Litigiu functionari publici

Dosar nr. XXXXX/193/2014 Legea 188/1999

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

SENTINŢA NR. XXX

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

Preşedinte – 

Grefier – 

La ordine pronunţarea asupra acţiunii formulată de reclamantul R. O. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Botoşani.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţă publică din xx.xx.xxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta şi când, fiind nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru xx.xx.xxxx şi apoi pentru astăzi, xx.xx.xxxx.

T R I B U N A L U L,

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de xx.xx.xxxx sub nr. XXXXX/193/2014, reclamantul R. O. a solicitat obligarea pârâtei Agenţia pentru Protecţia Mediului Botoşani la plata de daune interese moratotii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditori prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilită irevocabil prin titlul executoriu reprezentat de Sentinţa nr. XXXX/XXXX, de la data scadenţei, xx.xx.xxxx până în prezent, şi în continuare pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlul de drepturi salariale, conform Sentinţei mentionate, irevocabila prin Decizia nr. XXX/xx.xx.xxxx a Curtii de Apel Suceava.

Precizează reclamantul că, deşi potrivit hotărârilor judecătoreşti arătate, pârâta a fost obligata să-i  plătească drepturile salariale menţionate anterior, doar o parte din aceste drepturi, au fost achitate benevol, pentru restul preevalându-se de dispoziţiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, pentru a amâna sine de plata diferenţelor.

Prin adoptarea Legii 113/2010 de aprobare a OUG nr. 75/2008 şi reeşalonarea plăţii titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situaţie prejudiciabila in sensul că hotărârile judecatoresti vor  fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depăşeşte cu mult exigenţele de rezonabilitate pe care le reclamă garanţiile instituite prin art. 6 din CEDO şi art. 1 din Primul Protocol adiţional.

Principiul indivizibilităţii plăţii impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, conform dispoziţiilor Codului civil. Reclamantul invocă, de asemenea dispoziţiile art. 1073 din vechiul Cod civil potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligaţiei, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligaţiei presupune dreptul creditorului de a pretinde şi a obţine de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligatiei.

Reclamantul consideră că este îndreptăţit să primească daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligaţiei, iar aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală. Aceasta din urmă se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadenţă şi independent de existenţa sau in existenţa culpei debitorului.

In drept, au invocat dispoziţiile art. 1073 art. 1082, 1088, 1101 C. civ., art. 1535 şi 1536 din Noul Cod civil, art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003, 0.G nr. 9/2000 şi  0.G. nr. 13/2011.

Prin întâmpinarea formulată Agenţia pentru Protecţia Mediului Botosani a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea întâmpinării, a arătat că a procedat în conformitate cu prevederile OUG nr. 71 din 17 iunie 2009 şi a întreprins demersurile legale în vederea asigurării fondurilor de natură salarială care să aibă ca destinaţie plata sumelor de bani şi, astfel, nu poate fi atrasă răspunderea debitorului prin acordarea daunelor – interese moratorii sub  forma dobânzii legale pentru acoperirea prejudiciului cauzat creditorului prin executarea parţială şi eşalonată a obligaţiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.  71/2009.

A mai susţinut că intervenţia legiuitorului, printr-un act normativ, având ca efect eşalonarea plăţilor constituie un caz fortuit ce exonerează debitorul de la plata dobânzilor legale, iar fapta debitoarei de a se conforma prevederilor legale şi de a efectua plăţile eşalonare nu are un caracter ilicit şi, ca atare, nu poate atrage răspunderea civilă a acesteia pentru pretinsul prejudiciu invocat de creditor.

În drept, pârâta a invocat prevederile noului Cod de procedură civilă, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 şi  Legea nr. 500/2002.

Prin sentinţa civilă nr. XXX/xx.xx.xxxx, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Botoşani, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a Civilă  de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Botoşani la data de xx.xx.xxxx.

La termenul din data de xx.xx.xxxx, instanţa a invocat, din oficiu excepţia prescripţiei dreptului material la actiune pentru perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx, cu privire la care instanţa se va pronunţa cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 NCPC.

Relativ la aceasta se retine că potrivit art. 3 şi 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripţie de 3 ani curge de la data naşterii dreptului material la acţiune. Pentru litigiile de tipul celui de faţă, ICCJ a stabilit că plăţile voluntare efectuate în temeiul OUG nr. 7/2009 nu întrerup termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare (Decizia nr. 7/27.04.2015 – Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Din interpretarea acestor elemente rezultă, pe de o parte, că despăgubirile pentru întârzierea în executarea Sentinţei nr. XXXX/xx.xx.xxxx puteau fi/trebuiau solicitate încă de la data pronunţării sale – xx.xx.xxxx, fără ca plăţile voluntare efectuate de debitori, potrivit eşalonării stabilite prin ordonanţă de urgenţă, să întrerupă termenul de 3 ani calculat de la acel moment. Aşa fiind, nu este posibil ca reclamanta să obţină, în prezent, despăgubirile pe care trebuia să le pretindă începând cu anul 2008, acestea fiind prescrise.

Pe de altă parte, se notează că, de vreme ce executarea titlului nu s-a finalizat, despăgubirile pot să curgă pentru plăţile neefectuate încă ori pentru cele efectuate cu întârziere dar care nu sunt mai vechi de 3 ani calculaţi retroactiv, de la formularea prezentei acţiuni. Pentru această soluţie s-a pronunţat acelaşi Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 21/22.06.2015 - dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acţiunii.

Cu aceste argumente şi în limitele arătate, Tribunalul va admite excepţia analizată şi va respinge, ca prescrisă, acţiunea formulată pentru dobânzile aferente perioadei xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx

Pe fondul cererii (pentru pretenţiile neprescrise ale reclamantului) Tribunalul reţine următoarele:

În fapt, pârâta datorează reclamantului drepturile salariale recunoscute prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa judecătorească nr. XXXX/xx.xx.xxxx, pronunţată de Tribunalul Botoşani, irevocabilă, drepturi ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflaţie.

Deşi sentinţa avea caracter executoriu încă de la momentul pronunţării sale, aspect care rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 188/1999 cu cele ale art. 289 din Legea nr. 53/2003 (în forma în vigoare la data pronunţării - hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept), pârâta nu a procedat de îndată la punerea în executare a dispoziţiilor instanţei.

În data de 18.06.2009 a fost publicată OUG nr. 71/2009. Prin art. 1 din acest act normativ, în forma sa iniţială, s-a dispus ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze eşalonat, în trei tranşe anuale aferente perioadei 2010-2012. Pentru perioada menţionată, orice cerere de executare silită a fost suspendată de drept.

Ordonanţa a suferit modificări succesive, în forma sa finală (ultimele modificări fiind realizate prin Legea nr. 229/2011) stabilind că executarea titlurilor devenite executorii până la data de 31.12.2013 se va realiza eşalonat, în perioada 2012-2016. În ordonanţă s-a menţinut prevederea potrivit căreia sumele achitate eşalonat urmau a fi actualizate cu indicele preţurilor de consum.

Urmare a aplicării prevederilor actului normativ în discuţie, creditorului nu i s-au acordat în integralitatea lor, nici până în prezent, drepturile de natură salarială recunoscute prin sentinţele menţionate.

În consecinţă, în pricina de faţă, reclamantul solicită repararea prejudiciului produs prin întârzierea executării, respectiv plata dobânzii legale aferente sumelor câştigate.

Analizând aceste pretenţii, Tribunalul reţine, în primul rând, că neexecutarea/executarea cu întârziere a dispoziţiilor Sentinţelor enumerate, în absenţa verificării în speţă a condiţiilor răspunderii contractuale, se poate constitui într-un fapt ilicit, de natură a atrage răspunderea civilă delictuală. Astfel, neexecutarea în discuţie reprezintă încălcarea unei obligaţii care, deşi nu izvorăşte din raportul juridic al părţilor (contract), a presupus, încă de la data pronuntarii, dreptul corelativ al creditoarei de a obţine, imediat şi integral, suplimentele salariale recunoscute de instanţă.

În acest context, apar neîntemeiate şi susţinerile potrivit cărora fapta de neexecutare menţionată este consecinţa unui caz fortuit apt să-i înlăture caracterul ilicit şi, totodată, caracterul culpabil prezumat de art. 1082 Cod civil, respectiv consecinţa unei intervenţii legislative.

Astfel, după cum s-a apreciat în Decizia nr. 2/2014 a ICCJ, obligatorie, OUG nr. 71/2009 nu reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumţia relativă de culpă a debitorului în executarea obligaţiei, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esenţiale, şi anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita aşteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituţiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituţie, "creanţele asupra statului sunt garantate"] şi faptul că măsura de eşalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terţ.

Se reţine, în continuare, că fapta în discuţie a generat creditorilor un prejudiciu material, prejudiciu prezumat de altfel, prin prevederile art. 1088 Cod civil (art. 1535 NCC), potrivit cărora: la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală…; aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă…

Pârâta nu au negat existenţa prejudiciului şi nici îndreptăţirea reclamantei la recuperarea acestuia, susţinând însă că reparaţia a fost deja stabilită/acordată prin OUG nr. 71/2009, aceasta constând, în mod exclusiv, în actualizarea sumelor datorate iniţial, cu rata inflaţiei.

Şi în această privinţă a oferit clarificări Înalta Curte, prin decizia invocată statuându-se în sensul că actualizarea reglementată de legiuitor reprezintă doar o reparaţie parţială, exclusiv pentru pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens). Cum însă art. 1084 Cod civil instituie principiul reparării integrale a prejudiciului (daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit), Înalta Curte a stabilit că, în pricinile de tipul celei deduse judecăţii, se impune şi remedierea celui de al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.

Rezultă că, în speţă, se verifică şi exigenţa producerii unui prejudiciu, prejudiciu care nu a fost reparat prin simpla actualizare a sumelor achitate eşalonat. Este de subliniat, în acest context, că indicele de inflaţie este un reper matematic aferent fenomenelor economiei de piaţă, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie, bani pentru care se va păstra astfel aceeaşi putere de cumpărare. Pe de altă parte, dobânda legală reprezintă câştigul, beneficiul realizabil de creditor prin reinvestirea sumelor ce i se cuveneau la un moment dat. Aşa fiind, acordarea dobânzii legale nu echivalează cu o dublă reparare a prejudiciului sau cu o îmbogăţire fără just temei a creditorului.

Se constată, faţă de elementele prezentate, că în dosar apar întrunite condiţiile atragerii răspunderii delictuale (faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate), situaţie în care, potrivit dispoziţiilor generale ale art. 998 din Codul civil (art. 1349 NCC), pârâtele sunt ţinute a repara prejudiciul creat creditoarei reclamante. Deşi este adevărat că pârâta nu a acţionat în mod independent, în baza unei decizii proprii, este la fel de evident că acestea gestionează bani publici şi că, în această privinţă, sunt reprezentanţi ai statului care, prin organele sale legislative, a impus executarea eşalonată şi deci, tardivă, a prestaţiei obţinute de reclamantă.

După cum s-a arătat deja, potrivit art. 1082 Cod civil, repararea prejudiciului presupune plata de daune-interese care, prin art. 1088 alin. 1 Cod civil, au fost evaluate ca fiind egale, în cazul obligaţiilor de plată a unor sume de bani, cu dobânda legală. Întrucât, în speţă, răspunderea pârâtelor are natură delictuală, aceste dobânzi nu pot fi limitate, în timp, la momentul cererii de chemare în judecată, potrivit regulii generale de la art. 1088 alin. 2 teza a II-a Cod civil. Dimpotrivă, în materie extra-contractuală (delictuală), dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri se naşte din momentul săvârşirii faptului prejudiciabil. Potrivit celor arătate în precedent, obligaţia de plată a pârâtelor era scadentă şi, deci, a fost încălcată, încă de la momentul pronunţării sentintei menţionate. În cauză se vor reţine însă limitările rezultate din situarea unora dintre pretenţiile reclamantei în afara termenului de 3 ani calculat retroactiv, de la data formulării cererii de chemare în judecată.

Faţă de aspectele reţinute, Tribunalul urmează să admită acţiunea şi să oblige pârâta să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumelor acordate, cu titlu de drepturi salariale, prin Sentinţa nr. XXXX/xx.xx.xxxx pronunţată în dosarul nr. XXXX/40/2008 al Tribunalului Botoşani, dobândă ce se va calcula începând cu data de 05.08.2011, pentru sumele restante la acea dată, până la plata integrală a acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite excepţia prescrierii dreptului material la acţiune pentru perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul R. O., cu domiciliul în Botoşani, X nr. Y, sc. Z, ap. U, judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Botoşani, cu sediul în Botoşani, B-dul M. Eminescu nr. 44, judeţul Botoşani.

 Obligă pârâţii să achite reclamantului dobânda legală aferentă drepturilor salariale acordate prin Sentinţa nr. XXXX/xx.xx.xxxx pronunţată în dosarul nr. XXXX/40/2008 al Tribunalului Botoşani, dobândă ce se va calcula începând cu data de 05.08.2011, pentru sumele restante la acea dată, până la plata integrală a acestora.

Respinge acţiunea pentru dobânzile aferente perioadei xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx, ca prescrisă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare