Contestatie la executare

Dosar nr. 4900/189/2011*

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ  Nr. 251/R /2013

Şedinţa publică de la 20 Februarie 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol fiind la ordine pronunţarea  asupra cererii de recurs formulată de recurenta  C R  în contradictoriu cu  AVAS Bucureşti ,Oficiul de Pensii Bârlad şi Casa Judeţeană de Pensii Vaslui, împotriva  sentinţei civile  nr. 2401/ din 12 septembrie  2012 pronunţată de  Judecătoria Bârlad în dosar nr. 4900/189/2011* având ca obiect - contestaţie la executare –rejudecare.

TRIBUNALUL

 Asupra  recursului  civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.2401/ 12 septembrie 2012 Judecătoria  Bârlad a respins excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Bârlad invocate de creditoarea intimată, Autoritatea pentru valorificarea activelor statului -Direcţia creanţe.

A respins excepţia prematurităţii cererii invocate de creditoarea intimată, Autoritatea pentru valorificarea activelor statului - Direcţia creanţe, Bucureşti .

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a terţilor  popriţi, Oficiul de pensii Bârlad şi Casa Judeţeană de pensii Vaslui.

A respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea debitoare, Cucoş Rodica în contradictoriu cu intimata creditoare Autoritatea pentru valorificarea activelor statului - Direcţia creanţe şi terţi popriţi, Oficiul de pensii Bârlad şi Casa Judeţeană de pensii Vaslui.

A respins cererea de suspendare a executării.

A respins excepţia prescripţiei invocată de contestatoare.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că:

Cu nr. 4900 din 10.10.2011 s-a înregistrat contestaţia la executare prin care contestatoarea debitoare, C R, în contradictoriu cu intimata creditoare, Autoritatea pentru valorificarea activelor statului şi terţul poprit Oficiul de pensii Bârlad şi Casa Judeţeană de pensii Vaslui  a contestat formele de executare  prin poprire din dosarul JP4/2267 întocmit de Autoritatea pentru  valorificarea activelor statului - Direcţia creanţe. A solicitat anularea somaţiei JP4/2267 din 25.08.2011, comunicată la data de 23 sept.2011, Încheierii nr.154/F/ din 16.04.2002 a Tribunalului Vaslui  şi anularea tuturor formelor de executare. A mai solicitat suspendarea executării până la soluţionarea pe fond a contestaţiei la executare.

În motivarea contestaţiei debitoarea a susţinut că nu i s-a comunicat titlul executor –Încheierea  nr.154/F/16.04.2002 până la primirea somaţiei din 25.08.2011;

Potrivit actului adiţional autentificat cu nr.6617 din 31.08.1993  la  fostul notariat de stat local Bârlad, s-a retras  ca asociat din cadrul  S.C. V SRL, fără să aibă pretenţii asupra societăţii. A cesionat părţile sociale lui C S  şi acesta a devenit asociat  al S.C. V SRL împreună cu C F E. A invocat prescripţia dreptului de a cere executarea silită prin poprire împotriva ei, să se constate inexistenţa titlului executor. A solicitat suspendarea executării.

S-a depus în probă copie de pe adresa JP4/2267 din 25.08.2011 emisă de AVAS, copie de pe  actului adiţional autentificat cu nr.6617 din 31.08.1993 , contractul de credit nr. 8 din 20 martie 1998, copie de pe graficul de acordare şi rambursare a creditului pe termen scurt, copie de pe actele adiţionale nr.18 din 20.03.1998, nr.18 din 24 iulie 1998; nr.18 din 14 sept.1998; nr. 18 din 10 nov.1998 .

Prin întâmpinare intimata a invocat excepţia necompetenţei  materiale şi teritoriale a Judecătoriei Bârlad, motivând că procedura executării s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor OUG 51/1998 completate cu dispoziţiile codului de proc.civ.

Potrivit art.45 din OUG 51/1998 cererile de orice natură  privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAS inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice,altele decât debitorii definiţi la art. 38 sunt  de competenţa Curţii de apel în raza căreia se află sediul sau domiciliul pârâtul şi se judecă de urgenţă şi cu precădere. În contextul în care AVAS are calitate de intimat în cauză competenţa aparţine Curţii de Apel  Bucureşti.

Pe cale de excepţie s-a invocat excepţia prematurităţii contestaţiei în raport cu disp.art.46 al1 din OUG 51/1998. Debitoarea nu a îndeplinit procedura prealabilă înainte de a promova contestaţia la executare.

Cu privire la motivele contestaţiei intimata a susţinut AVAB, actualul AVAS a preluat de la Banca agricolă S.A ,titlul executoriu - Încheierea nr.154/F/16.04.2002 pronunţată de Tribunalul Vaslui prin care  a obligat pe administratorii S.C. V SRL, C F E în solidar cu C R la plata către AVAS a sumei de 80 379,95 U.S.D.  Contractul de cesiune s-a încheiat în considerarea prevederilor OUG 51/1998.Prin adresa nr. 1773/ 24.07.2003 AVAS a comunicat contestatoarei titlul de creanţă –confirmarea de primire din data de 30.07.2003.

Prin adresa nr.V94 /2267/25.08.2011, contestatoarea a fost somată de AVAS să achite debitul. Cu privire la suspendarea executării a motivat că această cerere este inadmisibilă potrivit art.82 al2 din OUG 51/1998

Cu privire la excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale contestatoare a solicitat respingerea acestei excepţii , motivând că  se încadrează în disp. art.38 din OUG 51/1998.

Analizând excepţia invocată, instanţa a reţinut: Titlul supus executării este Încheierea 154/F/2002, pronunţată de Tribunalul Vaslui, prin care s-a închis procedura  falimentului S.C. V SRL .Prin această încheiere s-a stabilit răspunderea materială a  administratorilor societăţii respectiv a debitoarea CR împreună cu C F E. S-a apreciat că administratorii societăţii debitoare,  S.C V SRL,  CR împreună cu C F E, nu au ţinut evidenţa contabilă potrivit dispoziţiilor legale şi nu au folosit fondurile potrivit destinaţiei. S-a dispus ca pasivul societăţii lichidate să fie suportate de administratori. Cu privire la sumele de plată s-a stabilit că debitorii trebuie să plătească AVAB a Bucureşti suma de 80 379,95 USD ,în calitate de creditor garant. Ulterior AVAB a devenit AVAS.

Potrivit art.45 din OUG 51/1991 cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi  la art.38, sunt de competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.

În  capitolului 7 din OUG 51/1998  referitor la debitori şi titluri executorii se prevede că

Stingerea prin plată a datoriei publice interne rezultate din preluarea la această datorie a activelor bancare cesionate la A.V.A.S. constituie o obligaţie ce revine următoarelor categorii de debitori:

 a) persoanele  fizice sau juridice care au contractat creditul, constituind debitori cedaţi în temeiul contractelor de cesiune;

b) persoanele  juridice rezultate din divizarea debitorului cedat, dacă divizarea s-a făcut în frauda creditorului; aceste persoane răspund în temeiul art. 998 din Codul civil;

c) persoanele fizice sau juridice care au constituit garanţii pentru restituirea creditului;

d) persoanele care începând cu data contractării creditului au îndeplinit funcţia de administrator, director general, director sau director executiv ori care au avut calitatea de acţionar/asociat la societatea comercială debitoare şi din vina cărora creditul nu a fost restituit ca urmare a schimbării destinaţiei acestuia sau a altor procedee pentru fraudarea creditorului; aceste persoane răspund în temeiul art. 998 din Codul civil pentru partea de credit nerestituit la scadenţă, în perioada în care au avut calitatea sau au îndeplinit funcţia menţionată;

e) persoanele fizice sau juridice care, în baza unor raporturi stabilite cu persoanele prevăzute la lit. a), b) şi d), au dobândit, indiferent de titlu sau de modalitate, bunuri ori alte avantaje financiare în dauna obligaţiei de restituire a creditului. 

Cum s-a arătat debitoarea a îndeplinit funcţia de administrator împreună cu C F E al S.C V SRL. Această societate a contractat un împrumut de la Banca Agricolă, drepturile fiind preluate de AVAB  actual AVAS.

 Prin titlul de executat s-a stabilit răspunderea administratorilor. Rezultă aşadar că în cazul debitorilor înscrişi la art.38 lit c,d, cum este  debitoarea  contestatoare, competenţa nu aparţine  Curţii de apel.

Potrivit art. 400 din Codul de procedură civilă în cazul contestaţiei la executare competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei, ca instanţă de executare. Terţul poprit are sediul în raza de competenţă a Judecătoriei Bârlad şi potrivit art. 9 din Codul de procedură civilă instanţa a apreciat că este competentă teritorial şi a respins excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale apreciind  că este competentă potrivit art.158 pct. 2 din Codul de proc.civ..

În cauză intimata a invocat excepţia prematurităţii contestaţiei  invocând în acest sens disp.art.46 al.1 al O.U.G 51/1998  şi art.720 indice 1 din Codul de proc.civ..

 Cu privire la această excepţie instanţa ierarhică a apreciat că intimata nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare, excepţia fiind neîntemeiată

La prima judecată s-a invocat de către contestatoare lipsa titlului de executat, prescripţia executării, prin poprire şi terţul poprit, Casa Judeţeană pensii Vaslui a invocat  lipsa calităţii procesuale pasive .

În ceea ce priveşte lipsa titlului instanţa a reţinut că titlul supus executării este Încheierea nr.154/F/16.04.2002, pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr.126/F/2000  prin care C F E în solidar cu C Ra, în calitate de administratori ai S.C. V SRL au fost obligaţi să plătească către AVAS suma de 80 379,95 ,USD. S-a avut în vedere culpa acestora în administrarea societăţii, pe durata mandatului lor. Nu s-a avut în vedere calitatea contestatoarei din momentul pronunţării încheierii. Încheierea ce constituie titlu executoriu nu a fost atacată.  A rezultat aşadar că susţinerea contestatoarei în sensul că nu există titlu executor şi că nu datorează vreo sumă creditoarei este nefondată şi contestaţia pe acest temei urmează să se respingă.

În baza  disp. art. 40 şi art. 41 din OUG 51/1998 Titlul executoriu se comunică debitorului şi se pune în executare fără nici o formalitate. Titlul executoriu emise în condiţiile sus evidenţiate se execută potrivit prevederilor O.U.G 51/ 1998.  Potrivit art. 42 al.1-5 din acest  act normativ, după comunicarea către debitor a titlului executoriu, A.V.A.S. poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice natură pe care debitorul le deţine în orice bancă sau organizaţie cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care sunt constituite.  (2) Poprirea nu este supusă validării. (3) Poprirea înfiinţată anterior ca măsură asiguratorie devine executorie prin comunicarea copiei de pe titlul executoriu, făcută terţului poprit, şi înştiinţarea despre aceasta a debitorului. (4) Terţul poprit este obligat ca, în termen de două zile de la primirea comunicării ce i s-a făcut potrivit alin. (1) şi (3), să confirme în scris blocarea conturilor.(5) Poprirea se consideră înfiinţată la data la care terţul poprit, prin înştiinţarea transmisă A.V.A.S., confirmă că datorează sume de bani debitorului, iar în lipsă, la data expirării termenului prevăzut la alin. (4).

 Cu privire la prescripţia executării, la fila 62 dosar există Încheierea nr.154/F/16.04.2002, pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr.126/F/2000  prin care C F E în solidar cu C R, în calitate de administratori ai S.C. VSRL au fost obligaţi să plătească către AVAS suma de 80 379,95 ,USD. Cu nr.1773 din 24 iulie 2003 s-a comunicat contestatoarei C R titlul executor, cu confirmare de primire - filele 59-60.  Potrivit art. 9 pct. 5 din Legea nr. 409/2001  “ Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de AVAB, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani”. Executarea se încadrează în termenul legal, calculat de la data primirii actului de executare, excepţia urmând să se respingă.

În prezenta cauză,  prin  adresa nr.VP4/2267 din 25 august 2011, AVAS a înştiinţat debitoarea  despre faptul că intimata” a dispus înfiinţarea popririi asupra pensiilor acordate în cadrul asigurărilor sociale şi altor sume ce se plătesc periodic pentru asigurarea mijloacelor de existenţă asupra oricăror sume prezente şi viitoare, existente în conturile de orice natură. “

 Nu  a rezultat că poprirea s-a solicitat a fi înfiinţată de Casa judeţeană de pensii Vaslui sau Casa de pensii Bârlad şi nici faptul că terţul poprit ar fi confirmat că datorează sume de bani debitoarei. Din întâmpinarea depusă de Casa judeţeană de pensii Vaslui, a rezultat că aceasta nu datorează bani contestatoarei debitoare, nu a confirmat poprirea iniţiată de intimată.  A rezultat că în cadrul executării, Casa judeţeană de pensii Vaslui  nu are calitate de terţ poprit şi nu are calitate  procesuală pasivă în prezenta contestaţie, excepţia fiind admisă

 În ceea ce priveşte suspendarea executării instanţa a respins cererea potrivit art. potrivit art.82 al.2 din OUG 51/1998.

Chiar dacă competenţa cum s-a expus aparţine judecătoriei, ca instanţă de executare regulile privind executarea sunt guvernate de dispoziţiile speciale prevăzute de OUG 51/1998. Potrivit art.82 al. 2 executarea silită începută de A.V.A.S. prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătoreşti continuă şi pe parcursul soluţionării contestaţiilor formulate de debitori, aceştia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Rezultă că executarea nu poate fi suspendată.

Reluând, instanţa a respins excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a terţului poprit, a respins excepţia prescripţiei executării  şi a respins contestaţia la executare, lipsa titlului de executat şi cererea de suspendare a executării.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs contestatoarea C R

……………………………………………………………….

Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea  recurată prin prisma motivelor  de recurs şi a  dispoziţiilor de ordine publică aplicabile, instanţa de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Procedura execuţională a demarat în baza încheierii de şedinţă nr. 145/F/16.04.2002, pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 126/F/2000.

În acest dosar intimata a avut calitatea de creditor nefiind vorba despre o creanţă preluată în baza vreunui contract de cesiune aşa cum pretinde. De altfel, la dosarul cauzei nici nu se află depus un asemenea contract.

La data de 07.05.2002 creditoarea a primit comunicarea încheierii de şedinţă nr. 145/F/16.04.2002, aceasta fiind însă  definitivă de la data pronunţării.

 Potrivit dispoziţiilor art. 13, alin. (5) din O.G. 51/2008 Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani.

În ceea ce priveşte termenul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, acesta este de la data la care hotărârea ce constituie titlu executoriu a rămas definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 376, alin. 1 din codul de procedură civilă, dispoziţii care completează pe cele de la Cap. 10 din acelaşi act normativ care cuprinde regulile speciale privind executarea silită.

Data rămânerii definitive a încheierii de şedinţă nr. 145/F/16.04.2002,  este cea a pronunţării. Pornind de la această dată, fiind un termen stabilit pe ani, termenul de 7 ani în care intimata avea posibilitatea să efectueze executarea silită, se împlineşte pe data de 16.04.2009.

Nu se poate reţine că data de la care începe să curgă termenul de prescripţie este cea de la care s-a făcut comunicarea titlului executoriu prin adresa nr. 1773/24.07.2003, această comunicare nefiind necesară în cazul titlului executoriu pe care intimata creditoare îl avea împotriva recurentei, fiind vorba despre o hotărâre judecătorească şi potrivit disp. art. 39, alin. 2 din acelaşi act normativ executarea silită va putea începe după rămânerea definitivă a hotărârii.

Dar chiar calculând termenul de prescripţie de la această data se constată împlinirea celor 7 ani în care intimata creditoare putea să îşi exercite dreptul de a efectua executarea silită.

La dosarul cauzei a fost înaintat dosarul de executare silită privind debitoarea C R şi s-a constat că nu a fost efectuat de către creditoare nici un act de executare silită care să ducă la întreruperea termenul de prescripţie.

În acest sens se reţine că prin act de executare silită se înţelege orice operaţiune juridica sau înscrisul care o constata , întocmit de catre executorul judecătoresc sau de organe sau persoane care îndeplinesc atribuţii in acest sens, cărora lege le conferă consecinţe juridice si prin care se urmăreşte, in condiţiile legii, realizarea activităţii de executare silita si se marchează o etapa in cadrul acestei proceduri.

La dosarul de executare înaintat instanţei sunt simple adrese prin care i se readuce la cunoştinţă recurentei faptul că împotriva acesteia există un titlu executoriu, adrese ordine interne prin care se ordonă înfiinţarea popririlor dar neurmate de comunicarea acestora către terţii popriţi, pentru a produce efecte juridice. Nu se poate reţine ca fiind acte de executare atât timp cât intimata nu a urmat procedura prevăzută de dispoziţiile art. 42, alin. 1-5 din OUG 51/1998, dispoziţii din care rezultă fără dubiu obligativitatea comunicării ordinelor de înfiinţare a popririi iar nu simpla lor emite în cadrul instituţiei.

De altfel, intimata creditoare nici măcar nu a formulat apărări faţă de excepţia prescrierii dreptului de a executa încheierea de şedinţă nr. 145/F/16.04.2002.

Având în vedere cele reţinute, instanţa apreciază că excepţia invocată este întemeiată urmând a fi admisă cu consecinţa constatării prescrierii dreptului de a se cere executarea silită.

Faţă de aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi având în vedere că, în cauză,  este incident  motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 din Codul de procedură civilă,  instanţa va admite recursul, urmând să modifice în parte hotărârea instanţei de fond.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta C R împotriva sentinţei civile nr. 2401/12.09.2012, pronunţată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. 4900/189/2011*, pe care o modifică în parte şi, pe cale de consecinţă:

Admite excepţia prescrierii dreptului de a cerere executarea silită.

Admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea C R, în contradictoriu cu intimata AVAS, .

Constată prescrisă executarea silită a creanţei în sumă de 78.719.55 USD, a creditoarei AVAS împotriva debitoarei contestatoare C R.

Obligă creditoarea intimata AVAS la plata sumei de 399 lei către debitoarea contestatoare C R, reprezentând cheltuieli de judecată.

Menţine restul dispoziţiilor ce nu sunt contrare prezentei decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20.02.2013.

PREŞEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR

GREFIER

Domenii speta

Spete similare