Contencios administrativ. Obligare la emiterea unui act administrativ.

Ajutor de stat reprezentând contravaloarea produselor (masă lemnoasă) pe care reclamantul nu le-a putut recolta în calitate de proprietar al pădurii situate în zona de conservare totală. Prescripție. Nașterea dreptului material la acțiune, ope legis, doar după obținerea avizului favorabil din partea Comisiei Europene. Lipsa Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații nu poate împiedica plata (acordarea) acestora.

- O.G. nr. 96/1998, art. 29 alin. 1 lit. g

- Legea nr. 46/2008, art. 97 alin. 1 lit. b

- H.G. nr.861/2009, art.6 alin. 2

- Decretul nr. 167/1958, art. 7, art. 17 alin. 3

-  Constituţia României, art. 44 şi 136 alin. 5

- C.E.D.O., Protocolul adițional nr. 1, art. 1

- Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012

Acordarea compensaţiilor (şi deci momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie prevăzut de art. 7 din Decretul nr. 167/1958) este condiţionată de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, aspect care rezultă din prevederile art.6 alin.2 din HG nr.861/2009 „toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr.46/2008 cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 01.01.2010 numai după primirea deciziei favorabile a CE privind ajutoarele de stat”.

Întreruperea termenului de prescripţie a avut loc potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare în cursul anului 2008.

Reclamanta a probat refuzul nejustificat al autorităţii publice centrale, neputându-se susţine, cu suficient temei, că inexistenţa Normelor metodologice de acordare a compensaţiilor determină imposibilitatea de plată a ajutoarelor de stat -  acceptarea unei astfel de ipoteze însemnând încălcarea dispoziţiilor art. 44 şi 136 alin. 5 din Constituţie, care garantează dreptul la proprietatea privată, precum şi cele ale art. 1 din protocolul adiţional la CEDO, întrucât reclamantul este lipsit de folosinţa bunului pentru o cauză de utilitate publică, fără a primi însă o dreaptă şi prealabilă despăgubire pentru această restricţie majoră a dreptului său de proprietate, deşi însăşi legea îi recunoaşte dreptul la acordarea unei compensaţii.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la această instanţă sub nr. xxx, reclamantul COMPOSESORATUL DE PĂDURE FILEANCA a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul de Apel, Păduri şi Piscicultură, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 17.636,86 lei reprezentând contravaloarea produselor de masa lemnoasa pe care nu le-a putut recolta in calitate de proprietar pentru suprafaţa de pădure de 44,70 ha, situată in zona de conservare totala - tipul funcţional T2, cu titlu de AJUTOARE DE STAT datorita funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii in recoltarea de masa lemnoasa, aferente anului 2008; si la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal in cuantum de 17.636,86 lei, începând cel puţin cu data de 17.06.2014 - data la care creanţa a devenit exigibila, respectiv data la care a înaintat Cererea nr. 346 către ITRSV Braşov (iar MMSC si DAPP au refuzat nejustificat, cu exces de putere sa dispună plata compensaţiilor cuvenite); cu cheltuieli de judecata.

În fapt, s-a arătat că COMPOSESORATUL DE PĂDURE FILEANCA este proprietarul suprafeţei de 982,20 ha conform Titlului de proprietate nr. 11959/19.11.2008.

Din totalul acestei suprafeţe aflata in proprietate, suprafaţa de 44,70 ha a fost cuprinsa in aria total protejata a  Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 in România, respectiv Situl Natura 2000 Situl ROSCI0019 Caliman Gurghiu si Situl ROSPA0030-Defileul Mureşului Superior .

Deşi sunt proprietarii suprafeţei de teren cu vegetaţie forestiera de 44,70 ha inclusa in zona/tipul funcţional T2 din Situl Natura 2000 Parâng nu pot beneficia in niciun fel de dreptul de proprietate, fiindu-le interzisa aproape total exploatarea sau utilizarea resurselor naturale precum si orice forma de folosire a terenurilor incompatibila cu scopul de protecţie si/sau conservare a suprafeţei arătate, conform OUG nr.57/2007 Anexa nr. 1 pct(b).

În anul 2007, Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale(care la acea data gestiona inclusiv domeniul silvic), a comunicat Comisiei Europene masurile de sprijin existente in domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum si cele aplicabile in domeniul forestier. Conform prevederilor Tratatului de Aderare, art. III-168 alin(l) si Anexa nr.5 cp.(3) pct.(b), masurile de sprijin in sectorul silvic existente la data aderării vor fi aplicate doar pana Ia data de 31.12.2009. După data de 01.01.2010, aceste forme de sprijin într-adevăr puteau fi acordate-in baza alocaţiilor bugetare-doar după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform liniilor directoare privind ajutoarele de stat in sectorul agricol si forestier in perioada 2007-2013, nr.2006/C319/01.

De asemenea, solicitarea de acordare a compensaţiilor vizează explicit anul 2008; ca atare, acordarea acestor compensaţii nu era condiţionata - conform art. 6 alin (1) si (2) din HG nr.861/2009, de avizul favorabil al Comisiei Europene privind ajutoarele de stat(prin Tratatul de Aderare la art. III-168 alin(l) si Anexa nr.5 cp.(S) pct.(b), prevede explicit faptul ca masurile de sprijin in sectorul silvic existente la data aderării vor fi aplicate pana la data de 31.12.2009), aspect care s-a materializat intre timp.

Cererii nr. 346/17.06.2014 adresata către ITRSV Braşov, i s-a comunicat răspunsul sub nr. 4875/1/13.08.2014 prin care ITRSV Braşov a respins la plata compensaţiile solicitate si a restituit întreaga documentaţie si conform prevederilor art. 7 alin. 1 teza iniţiala din Lg nr. 554/2004, a depus Plângerile prealabile către organele ierarhic superioare sub nr.533/20.08.2014 (inregistrata sub nr.63856/25.08.2014) către MMSC si nr.539/20.08.2014 (inregistrata sub nr.57376/25.08.2014) către DAPP; adresa nr. 4513/AK/03.09.2014 emisa de MMSC prin care se refuza plata compensaţiilor/ajutoarelor de stat aferente anului 2008; adresa nr.12944/CD/23.09.2014 emisa de DAPP prin care si acesta refuza nejustificat plata compensaţiilor solicitate;

Având in vedere refuzul nejustificat din adresa nr. 4513/AK/03.09.2014 al MMSC si refuzul nejustificat al DAPP din adresa nr.12944/CD/23.09.2014, considera ca sunt întrunite prevederile art.18 din Legea 554/2004 întrucât conform Adresei nr.1884/2B din 11.08.2010 a Ministerului Mediului către Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale se arata expres ca " Formele de sprijin prevăzute de art.97 alin.1 din Legea nr. 46/2008 au fost acordate in baza schemelor de ajutor de stat notificate anterior Comisiei Europene pentru perioada 01 iulie 2007-31 decembrie 2009. începând cu data de 01.01.2010, aceste forme de sprijin nu mai pot fi acordate, întrucât noile scheme de ajutor de stat nu au fost notificate comisiei de către fostul Minister al Agriculturii, Pădurilor si Departamentul pentru Ape, Păduri si Piscicultura " .

Ca atare, paratele trebuiau sa efectueze plata compensaţiilor solicitate deoarece pentru anul 2008 nu mai era necesar avizul favorabil al CE (acesta era deja acordat României chiar din anul 2007). In situaţia in care s-ar presupune ca ar mai fi fost necesar un nou aviz al CE-conform prevederilor art. 6 alin 1 si 2 din HG nr 861/2009, acesta a fost acordat României încă din data de 19.07.2012(Decizia C(2012) 5166 final.19.07.2012).

În drept, reclamantul a invocat prevederile art.26 alin(l) din OUG nr.57/2007, Ordinul nr.1964/13.12.2007 (Anexa nr. l punctul 019-sit ROSCI0019 Caliman Gurghiu si punctul 030-sit ROSPA0030-Defileul Mureşului Superior), art. 97 alin 1 pct. a si b din Legea  nr.46/2008, art. 17 alin (a) si (b) din Legea  nr. 46/2008(Codul Silvic), Plăţile Natura 2000 reglementate in art. 40-46 din Regulamentul UE nr. 1698/2005, Decizia C(2012) 5166 final. 19.07.2012 al CE din data de 19.07.2012.

S-a mai arătat că MMSC si Departamentul pentru Ape, Păduri si Piscicultura au refuzat nejustificat plata compensaţiilor pe motivul ca, potrivit adresei nr. l2944/CD/23.09.2014"... ajutoarele de stat pentru persoane fizice si juridice care deţin păduri incluse in TI si T2 din cadrul siturilor Natura 2000, se pot acorda după primirea Deciziei Comisiei Europene nr.C(2012)5166 final/19.07.2012 si după publicarea Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a ajutorului de stat pentru compensaţii....."

Ca atare, condiţia pe care însuşi MMSC si Departament o invoca a fost îndeplinita si deci, motivele de refuz invocate de MMSC si DAPP nu au susţinere legala, fiind netemeinice.

Prin întâmpinare, pârâtul D.A.P.P. a invocat următoarele excepţii:

1.Excepţia necompetenţei materiale a instanţe - că în prezenta cauză competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

2.Excepţia insuficientei timbrări a  cererii de chemare în judecată şi anularea acesteia ca insuficient timbrată.

3.Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la despăgubirile solicitate de reclamantă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâta D.A.P.P. a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate, întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute prin actele normative incidente în speţă, respectiv art. 97 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, art. 3 alin. 1 şi 6 alin. 1 din HG nr. 861/2009. S-a mai susţinut că modul de calcul al sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri este nelegal, în raport de Normele metodologice din 22 iulie 2009, aprobate prin HG nr. 861/2009 şi că, răspunsul primit de reclamantă la cererea adresată D.A.P.P. nu reprezintă un răspuns nejustificat, în raport de prevederile art. 8 alin. 1 şi art. 2 alin. 1 lit. n din Legea nr. 554/2004.

Referitor la petitul secundar, vizând obligarea pârâtului la plata dobânzilor aferente debitului principal, s-a arătat că până la data pronunţării instanţei de fond nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

A formulat întâmpinare şi pârâtul M.M.A.P.., care a invocat, la rândul său, următoarele excepţii:

1.Excepţia necompetenţei materiale a instanţei, raportat la obiectul litigiului, adresele invocate de către reclamant nu pot fi calificate drept refuz de acordare a compensaţiilor solicitate, ci reprezintă o informare despre cadrul legal actual în ceea ce priveşte acordarea compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

 Având în vedere acest aspect, sumele solicitate nu pot fi acordate în baza Legii nr.554/2004, deoarece este vorba de pretenţii civile care trebuie soluţionate de instanţa civilă competentă, respectiv tribunalul. Şi în cazul în care litigiul s-ar soluţiona potrivit Legii nr.554/2004 ţinând cont că nivelul compensaţiilor solicitate este sub valoarea de 1 mil.lei,  soluţionarea prezentului litigiu în conformitate cu dispoziţiile art.10 din Legea nr.554/2004, revine tribunalului.

2.Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la conţinutul adreselor precizate de reclamant, acestea nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi un act administrativ şi nu pot fi calificate drept refuz de soluţionare a unei cereri, ci reprezintă o informare a petentului despre cadrul legal actual în ceea ce priveşte acordarea compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

Acordarea de despăgubiri în materia contenciosului administrativ este condiţionată de constatarea nelegalităţii unui act administrativ sau a refuzului unei autorităţi de soluţionare a unei cereri ori de efectuare a unei operaţiuni administrative, iar în cauza noastră această situaţie premisă lipseşte, şi ca atare este inadmisibil capătul de cerere cu privire la acordarea compensaţiilor în cuantum de 17.636,86 lei împreună cu dobânzile aferente.

3.Excepţia prematurităţii acţiunii formulate de reclamant, în raport de art. 98 din acelaşi act normativ, care indică şi modul concret în care urmează a se acorda aceste compensaţii, făcând în acest sens trimitere la Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.861/2009,

În atare situaţie, conform textului de lege precizat, rezultă că acordarea compensaţiilor pe care reclamantul susţine că i se cuvin trebuia precedată de propunerea în acest sens din partea structurii teritoriale de specialitate către structurile de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, alături de întreaga documentaţie cerută de articolul 6 din Anexa Nr. 1 la H.G. nr.861/2009.

Astfel, acţiunea formulată de reclamant este prematură în lipsa efectuării demersurilor premergătoare de întocmire a documentaţiei complete, conform textului normativ citat anterior, şi a propunerii - şi nu doar o înaintare a deconturilor justificative fără ca acestea să fie avizate de către unitatea teritorială a finanţelor publice - din partea structurilor teritoriale de specialitate (ITRSV Braşov), motiv pentru care solicită respingerea acţiunii ca prematură în temeiul argumentelor expuse.

De subliniat aspectul important reglementat prin Decizia Comisiei Europene nr.C(2012)5166 final/ 19.07.2012, şi anume că, ajutoarele de stat pentru persoane fizice şi juridice care deţin păduri incluse în T1 şi T 2 din cadrul siturilor Natura 2000, se pot acorda după publicarea Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000 în Monitorul Oficial al României, iar această hotărâre nu a fost publicată până în prezent.

4.Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. Dreptul la acţiune privind acordarea compensaţiilor în ceea ce priveşte restricţiile în exploatare pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie pentru anul 2008 au ca şi cadru legal art. 97 si urm. din Legea nr.46/2008- Codul Silvic actual.

Pe cale de consecinţă reclamanta nu poate susţine faptul că exigibilitatea creanţei a intervenit la data emiterii Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012)5166 final/ 19.07.2012, pentru a eluda dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, cu alte cuvinte prescripţia dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte sumele solicitate, or, dreptul acesteia s-a născut la momentul la care s-a terminat anul aferent compensaţiilor solicitate.

În atare situaţie, atât timp cât reclamanta solicită compensaţii aferente anului 2008 printr-o acţiune formulată în anul 2014, în mod evident dreptul acesteia s-a prescris având în vedere faptul că a fost depăşit termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de normele Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

În ceea ce priveşte aspectele de fond ale acţiunii formulate de către reclamant, pe baza argumentelor prezentate anterior, din care rezultă faptul că reclamantul nu deţine documentaţia completă pentru a putea susţine că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, sumele solicitate fiind rezultatul doar a unei evaluări subiective a reclamantului şi fără fundament legal.

Examinând cauza, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi de susţinerile părţilor, Curtea a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Tg-Mureş, Curtea a apreciat că este neîntemeiată, în raport de prevederile art. 96 pct. 1 C. pr. civ. raportat la art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât în cauză nu ar exista un refuz nejustificat al autorităţii publice centrale, Curtea a apreciat că această excepţie, este, de asemenea, nefondată.

Existenţa refuzului nejustificat din partea autorităţii publice centrale pârâtul M.M.A.P. rezultă fără putinţă de tăgadă din corespondenţa purtată de reclamant cu această instituţie.

Astfel, urmare a răspunsului formulat de I.T.R.S.V. Braşov (prin adresa din 13.08.2014, fila 17), la solicitarea nr. 346/17.06.2014 de plată a sumei de 17.636,86 lei, reclamantul a formulat plângerea prealabilă la M.M.S.C., sub nr. 533/20.08.2014, refuzul nejustificat al pârâtului fiind cuprins în adresa nr. 4513/3.09.2014. În acest sens, M.M.S.C. a susţinut că, competenţa de soluţionare a plângerii ar aparţine D.A.P.P. Acesta din urmă, la rândul său, prin răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamant sub nr. 539/20.08.2014 a susţinut că M.M.S.C. a elaborat un proiect de hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase nerecoltate de proprietarii de păduri situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000; că, M.M.S.C. a primit prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012 avizul favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice şi juridice care deţin păduri incluse în T1 şi T2 din cadrul siturilor Natura 2000, că nu a fost publicată în Monitorul Oficial Hotărârea de Guvern în acest sens.

Rezultă, aşadar, că refuzul pârâtului M.M.S.C. de acordare a compensaţiilor solicitate, este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004 „…exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane…”

În ceea ce priveşte  excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de către pârâtul M.M.S.C., Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, în condiţiile în care reclamantul a îndeplinit procedura plângerii prealabile argumentele invocate de pârât în susţinerea excepţiei, fiind aspecte ce vizează fondul cauzei; şi, mai mult, neadoptarea de către Guvern a Hotărârii prin care se stabilesc  Normele metodologice nu poate reprezenta un motiv care să conducă la admiterea excepţiei prematurităţii, în condiţiile în care reclamantul justifică îndreptăţirea la plată a compensaţiilor, în raport de prevederile art. 97  alin. 1 pct. a şi b din Legea nr. 46/2008.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul M.M.S.C. în întâmpinare, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată, în condiţiile în care acordarea compensaţiilor (şi deci momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie prevăzut de art. 7 din Decretul nr. 167/1958) este condiţionată de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, aspect care rezultă din prevederile art.6 alin.2 din HG nr.861/2009 „toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr.46/2008 cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 01.01.2010 numai după primirea deciziei favorabile a CE privind ajutoarele de stat”.

A avut loc astfel o întrerupere a termenului de prescripţie potrivit art.7 alin.3 din decretu-lege nr.167/1958, în vigoare la momentul anului 2008.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea a reţinut următoarele:

Este certă îndreptăţirea reclamantului  să beneficieze de măsurile compensatorii prevăzute de art. 29 alin. 1 lit. g din OG nr. 96/1998, şi, ulterior, de art. 97 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, în raport de înscrisurile justificative depuse de această parte la dosar: actele constitutive ale Composesoratului, justificarea proprietăţii terenului în cauză şi angajamentul silvic. De altfel, pârâta nu a contestat această stare de fapt, refuzul de acordare a compensaţiilor fiind justificat de alte motive.

Pe de altă parte, în prezenta cauză reclamanta a probat refuzul nejustificat al autorităţii publice centrale, după cum rezultă din aspectele anterior expuse, neputându-se susţine, cu suficient temei, că inexistenţa Normelor metodologice de acordare a compensaţiilor determină imposibilitatea de plată a ajutoarelor de stat. Aceasta întrucât, acceptând această ipoteză, s-ar încălca dispoziţii înscrise în art. 44 şi 136 alin. 5 din Constituţie, care garantează dreptul la proprietatea privată, precum şi cele ale art. 1 din protocolul adiţional la CEDO, întrucât reclamantul este lipsit de folosinţa bunului pentru o cauză de utilitate publică, fără a primi însă o dreaptă şi prealabilă despăgubire pentru această restricţie majoră a dreptului său de proprietate, deşi însăşi legea îi recunoaşte dreptul la acordarea unei compensaţii.

Revenind la îndreptăţirea reclamantului la beneficiul ajutoarelor de stat aferente anului 2008, Curtea a reţinut  incidenţa prevederilor Legii nr.46/2008, noul Cod  silvic a menţinut prin  prevederile art. 97 alin. 1 lit. b, compensaţii ca urmare a restricţiilor de recoltare a masei lemnoase, compensaţii  prevăzute anterior şi prin OG nr.96/1998.

Având în vedere cuantumul ce rezultă din aceste calcule, în sumă de 17.636,86 lei, necontestată de altfel de pârât, Curtea va obliga pârâtul, în raport de dispoziţiile legale precitate, la plata acestei sume, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pentru suprafaţa de pădure de 44,70 ha, situată în zona de conservare totală, tipul funcţional T2 aferentă anului 2008.

Referitor la petitul privind obligarea pârâtului la plata şi a dobânzilor aferente debitului principal, Curtea a reţinut că reclamantul este în drept să primească dobânzi cu începere de la data consemnării refuzului nejustificat al pârâtului (respectiv data de 17.06.2014, fila 17), întrucât pârâtul, debitor al obligaţiei alegate nu poate fi considerat a fi pus de drept în întârziere, în raport de prevederile art. 1522 alin.1 C. civ..

Acordarea dobânzilor este justificată în raport de prevederile art. 1531 C. civ., care acordă reclamantului dreptul de a beneficia de reparaţia integrală a prejudiciului încercat.

În raport de prevederile art. 453 Cod procedură civilă, instanţa constatând culpa procesuală a pârâtului, căzut în pretenţii, a obligat această parte, la plata sumei de 3360 lei – taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial conform chitanţei aflate la fila 177 dosar, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.

Domenii speta

Spete similare