Raporturi de muncă. Salarizare

Act de control al D.G.F.P.  acţiunea angajatorului pentru restituirea sumelor  încasate necuvenit  de către salariat.Dispoziţiile  art.256 C.Muncii nu sunt  incidente pentru restituirea  drepturilor salariale  încasate de către salariat ca urmare a numirii într-o funcţie , numire care ulterior a fost constatată nelegală. Contraprestația muncii depuse de salariat pe perioada cât a îndeplinit funcţia respectivă nu reprezintă o plată nedatorată care să fie supusă restituirii conform art.256 al. 1 C.M. Neincidenţa în acest caz a dispoziţiilor Legii 124/2014 privind amnistia fiscală care  are în vedere exonerarea de la plată a sumelor contestate prejudicii de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control dar aceste sume trebuie să  fie  datorate şi supuse restituirii în condiţiile art.256 C.M.

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de  16.04.2013, sub nr. 5256/101/2013, reclamantul S J A Mehedinţi  a chemat în judecată pe pârâtul D C , pentru ca prin  hotărârea ce se va pronunţa, instanţa  să dispună obligarea pârâtului  la plata sumei nete  în cuantum de 17.136,00 lei reprezentând  suma încasată necuvenit conform procesului verbal de control nr.15012 din 20.12.2011 încheiat de către DGF P Mehedinţi, Compartimentul de Control,respectiv diferenţa  salariului net pentru perioada mai 2009-iunie 2010.

În motivarea acţiunii , reclamantul a arătat că  în perioada 06-16.12.2011 DGFP Mehedinţi compartimentul de Control a efectuat un control la sediul  S J A Mehedinţi în urma căruia a fost încheiat procesul verbal de control nr.5012 din 20.12.2011.

În urma verificărilor efectuate, organul de control din cadrul D:G.F.P. Mehedinţi a considerat  faptul că încadrarea (numirea de către DSP- Mehedinţi) în funcția de director tehnic interimar al salariatului D C a fost una nelegală, fapt pentru care a propus, pentru  perioada mai 2009-iunie 2010,recalcularea drepturilor salariale pentru funcţia deţinută anterior8inginer gr.I A în cadrul Biroului Mișcare şi Exploatare Auto cât şi  regularizarea impozitului pe venit salarii,contribuţii sociale şi fonduri speciale.

În drept, şi-a întemeiat prezenta  acţiune pe dispoziţiile  art.156 alin.1 din Legea nr.53/2003-Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora „Salariatul care a încasat  de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie…”.

A depus la dosar copia procesul verbal de control nr. 15012 din 20.12.2011încheiat de D.G.F.P.- Compartimentul Control, cu menţiunea „conform cu originalul”.

La solicitarea instanţei, reclamantul a depus la dosar  copiile Dispoziţiilor nr. 147/27.05.2009, 69/27.05.2009,16226.06.2009,170/24.07.2009, 181/24.08.2009,189/21.09.2009, 200/22.10.2009,219/20.11.2009,250/21.12.2009,8/18.01.2010,103/17.02.2010,113/22.03.2010,123/22.04.2010,133/21.05.2010,139/14.06.2010,50/14.06.2010,281/22.11.2010,109/24.11.2010 de numire  şi ulterior de prelungire a numirii  pârâtului în funcţia de  Director tehnic interimar  la S.J.A- Mehedinţi, dispoziţii  emise de  către Direcţia de Sănătate Publică Mehedinţi pentru perioada mai 2009-iunie 2010.

Pârâtul, deşi legal citat nu a formulat întâmpinare.

La data de 27.03.2014 consilier juridic P F  pentru reclamant a solicitat  suspendarea cauzei  până la soluţionarea definitivă a dosarului 332/54/2012 având ca obiect  anulare act  administrativ.

La data de 25.04.2014 cauza a fost suspendată conform art. dispoziţiilor art.411 alin.(1) pct.1 Noul Cod Procedură  civilă.

La data 23.10.2014 consilier juridic P F a solicitat repunerea cauzei  rol,  iar la 03.12.2014  a depus copia  Deciziei nr. 1929/11.04.2014  pronunţată de  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 332/54/2015.

La data de 13.01.2015 pârâtul a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii , invocând dispoziţiile art.1 şi 2 din legea 124 /2014, care exonerează de la plată suma pretinsă de către reclamantă.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Pârâtul a fost  angajatul reclamantei începând de la data de 01.07.1995 n funcţia de  inginer la Biroul Mişcare şi Exploatare Auto conform contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată , înregistrat sub nr. 759677/1995.

Începând cu data de 27 mai 2009, conform Dispoziţiei nr.147/27.05.2009 emisă de DSP Mehedinţi a fost numit în funcţia de conducere de Director tehnic interimar la S J A Mehedinţi,pe o perioadă de 30 de zile.

Conform Dispoziţiei  sus menţionate, pârâtul a beneficiat de un salariu de bază de 2000 lei şi o indemnizaţie de conducere în procent de 30 % din salariu de bază, fiindu-iu aplicabile dispoziţiile art.111 alin.17 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniu sănătăţii.

Prin dispoziţiile  nr.162/26.06.2009, nr.170/24.07.2009, nr181/24.08.2009, 189/21.09.2009,200/22.10.2009.219/20.112009,250/21.12.2009,8/18.01.2010,103/17.02.2010,113/22.03.2010,123/24.04.2010,133/21.05.2010 emise de  către DSP Mehedinţi, s-a prelungit succesiv  numirea pârâtului în funcţia de conducere de director tehnic interimar la SJA Mehedinţi, până la data de 15.06.2010, când potrivit Dispoziţiei 139/14.06.2010 a încetat numirea sa în funcţia de conducere.

Conform  procesului verbal de control nr.15012/20.12.2011 emis de DGFP Mehedinţi,  s-a constatat  faptul că numirea de către  DSP Mehedinţi în funcția de director tehnic interimar a salariatul D C a fost una nelegală, fapt pentru care propune pentru perioada mai 2009 iunie 2010 recalcularea drepturilor salariale pentru funcţia deținută anterior(inginer gradul I.A în cadrul Biroului Mişcare şi Exploatare Auto) cât şi regularizarea impozitului pe venit salarii, contribuţii sociale şi fonduri speciale.

S-a reţinut în actul de control că  salariatul D C nu îndeplinea criteriile specifice pentru director tehnic conform Ordinului MSP nr. 1625/2007, respectiv avea o vechime ca inginer de numai 8 luni şi nu avea curs de perfecţionarea în specialitatea studiilor sau în domeniu managementului sanitar,ori conform art.4 (2) lit.c din Ordinul MPS nr. 1625/2007 criteriile specifice cumulative pentru ocuparea postului  mde director tehnic erau cel puţi 2 ani , în specialitatea studiilor, să fie absolvent al unui curs de perfecţionare în specialitatea studiilor sau în domeniul managementului sanitar.

Organul de control a stabilit ca şi măsură de  ducere la îndeplinire acelor constatate recuperarea sumelor acordate în plus , reprezentând diferență salariu net pentru perioada mai 2009-iunie 2010.

Prin Decizia nr. 1/24.01.2012 emisă de DGFP Mehedinţi  a fost respinsă contestaţia  formulată de SJA Mehedinţi.

Împotriva acestei decizii  SJA  Mehedinţi în calitate de reclamant  şi salariatul D C în calitate  intervenient în interes propriu au formulat acţiune în instanţă, solicitând anularea Deciziei nr. 1/24.01.2012, acţiune respinsă  prin sentința nr. 798/10.09.2012 a Curţii de apel Craiova - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Împotriva  hotărârii judecătoreşti susmenţionate atât reclamantul SJA Mehedinţi, cât şi intervenientul D C au formulat recurs, acesta fiind respins prin decizia nr. 1929/11.04.2014 pronunţată de Î:CC.J- Secţia de contencios Administrativ şi Fiscal în dosar nr.332/54/2012.

S-a reţinut de către instanţa de control judiciar că salariatul D C nu îndeplinea la data numirii în funcţie de director tehnic interimar, prin Dispoziţia nr.-147/27.05.52009 emisă de DSP Mehedinți condiția de 2 ani vechime în specialitatea studiilor şi nici condiţia referitoare la absolvirea unui curs de perfecţionarea în specialitatea studiilor sau în domeniul managementului sanitar.

S-a arătat că  potrivit prevederilor art.4  din  Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1625/2007 nu se face distincţia  între persoanele care ocupă în mod interimar funcţia de director tehnic, prin numire şi cele ocupă funcţia în urma câştigării concursului, fiind incident principiul de interpretare juridică unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă, ca atare s-a reţinut legalitatea Deciziei nr. 1/2012 emisă de DGFP Mehedinţi.

Prin acţiunea de faţă reclamantul  SJA Mehedinţi a solicitat  obligarea pârâtului  la plata sumei nete  în cuantum de 17.136,00 lei reprezentând  suma încasată necuvenit conform procesului verbal de control nr.15012 din 20.12.2011 încheiat de către DGFP  Mehedinți, Compartimentul de Control,respectiv diferenţa  salariului net pentru perioada mai 2009-iunie 2010.

În drept, se întemeiază pe dispozițiile art.256 alin.1 din Legea 53/2013-Codul muncii cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor susmenționate salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat  să o restituie.

Textul de lege reglementează obligaţia de restituire  pe care o au faţă de angajatori, în ipotezele arătate salariaţii , obligaţie de restituire care are la baza plata lucrului nedatorat, îmbogăţirea fără justă cauză.

Dispozițiile  art.256 alin.1 prevăd în mod expres  ipoteza  sumei nedatorate, respectiv sunt supuse restituirii sumele necuvenite cu titlu de drepturi băneşti, decurgând in executarea contractului individual de muncă(salarii, sporuri, premii, indemnizații, etc)

În speţă, suma care face obiectul pretenţiilor reclamantului reprezintă contravaloarea salariului net  încasat de către pârât în perioada mai 2009-iunie 2009, ca urmare a numirii în funcţia de director tehnic interimar , numire care a avut loc prin act administrativ emis de către DSP Mehedinţi, pârâtul îndeplinind efectiv  funcţia arătată până la  data de 15.06.2010, când s- a dispus prin Dispoziţia nr. 50/15.06.2010 încetarea numirii sale în această funcţie  şi reluarea activităţii sale pe funcţia deţinută anterior.

Pe durata exercitării acestei funcţii de conducere contractul individual de muncă al pârâtului a fost suspendat , acesta a prestat muncă pentru funcţia deţinută  şi a fost salarizat potrivit prevederilor OUG 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare.

Potrivit dispoziţiilor din materia dreptului muncii , restituirea sumelor  de către salariat are loc  doar în situaţiile strict şi imperativ reglementate de lege, în acest sens dispoziţiile art.256 având în vedere încasarea unor sume  nedatorate , ceea ce nu este cazul de faţă, când reclamantul a fost numit  în funcţia arătată şi a prestat efectiv  acea activitate  conform numirii prin act administrativ  emis de angajator , a desfăşurat efectiv munca arătată, astfel nu se poate pune în discuție existenţa îmbogățirii fără justă cauză, care stă la baza unei obligaţii de restituire aşa cum solicită reclamantul.

Ca atare sumele  achitate de către angajator respectiv indemnizaţia de conducere nu reprezintă o plată nedatorată care să fie supusă restituirii conform art. 256. alin. 1 C.M.

Chiar şi în situaţia nulităţii  contractului individual de muncă, potrivit dispoziţiilor speciale  din materia Codului Muncii, respectiv art.57 alin.2 C.M., nulitatea contractului produce efecte numai pentru viitor( ex nunc ) nu şi pentru trecut (ex tunc).

Astfel, neîndeplinirea unor condiţii legale la încheierea contractului individual de muncă, respectiv în situaţia angajării unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile  de studii, poate atrage nulitatea  contractului individual de muncă , nulitatea care poate fi şi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor de lege (art.57 alin.3 din Codul Muncii), nulitate care  în orice caz se pronunţă de către instanţa judecătorească şi care ,oricum produce efecte numai pentru viitor

Conform art.57 alin.5 Codul Muncii persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă  nul ,are dreptul la remunerarea acestuia corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, respectiv  nici în situaţia  constatării nulităţii contractului individual de muncă, nu este admisă în materia dreptului muncii restituirea sumelor încasate ca drepturi salariale pentru munca prestată.

Ca atare, pretenţia reclamantului nu se încadrează în dispoziţiile art.256 din Codul Muncii şi nu este reglementată în această materie nici o altă obligaţie de restituire .

În ceea ce priveşte invocarea de către pârât  în apărarea sa a dispoziţiilor art.1 şi 2 din Legea 124/23.09.2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice , acestea nu sunt incidente în cauză.

Astfel, prin Legea 124/23.09.2014 au fost reglementate unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, conform art.2 alin. 1 din lege, prevăzând că se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul prevăzut la art.1 trebuie să le restituie , drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituţii, cu atribuţii de control a unor prejudicii.

Este adevărat că pârâtul  se încadrează la personalul prevăzut la art.1 din lege, respectiv salarizarea pentru funcţia de director interimar a fost făcută potrivit prevederilor OUG 115/2004,iar suma solicitată cu titlu de restituire reprezintă venituri de natură salarială stabilite în baza unor acte normative aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a,personalului plătit din fonduri publice şi acelor publicate ulterior , însă  legea amnistiei fiscale  a avut în vedere exonerarea de la plată a sumelor constate prejudicii de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control, respectiv sume datorate  şi supuse restituirii .

Pentru a fi aplicabile dispoziţiile legii amnistiei, trebuie să se concluzioneze  legalitatea obligaţiei de restituire , existenţa unui prejudiciu , ori în speţă, sumele pretinse  de către reclamant nu sunt supuse restituirii de către salariatul pârât.

Luând în considerare cele de mai sus va respinge acțiunea.

Această sentinţă a  rămas definitivă prin  Decizia nr. 2513/20.05.2015  pronunţată de Curtea de Apel Craiova  care a respins apelul declarat de reclamantul  SJA Mehedinţi.

Domenii speta

Spete similare