ca neîndeplinirea obligaţiei de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei să fie rezultatul relei-credinţe a administratorului, rea-credinţă care trebuie dovedită de către cel care o invocă.

Art.27 alin.2 din OG nr. 92/2003

Art. 70 alin.1 din Legea nr.30/1991

Art. 27 alin.1 din Legea nr. 85/2006

1. Prin sentinţa civilă nr.4036/16.10.2013, Tribunalul Constanţa a admis contestaţia formulată de reclamanta [...] în contradictoriu cu pârâtul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi a anulat Decizia  38/07.11.2012 şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr.376/02.09.2011.

Pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut prima instanţă următoarele:

Prin contestaţia formulată, reclamanta [...] a contestat  Decizia  nr.38/07.11.2012 prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr.376/02.09.2011 privind stabilirea răspunderii solidare a reclamantei cu SC [...] SRL, învederând că nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite de art. 27 alin.2 lit.c şi d din OG nr. 92/2003, situaţia de fapt reţinută nefiind reală. Se arată că reclamanta deţinea calitatea de asociat  cu 50% din părţile sociale, iar in luna noiembrie 2008 a convocat adunarea generală  extraordinara a  societăţii in vederea aprobării retragerii sale din societate, opunându-se celălalt asociat. La data de referinţă, se arată, societatea nu înregistra datorii la bugetul de stat.

Au fost efectuate şi  alte demersuri, fiind emisă o nouă convocare pentru data de 18.12.2008, cu aceeaşi ordine de zi, care insă nu a fost aprobată de celălalt asociat, iar de la această dată reclamanta nu a mai avut acces la documentele contabile ale societăţii.

In atare condiţii se apreciază ca nu exista posibilitatea de a solicita deschiderea procedurii de insolvenţă.

A constatat Tribunalul că prin Decizia 376/02.09.2011 de angajare a răspunderii solidare s-a dispus angajarea răspunderii contestatoarei in vederea realizării in tot a  obligaţiilor fiscale restante in cuantum de 72 232 lei, datorate de debitorul SC [...] SRL la bugetul de  stat.

Împotriva  acestei  decizii  a fost promovată contestaţie care a fost soluţionată prin Decizia 38/07.11.2012 in sensul respingerii, apreciindu-se că sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 27 al.2 lit. c şi d din OG 92/2003, iar contestatoarea, in calitate de administrator, cu rea credinţă nu şi-a indeplinit obligatia legala de a solicta instantei deschiderea procedurii insolvenţei pentru obligaţiile fiscale rămase neachitate la data declararii starii de insolvabilitate şi de asemenea, cu rea credinţă a determinat nedeclararea şi/sau  neachitarea la scadenţă a obligaţiilor  fiscale.

Potrivit primei instanţe, răspunderea solidară, astfel cum este reglementata de art.27 din OG 92/2003, vizeaza debitorii declaraţi insolvabili conform art. 176 din acelasi act normativ, fiind necesară îndeplinirea in mod cumulativ a condiţiilor: neîndeplinirea cu rea credinţă a obligatiei legale de a solicita instanţei competente deschiderea procedurii insolventei pentru obligatiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate si de asemenea, determinarea nedeclarării şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

S-a constatat că reclamanta, deşi figurează potrivit evidenţelor ORC in calitate de administrator al societăţii, a efectuat demersuri in vederea retragerii din societate in conformitate cu  art. 226 din Legea 31/1990, in noiembrie – decembrie 2008, solicitând totodată ORC a se lua act de demisia sa din funcţia de administrator.

În conditiile in care buna credinţă este prezumată, instanta apreciază că nu se poate retine  ca fiind indeplinite in mod cumulativ condiţiile relativ la neindeplinirea cu rea credinta a obligatiilor stabilite de dispozitiile mentionate, având în vedere că reclamanta a solicitat, potrivit inscrisurilor ataşate, retragerea din societate şi nu a mai avut  acces la documentele  societăţii, deşi demersurile efectuate in acest sens nu au fost soluţionate in mod favorabil.

2. Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs pârâtul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, care a criticat soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În cauză sunt întrunite condiţiile stabilite de art.27 alin.2 lit.c din OG nr.92/2003, întrucât reclamanta nu a întreprins toate diligenţele pentru retragerea din societate, iar pe calea acţiunii nu poate să complinească propriile turpitudini şi nu poate atrage nelegalitatea actelor emise.

Potrivit recurentului, sunt incidente prevederile art.27 alin.2 lit.c şi d din OG nr.92/2003, reaua credinţă a reclamantei rezultând din faptul că aceasta nu a efectuat demersurile pentru plata la scadenţă a obligaţiilor fiscale, efectuarea demersurilor necesare salvării societăţii prin neexecutarea lucrărilor angajate în vederea îndeplinirii obiectului de activitate, omisiunea de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei, fapte care au provocat insolvabilitatea societăţii.

Se învederează că, în calitate de administrator al SC [...] SRL, intimata reclamantă nu a depus documente din care să rezulte că nu mai deţine această calitate, din evidenţele ORC rezultând că este administrator al societăţii.

Solicită recurentul, în consecinţă, admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantei.

Intimata reclamantă [...] a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite în prevederile art.27 alin.2 lit.c şi d din OG nr.92/2003.

Reluând descrierea situaţiei de fapt, astfel cum a fost arătată şi în cererea introductivă, intimata susţine că, de bună credinţă, nu a putut să-şi îndeplinească obligaţia legală de a cere instanţei deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

În recurs nu au fost administrate alte probatorii.

3. Recursul este neîntemeiat.

Conform prevederilor art.27 alin.2 din O.G. nr.92/2003, „Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: ( … )

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale”.

Conform prevederilor art. 70 alin.1 din Legea nr.30/1991: ”Administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv”.

Formularea de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii are, în principiu, caracter obligatoriu, aspect care rezultă din prevederile art. 27 alin.1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care ”debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă”, obligaţia revenind, în cazul societăţii cu răspundere limitată, administratorului societăţii, omisiunea sau întârzierea introducerii cererii putând antama răspunderea civilă sau chiar penală a debitorului, dar şi a administratorului, ca organ de conducere.

Antrenarea răspunderii solidare a administratorului cu societatea aflată în stare de insolvabilitate, pe temeiul art.27 alin.2 lit.c din OG nr.92/2003, presupune însă ca neîndeplinirea obligaţiei de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei să fie rezultatul relei-credinţe a administratorului, rea-credinţă care trebuie dovedită de către cel care o invocă.

Legea nu prezumă decât buna-credinţă, astfel că antrenând răspunderea administratorului pentru lipsa formulării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, recurenta trebuie să probeze, fără dubiu, intenţia administratorului de a prejudicia creditorul fiscal prin continuarea activităţii.

O astfel de dovadă nu a fost făcută, iar intimata reclamantă a dovedit, în susţinerea cererii sale, că nu a mai exercitat în fapt funcţia de administrator de la sfârşitul anului 2008, în urma intervenirii unor neînţelegeri cu celălalt asociat, [...], iar în luna aprilie 2011 a solicitat înregistrarea la ORC a demisiei sale din funcţia de administrator.

Retragerea sa din societate, prin intermediul căilor legale date de Legea nr.31/1990, şi înregistrarea acestei retrageri la ORC nu a fost posibilă tocmai datorită lipsei acordului coasociatului său, iar neutilizarea căilor judiciare în acest sens nu-i poate atrage sancţionarea prin antrenarea răspunderii solidare cu societatea aflată în insolvabilitate.

În consecinţă, lipsa formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate este consecinţa neexercitării în fapt şi fără rea-credinţă a funcţiei de administrator.

În ceea ce priveşte antrenarea răspunderii solidare în temeiul prevederilor art.27 alin.2 lit.d din OG nr. 92/2003, pentru creanţele fiscale neachitate ale debitorului, fapta ilicită astfel reţinută de text presupune, de asemenea, reaua-credinţă a administratorului, nefiind vorba despre o simplă culpă în exercitarea atribuţiilor legale în raport cu obligaţia de plată a creanţelor datorate statului.

Pentru argumentele arătate anterior în legătură cu activitatea desfăşurată în cadrul SC [...] SRL de către reclamanta [...], se constată că reaua-credinţă a acesteia pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale, în calitate de administrator, nu poate fi reţinută.

În consecinţă, se constată temeinicia şi legalitatea sentinţei civile recurate, astfel că în baza prevederilor art.312 alin.1 C.pr.civilă, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare