Uzucapiune

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanţii …, în contradictoriu cu pârâţii … , având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reclamanţii … şi …,  personal şi asistaţi de avocaţii Stranciug Bogdan şi Buricea Mihaela care îi reprezintă şi pe ceilalţi reclamanţi şi avocat Lăcătuşu Sergiu, pentru pârâtul …, lipsind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa, conform art. 244 Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului şi conform art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, faţă de îndeplinirea termenului de acceptare succesorală şi pe fond:

Avocat Lăcătuşu Sergiu solicită a se lua act că nu mai insistă în cercetarea acestei excepţii care a fost invocată de un alt avocat de la Bacău.

Instanţa ia act de renunţarea la susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi acordă cuvântul pe fond:

Avocat Buricea Mihaela, pentru reclamanţi, solicită ca înainte de a pune concluzii pe fond să i se permită să depună la dosar un extras din programul Ecris, precizând că între timp a intervenit o hotărâre pronunţată în dosarul nr. 6920/180/2015, având ca obiect desfiinţare înscrisuri prin care s-a solicitat desfiinţarea acelui certificat de moştenitor. Înmânează un extras şi av. Lăcătuşu Sergiu.

Avocat Lăcătuşu Sergiu ştie despre ce este vorba şi nu are relevanţă în dosar.

Avocat Buricea Mihaela precizează că are relevanţă, s-a tot vorbit de acest certificat de moştenitor.

Instanţa încuviinţează depunerea extrasului la dosarul cauzei.

Avocat Buricea Mihaela solicită admiterea acţiunii, motivat de faptul că sunt îndeplinite condiţiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani. S-a demonstrat prin probele administrate că reclamanţii au stăpânit paşnic şi continuu. Martorul … cunoaşte reclamanţii de mai bine de 20 de ani, cel mai des i-a văzut lucrând pe reclamanţii … şi ... A mai arătat martorul că … era bătrână şi bolnavă, … era bolnav, tot … şi … se ocupau. Şi atunci când … era în putere, tot aceste persoane o ajutau. Părinţii reclamanţilor au stăpânit mai bine de 30 de ani şi prin efectul uzucapiunii, s-a transmis acest drept şi moştenitorilor. Cu privire la probatoriile administrate de pârât, solicită a se înlătura depoziţia martorului pârâtului care a declarat că terenul a fost cultivat de tatăl pârâtului. Acest martor s-a contrazis, a avut un serviciu, a fost plecat mult timp din zonă, nu a ştiut ce se întâmpla în restul timpului. Martorul a spus că tatăl pârâtului a lucrat la Moineşti, în petrol, făcea naveta Buda-Moineşti. Tot martorul a spus că nu putea munci, era bolnav. Întrebat cine anume lucra pământul, martorul a spus că nu ştie, nu i-a văzut, nu i-a urmărit. Martorul … nu a avut cunoştinţă despre speţa de faţă, pârâtul a indicat un martor care nu ştia nimic despre situaţia terenurilor. Faţă de înscrisurile depuse din care reiese că reclamanţii au cultivat terenurile, au achitat impozitele, acţiunea este pe deplin dovedită şi solicită admiterea acesteia. Motivul acţiunii este faptul că această zonă Berzunţi – Buda nu a fost cooperativizată, nu s-au emis titluri de proprietate. În ceea ce priveşte afirmaţia pârâtului că … ar fi oferit prin înzestrare aceste terenuri doar lui … este o simplă susţinere, nu există nicăieri dovezi, nicio declaraţie scrisă la primărie cu privire la aceste terenuri. Această transmitere s-a făcut prin uzucapiune. Solicită admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise la dosarul cauzei.

Avocat Stranciug Bogdan solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată din toate probele administrate rezultând că reclamanţii au stăpânit terenurile respective paşnic, continuu, netulburaţi. Solicită a se pronunţa o hotărâre prin care să se constate că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani.

Avocat Lăcătuşu Sergiu, pentru pârâtul …, solicită respingerea acţiunii, conform dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 71/2011, reglementarea este cea a vechiului Cod civil. Prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea, dar orice prescripţie este bazată pe faptul posesiei. Reclamanţii nu şi-au dovedit posesiunea de 30 de ani. Martorul reclamanţilor îi cunoaşte de 20 de ani. S-au luat interogatorii celor doi reclamanţi la filele 171-172, mama lor a lucrat terenurile până în anul 2007. Unul spune că ajutată de …, celălalt nu ştie dacă ajutată. La fila 177 dosar este declaraţia martorului vecin care a susţinut că nu i-a văzut pe reclamanţi prea des la Buda şi că … era ajutată de …. Reclamanţii nu au stăpânit 30 de ani, nici măcar 20 de ani. Pârâtul … a susţinut că terenurile au fost lucrate de bunica lui şi tatăl lui. Primăria … prin întâmpinarea de la fila 100, verso, spune că terenurile au fost stăpânite de defuncta …, soţul şi fiul, …, dintotdeauna. La această întâmpinare sunt depuse copii după registrele agricole. Apar … şi …, respectiv tatăl pârâtului. Pe altă foaie apar … şi .., pentru că … decedase. Problema cu certificatul de moştenitor nu este definitivă. Probatoriul reclamanţilor trebuia să arate altfel. Ei nu au reuşit să dovedească că au stăpânit 30 de ani. Mama a lucrat terenul până în anul 2007. Reclamanţii nu au stăpânit, nu dobândesc. Depune concluzii scrise la dosar şi solicită obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat Buricea Mihaela depune două chitanţe onorariu avocat. În replică, precizează că apărătorul pârâtului a omis aspectul joncţiunii posesiilor, din înscrisurile depuse rezultă că au stăpânit mai mult de 30 de ani. Toate terenurile au fost muncite, cultivate, folosite de părinţi şi continuatorii acestora – copiii. Aceştia dobândesc dreptul de proprietate în virtutea caracterului retroactiv al uzucapiunii.

Avocat Lăcătuşu Sergiu dă citire unui fragment din cererea de chemare în judecată şi precizează că aceasta ar fi trebuit să sune altfel, dacă era vorba de joncţiunea posesiilor. Cererea nu poate fi schimbată acum, la sfârşitul procesului. Cererea astfel scrisă se referă la ceea ce au făcut reclamanţii, că ei au stăpânit, ei au făcut, ei au lucrat. Instanţa este ţinută de cerere aşa cum a fost formulată.

Avocat Buricea Mihaela precizează că acesta nu este un dosar de partaj. Pe rolul instanţei există şi un dosar de partaj, respectiv nr. 6210/270/2013, suspendat la data de 11.03.2014 pentru a se depune titlurile de proprietate pentru terenuri sau a se face diligenţe în acest sens. Cum nu au fost emise titluri de proprietate în zona respectivă, a trebuit să se iniţieze această acţiune. Toate explicaţiile sunt cuprinse în acţiune, respectiv paginile 2-3 din acţiune, dacă se citeşte până la capăt acţiunea.

Avocat Lăcătuşu Sergiu precizează că acum nu se mai poate transforma cererea de chemare în judecată, reclamanţii au cerut cu motivaţia că ei au stăpânit.

În conformitate cu dispoziţiile art. 394 Cod de procedură civilă, instanţa declară închise dezbaterile asupra fondului şi rămâne în pronunţare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând,

Asupra cauzei civile de faţă, constată că:

Prin cererea adresată Judecătoriei Oneşti şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 16/270/2015 din data de 05.01.2013, reclamanţii …. au solicitat în contradictoriu cu … ca prin hotărâre judecătorească să se constate că au dobândit dreptul de proprietate, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, pentru:

-suprafaţa de 300 mp teren curţi-construcţii, situată în vatra satului Buda, comuna Berzunţi, judeţul Bacău;

-suprafaţa de 1200 mp teren arabil, situată în vatra satului Buda, comuna Berzunţi, judeţul Bacău;

-suprafaţa de 7900 mp fâneţe, situată în vatra satului Buda, comuna Berzunţi, judeţul Bacău;

-suprafaţa de 600 mp vii, situată în vatra satului Buda, comuna Berzunţi, judeţul Bacău;

-suprafaţa de 5800 mp fâneţe, situată în extravilanul comunei Berzunţi, pct. „Berzunţiul Negru”, judeţul Bacău.

În motivarea cererii s-a arătat că autorii părţilor, … şi soţul acesteia, Panţîru I. Ion, au stăpânit aceste suprafeţe de teren începând cu anii 1949 şi 1956, când le-au dobândit prin cumpărare în baza unor înscrisuri sub semnătură privată. Ei, autorii, au stăpânit terenurile, le-au cultivat şi le-au folosit efectiv, neîntrerupt, fără a fi tulburaţi de nimeni. După decesul autorilor, susţin reclamanţii, ei sunt continuatorii personalităţii autorilor, stăpânind, în continuare, terenurile. Comuna Berzunţi nu a fost cooperativizată iar reclamanţii doresc ieşirea din indiviziune, dar nu au titlu de proprietate pentru terenuri.

În drept a invocat dispoziţiile art. 1890 Cod civil (anterior), art. 194 Cod procedură civilă.

Acţiunea a fost timbrată cu 886 lei taxă timbru.

Prin cererea de la filele 27-28 dosar, reclamanţii au precizat că temeiul de drept în constituie art. 1890, 1860, 1847, 1846 Cod civil (anterior) şi art. 35 Cod procedură civilă.

În susţinerea acţiunii au depus copii ale actelor de stare civilă ale părţilor, corespondenţă a Primăriei comunei Berzunţi cu Cabinetul de avocatură, fotocopia cererii de chemare în judecată în dosarul nr. 6210/270/2013 al Judecătoriei Oneşti, încheierea din data de 11.03.2014 pronunţată în dosarul anterior menţionat, certificatul de atestare fiscală nr. 431/29.01.2015, adeverinţa nr. 217/22.01.2015 emisă de Primăria comunei Berzunţi, verificările efectuate în evidenţele succesorale, înscrisuri sub semnătură privată, planuri de situaţie întocmite de persoana autorizată …. Totodată a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriu şi proba testimonială, probe admise de instanţa la data de 23.06.2015.

În temeiul art. 1051 Cod procedură civilă, s-a dispus afişarea unei somaţii la imobilul în litigiu, la sediul instanţei, la biroul teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară, la sediul Primăriei comunei Berzunţi şi publicarea în două ziare de largă răspândire. Astfel, la data de 20.02.2015 s-a procedat la afişarea somaţiei la uşa instanţei (fila 85), la data de 26.02.2015 s-a procedat la afişarea somaţiei la sediul Primăriei comunei Berzunţi, la data de 26.02.2015 la sediul BCPI Oneşti, la data de 26.02.2015 la sediul imobilului iar la data de 30.03.2015 s-a realizat publicarea somaţiei în ziarele „Adevărul” şi „Evenimentul Zilei”.

Pârâta …, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 24.03.2015, a menţionat că zona nu a fost cooperativizată, iar terenurile nu au fost confiscate de comunişti. Cât privesc terenurile din cererea de chemare în judecată, ele au fost stăpânite de defuncţii … şi …, împreună cu fiul lor, …, din totdeauna. A depus, în susţinerea întâmpinării, copiile din registrele agricole din anii 1986-1990, 1992-1996, 2010 – 2014.

Pârâtul …, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 20.03.2015, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată întrucât reclamanţii nu au exercitat niciodată o posesie efectivă a terenurilor. Tatăl pârâtului, numitul .., fiul defuncţilor … şi …, este singurul care a acceptat moştenirea, spre deosebire de reclamanţi. Pârâtul a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, prin raportare la faptul că faţă de aceştia s-a împlinit prescripţia dreptului de a accepta succesiunea după defuncta .... La termenul de astăzi, apărătorul pârâtului a învederat că nu mai susţine excepţia.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanţii au precizat că s-au comportat ca veritabili moştenitori: au achitat taxele impozitele asupra terenurilor şi celorlalte bunuri imobile, au lucrat pământul, s-au ocupat de funeraliile defunctei.

Instanţa a administrat probele cu înscrisuri, interogatorii, proba testimonială cu martorii …, … şi …, precum şi expertiza tehnică topo-cadastrală.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Aspecte de fapt:

La data de 23.10.2013 reclamanta … a promovat cerere de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 6210/270/2013 – ieşire din indiviziune după defuncta ... Reclamanta a precizat că moştenitorii defunctei sunt: …, în calitate de fiică, …, în calitate de fiu, ..., în calitate de fiu – decedat la data de 16.09.2011 şi …, în calitate de fiu – decedat la data de 24.05.2009. În locul fiilor decedaţi, reclamanta a chemat în judecată pe pârâţii …, …, Panţîru … (descendenţi ai defunctului …) şi pe … (descendent al defunctului …).

Întrucât reclamanta … nu a prezentat titluri de proprietate pentru terenurile a căror împărţire a solicitat-o, instanţa, prin încheierea din data de 11.03.2014, a dispus suspendarea judecăţii până la obţinerea titlurilor de proprietate pentru terenurile cerute la partaj (filele 16, 17). Drept urmare, a fost promovată prezenta cerere de chemare în judecată.

Din fotocopia registrului agricol pentru anii 1896-1989 (fila 103) reiese că la poziţia 48 – sat Buda figurează înscrisă … (născută în anul 1928) şi …, fiu, născut în anul 1958. La rubrica „Terenuri” sunt inserate terenurile pe categorii de folosinţă: arabil, fâneţe naturale, vii.

Aceleaşi menţiuni se regăsesc în registrul agricol pentru anii 1992-1996, la poziţia 11 – sat Buda (fila 102) şi în registrul agricol pentru anii 2010-2014 la poziţia 130 – sat Buda (fila 101).

Prin certificatul nr. 1441/16.01.2015 emis de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Oneşti (fila 25) s-a atestat că reclamanţii nu figurează înscrişi în cartea funciară cu bunuri imobile pe raza localităţii Berzunţi.

Din adeverinţa nr. 217/22.01.2015 (fila 49) rezultă că terenurile în litigiu nu fac parte din domeniul public al statului şi nici nu este atestat în domeniul public al comunei Berzunţi.

La interogatoriile luate pârâtului …, acesta a declarat că reclamanţii nu au folosit niciodată terenurile, acestea au fost lucrate de …, bunica pârâtului, şi de …, tatăl pârâtului, ei locuind şi gospodărindu-se împreună.

Martorul …, propus de reclamaţi, a declarat că îi cunoaşte pe reclamanţi numai de 20 de ani şi că au venit să o ajute pe … care locuia cu fiul ei, …. Ambii, mamă şi fiu, au fost bolnavi cam 10-12 ani înainte de a muri.

Martorul …, propus de pârât a declarat că a avut teren hat în hat cu tatăl pârâtului care a locuit cu bătrânii … şi …. Din totdeauna terenul a fost stăpânit de tatăl pârâtului care fie îl lucra personal, fie îl dădea în arendă. Pe reclamanţi nu i-a văzut niciodată pe acolo, pe la teren; reclamanţii veneau doar în vizită la mama lor. Martorul a mai precizat că nu a existat nicio perioadă în care … şi … să fie neputincioşi: au fost bolnavi, dar nu au fost prin spitale, iar când tatăl pârâtului nu a mai fost rezistent, a dat terenul în arendă.

Dispoziţii legale aplicabile:

În primul rând, faţă de data formulării acţiunii, trebuie stabilită legea aplicabilă atât cea materială, de drept substanţial cât şi cea procedurală. 

În  ce priveşte legea procedurală, instanţa constată că reclamanţii au indicat drept temei de drept art. 35 Cod procedură civilă (nou), astfel că se pune problema dacă este aplicabil acest text de lege sau procedura specială prevăzută de art. 1049-1052 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 1049 Cod procedură civilă, „dispoziţiile prezentului titlu sunt aplicabile oricăror cereri de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale dobândite în temeiul uzucapiunii”.

Cu privire la legea procedurală, instanţa constată că, printr-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, prin Decizia civilă nr. 19/05.10.2015, că: „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1.050–1.053 din Codul de procedură civilă şi art. 56,art. 76 şi art. 82 din Legea nr. 71/2011 stabileşte că procedura specială reglementată de prevederile art. 1.050–1.053 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privinţa posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil. Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.”

În ce priveşte legea de drept material aplicabilă, potrivit art. 6 alin. 4 Cod procedură civilă, „prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”.

Aceasta înseamnă că, deşi acţiunea de faţă a fost introdusă după intrarea în vigoare a Noului Cod civil, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile în vigoare la data începerii curgerii termenului prescripţiei achizitive, respectiv vechiul Cod civil, întrucât termenul a început să curgă în urmă cu 30 de ani.

 Astfel, potrivit art. 1837 Cod civil din 1864, „prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie, sub condiţiile determinate prin această lege” iar potrivit art. 1846 „orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru”.

Deci, dobândirea  unei proprietăţi sau a altui drept real prin posesia neîntreruptă a unui lucru în tot timpul fixat de lege este definită în art. 1837 Cod civil ca prescripţie achizitivă, iar în literatura juridică uzucapiune.

Uzucapiunea poate fi de două feluri, de 30 de ani, conform art. 1890 Cod civil din 1864 şi de 10 până la 20 de ani,  conform art. 1895 Cod civil din 1864, atunci când posesia a fost de bună credinţă şi s-a întemeiat pe un just titlu.

Reclamanţii au invocat uzucapiunea de 30 de ani având în vedere că nu se întemeiază pe un just titlu (definit în art. 1897 Cod civil din 1864 ca fiind orice titlu translativ de proprietate care provine de la altcineva decât adevăratul proprietar).

Uzucapiunea de lungă durată este recunoscută de art. 1890 Cod civil din 1864 astfel: „toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune reaua-credinţă”.

Prin urmare, spre a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii: să posede bunul timp de 30 de ani, iar posesia sa să fie utilă, deci neafectată de un viciu. Mai mult, regularitatea posesiei, adică faptul că ea este utilă, se prezumă. Urmează ca cel care afirmă că posesia invocată este afectată de un viciu să facă această dovadă.

În ce priveşte posesia utilă, art. 1847 Cod civil din 1864 arată că ea trebuie să fie “continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar” ceea ce înseamnă că viciile posesiei sunt discontinuitatea, violenţa, clandestinitatea şi precaritatea. Pe lângă aceste vicii se mai impune a fi analizat şi echivocul (atunci când actele de stăpânire pot fi exercitate de către posesor şi altfel decât ca fiind corespunzătoare elementului psihologic propriu posesiei).

Art. 1848 prevede că „posesiunea este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitenţe anormale”, art. 1849 că  „posesiunea este întreruptă prin modurile şi după regulile prescrise în articolele 1863 – 1873”, art. 1850 „continuitatea şi neîntreruperea posesiunii sunt dispensate de probă din partea celui ce invocă prescripţia, în acest sens că, posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie”, art. 1851 că „posesiunea este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului”, iar art. 1852 că „posesiunea este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască”.

Motivele de fapt şi de drept reţinute de instanţă:

Reclamanţii invocă faptul că, dintre moştenitorii defunctei …, numai posesia lor asupra terenurilor a fost utilă, cu excluderea pârâtului, pe când pârâtul contestă, susţinând că aceştia nu au exercitat niciodată o posesie efectivă asupra cestor terenuri. Terenurile au fost stăpânite de defuncta …, decedată la data de …, împreună cu fiul ei şi continuată de fiul acesteia, …, decedat la data de ....

Din probele administrate rezultă că numai defuncta … a exercitat o posesie utilă asupra tuturor terenurilor. Copiii defunctei, cu îngăduinţa acesteia, au exercitat o detenţie precară. De altfel, reclamanţii locuiesc la distanţe apreciabile de comuna Berzunţi – în comuna Sascut, în comuna Bereşti-Tazlău din judeţul Bacău, în judeţul Giurgiu – şi nu au făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege, simplele vizite făcute mamei sau ajutorul sporadic dat la muncile câmpului neîntrunind acte materiale de stăpânire efectivă. Sub acest aspect, cel mult, se poate aprecia că fiul … a exercitat o posesie efectivă a terenurilor.

Probele anterior menţionate se coroborează cu întâmpinarea formulată de pârâta … prin care se precizează că, în comunitate se ştie că terenurile au fost stăpânite de defuncţii … şi …, împreună cu fiul lor, …, din totdeauna.

Pentru a putea opune prescripţia, posesorul are facultatea să unească posesiunea sa cu a autorului său, situaţie în care este obligat să continue posesia în aceleaşi condiţii ca şi autorul său.

Pentru ca joncţiunea posesiilor să poată avea loc, posesorul care invocă uzucapiunea trebuie să deţină posesia de la autorul său, pe baza unui raport juridic. Aşadar, joncţiunea posesiilor de către posesorul actual, respectiv, continuarea de către acesta a unei posesii anterioare, nu este posibilă decât atunci când posesiunea a fost transmisă posesorului actual de la posesorul anterior.

 Reclamanţii nu au dovedit o intervertire publică a detenţiei precare în posesie, motiv pentru care acţiunea va fi respinsă ca nefondată.

Conform art. 451-453 Cod procedură civilă şi constatând culpa procesuală a reclamanţilor, aceştia vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul …, reprezentând onorariul de avocat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii … – CNP …, domiciliată în comuna …, cu domiciliul ales în …, la Cabinet de avocat Stranciug Bogdan Marian, … – CNP …, domiciliat în …, … – …, domiciliat în …, … – CNP …, domiciliată în …, … – CNP …, domiciliat în … împotriva pârâţilor …, judeţul … şi … – CNP …, domiciliat în ...

Obligă reclamanţii să plătească pârâtului … suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Oneşti.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 16.02.2016.

Domenii speta

Spete similare