Obligaţia de a face

Dosar nr. 5581/189/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1135/A/2014

Şedinţa publică de la 26 Noiembrie 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Judecător

Grefier

Pe rol pronunţarea asupra  cererii de apel declarată de apelanta - pârâtă DIRECŢIA PENTRU ADMINISTRAREA PIEŢELOR PARCURILOR ŞI CIMITIRELOR BÂRLAD în contradictoriu cu intimata - reclamantă II I S, împotriva sentinţei civile nr. 1555/10-06-2014 pronunţată de Judecătoria Bârlad,  având ca obiect - obligaţia de a face.

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1555 din data de 10 iunie 2014 pronunţată în dosarul nr. 5581/189/2013, Judecătoria Bârlad a admis acţiunea reclamantei Î.I. I S, împotriva pârâtei DIRECŢIA PENTRU ADMINISTRAREA PIEŢELOR, PARCURILOR ŞI CIMITIRELOR BÂRLAD, a obligat pârâta să încheie cu reclamanta un nou contract de închiriere pentru un an,  începând cu data de 26.11.2013 cu privire la chioşcul – căsuţă nr. 7 ce face obiectul contractului nr. 894/2012 si a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională a pârâtei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Pentru a justifica refuzul prelungirii contractului nr. 894 din 04.11.2012 pârâta a invocat  dispoziţiile art. 15  potrivit cărora aceasta se va face în funcţie de interesele locatarului.

S-a constatat însă că la încheierea contractului a fost încălcat principiul egalităţii părţilor, dar şi cel al bunei credinţe prevăzut de art. 1170 Cod civil.

Este de reţinut că potrivit art. 1169 Cod civil  părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.

Or, legea  limitează posibilitatea unei părţi contractante  de a introduce clauze abuzive folosindu-se de poziţia sa dominantă.

 În speţă părţile se află în situaţia prevăzută de art. 1202 alin. 2 Cod civil conform cărora: „Sunt clauze standard stipulaţiile stabilite în prealabil de una din părţi pentru a fi utilizate în mod general şi repetat şi care sunt introduse în contract fără să fi fost negociate cu cealaltă parte”.

Pârâta nu a acţionat cu bună credinţă întrucât din caietul de sarcini anexă la HCLM  nr. 60/2012, art. III arată că chioşcurile se închiriază pe o durată de un an, cu posibilitatea de prelungire si  a lipsit de conţinut această prevedere în condiţiile în care a refuzat nejustificat prelungirea contractului.

Această împrejurare rezultă din faptul că la data de 13.01.2014 pârâta a organizat o nouă licitaţie pentru chioşcurile din lemn, deşi titularii contractelor aveau drept de preemţiune ( fila 58 dosar).

Rezultă deci că, în baza art. 1203 Cod civil, clauza standard prevăzută în art. 15 din Contractul nr. 894/2012 nu este opozabilă reclamantei în condiţiile în care nu a fost acceptată expres de aceasta.

Reclamanta în calitate de parte contractantă de bună credinţă beneficiază de dreptul de a folosi chioşcul închiriat atâta timp cât pârâta nu demonstrează un impediment legal în prelungirea contractului.

Având în vedere că reclamanta justifică dreptul său de a utiliza în continuare chioşcul închiriat a fost respinsă cererea reconvenţională a pârâtei, ca nefondată.

 Împotriva acestei soluţii a declarat apel Direcţia pentru Administrarea Pieţelor Parcurilor şi Cimitirelor Bârlad, solicitand admiterea apelului formulat şi rejudecând cauza respingerea acţiunii formulate de către reclamantă şi admiterea cererii reconvenţionale prin care a solicitat evacuarea acesteia din chioşcul aparţinând municipiului Bîrlad

…………………………………………………………………………….

Intimata nu a depus la dosar intampinare si nici nu a fost reprezentata.

Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa de control judiciar constată că apelul este intemeiat pentru urmatoarele motive:

La data de 30.08.2012, potrivit Hotărârii Consiliului local municipal Bârlad nr. 60, s-a aprobat scoaterea la licitaţie publică, în vederea închirierii a chioşcurilor de lemn utilizate pentru comercializarea legumelor, fructelor, zarzavaturilor, bunurilor de artizanat şi mărfurilor industriale amplasate pe domeniul public din Piaţa 9 Mai, aflat în administrarea Serviciului Public – Direcţia pentru Administrarea pieţelor, parcărilor şi cimitirelor, pentru o durata  de un an de zile, cu posibilitatea de prelungire conform clauzelor contractuale.

Între intimata Întreprindere Individuală I S şi apelanta Direcţia pentru Administrarea Pieţelor Parcărilor şi Cimitirelor a fost încheiat, la data de 24.11.2012, contractul de închiriere nr. 894, prin care, pentru o perioadă de 1an, începând cu data de 26.11.2012 şi până la 16.11.2013, apelanta s-a obligat să  închirieze chioşcul din lemn amplasat în Piaţa Sf. Ilie,  conform datelor din planul de situaţie în scopul desfăşurării de activităţi comerciale, iar intimata să plătească chiria lunară în cuantum de 110 lei/ lună+TVA.  Prin somaţia nr. 1102/13.11.2013, apelanta a adus la cunoştinţa intimatei, că la data de 26.11.2013, contractul de închiriere  expiră, intimata  fiind somată  ca la data de 27.11.12013  să predea chioşcul din lemn aşa cum a fost preluat la momentul închirierii şi să se achite eventualele datorii restante.

Potrivit art. 1270 Cod  civil ( aplicabil în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 în condiţiile în care contractul de închiriere a fost încheiat la data de 24.11.2012), contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.  Conform dispoziţiilor art. 1809 C. civ., contractul de  locaţiune încetează de drept la expirarea termenului convenit de părţi, sau, după caz, prevăzut de lege, fără a fi necesară o înştiinţarea prealabilă. De asemenea, art. 1810 C. civ. stabileşte că, dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să deţină bunul şi să îşi îndeplinească  obligaţiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locaţiune, în condiţiile celei vechi, inclusiv în privinţa garanţiilor.

Raportând textele de lege mai sus menţionate la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că, în condiţiile în care termenul de locaţiune ( închiriere) este determinat prin convenţia părţilor, închirierea încetează de drept prin simpla trecere a termenului, fără să mai fie nevoie de o înştiinţare prealabilă. Astfel, contractul de închiriere nr. 894 din data de 24.11.2012 a fost încheiat  de părţile din prezenta cauză, pentru o perioadă de 1 an, începând cu data de 26.11.2012 şi  până la data de 26.11.2013, conform art. 3 din contract.  Conform art. 15 din acelaşi contract, prelungirea contractului de închiriere a chioşcului din lemn se va face în funcţie de interesele locatorului.  De asemenea,  prin art. 22  părţile au stabilit că, prin semnarea contractului, chiriaşul confirmă că  a luat act de toate condiţiile impuse de proprietar şi că le acceptă integral.

La acest moment, contractul de locaţiune a încetat prin simpla împlinire a termenului, iar  interesul locatorului nu mai este în sensul închirierii  căsuţelor de lemn. În orice caz, prelungirea contractului nu putea fi pusă în discuţie decât anterior expirării perioadei de închiriere; ori, anterior datei din 26.11.2013, apelanta şi-a manifestat în mod clar voinţa de a nu mai prelungi contractul după data de 26.11.2013, prin somaţia nr. 1102/13.11.2013 arătând că solicită predarea chioşcului de lemn. O astfel de manifestare de voinţă nu poate fi considerată abuzivă, intimata având cunoştinţă de prevederile contractului încă din momentul semnării acestuia, deci, implicit, cu privire la clauza menţionată în art. 15 din contract.

De asemenea, în condiţiile în care intimata este comerciant, iar scopul  închirierii  căsuţei, prin contractul de închiriere, este acela de  a desfăşura  o activitate comercială, instanţa reţine că  legea nu prevede în favoarea acesteia vreun drept de preferinţă  privind închirierea chioşcului, astfel cum intimata invocă atâta timp cât nu face parte din categoria de chiriaşi ocrotiţi de lege.

În acelaşi timp, nu prezintă relevanţă aspectele referitoare la situaţia familiei reprezentantului legal sau  la problemele personale ale acestuia.

Ca atare, instanţa apreciază că refuzul pârâtei  de  a prelungi contractul de închiriere  respectă prevederile legale şi  a contractului  de închiriere, astfel cum părţile au convenit, prima instanţă reţinând în mod greşit că este abuzivă clauza prevăzută la art. 15 din contract şi că intimata ar avea un drept de preempţiune.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională prin care s-a solicitat evacuarea intimatei din chioşcul închiriat, instanţa va reţine că, faţă dispoziţiile art. 12 din contract, conform cărora  intimata s-a obligat ca la expirarea sau rezilierea contractului să restituie chioşcul din lemn închiriat, liber de orice sarcini şi să-l readucă la starea iniţială din momentul închirierii, precum şi faţă de împrejurarea că intimata nu a predat, la sfârşitul perioadei de închiriere, căsuţa din lemn ce a făcut obiectul contractului de închiriere, deşi a fost somată de apelantă, instanţa va constata că intimata nu deţine un titlu care să justifice  folosinţa căsuţei din lemn închiriată peste perioada prevăzută în contract, motiv pentru care se impune evacuarea acesteia din chioşcul de lemn ce face obiectul contractului nr. 894/24.11.2012.

În raport de toate considerentele expuse anterior, instanţa apreciază drept întemeiat apelul formulat de apelanta Direcţia pentru Administrarea Pieţelor, Parcurilor şi Cimitirelor Bîrlad împotriva sentinţei civile nr.1555/10.06.2014 a Judecătoriei Bîrlad, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., îl va admite şi va schimba în tot sentinţa apelată în sensul că va respinge cererea reclamantei I.I. I S ca neîntemeiată, va admite cererea reconvenţională formulată de pârâta Direcţia pentru Administrarea Pieţelor, Parcurilor şi Cimitirelor Bîrlad şi va dispune evacuarea reclamantei din chioşcul de lemn amplasat în municipiul Bîrlad, Piaţa Sf.Ilie,  ce face obiectul contractului de închiriere nr.894/24.11.2012.

Instanţa urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelanta Direcţia pentru Administrarea Pieţelor, Parcurilor şi Cimitirelor Bîrlad împotriva sentinţei civile nr.1555/10.06.2014 a Judecătoriei Bîrlad.

Schimbă în tot sentinţa apelată în sensul că:

Respinge cererea reclamantei I.I. I S ca neîntemeiată.

Admite cererea reconvenţională formulată de pârâta Direcţia pentru Administrarea Pieţelor, Parcurilor şi Cimitirelor Bîrlad.

Dispune evacuarea reclamantei din chioşcul de lemn amplasat în municipiul Bîrlad, Piaţa Sf.Ilie,  ce face obiectul contractului de închiriere nr.894/24.11.2012.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Definitiva.

Pronunţată în şedinţa publică , azi, 26 Noiembrie 2014.

Domenii speta

Spete similare