Cerere formulată de lichidatorul judiciar de anulare a actului încheiat în condiţiile art. 46 din Legea insolvenţei

Apărarea pârâţilor în sensul aplicării prevederilor art. 93 ind.1 din Legea nr. 85/2006. 

Factura a cărei anulare se solicită este un act juridic perfectat între pârâţi (societate în faliment şi persoană fizică) , ceea ce înseamnă că aceasta nu intră sub incidenţa prevederilor art. 93 ind.1 din lege, care presupune o măsură a lichidatorului, aceea de executare a unei convenţii ( promisiune bilaterală) , la solicitarea promitentului cumpărător,  măsură care , în mod imperativ,  trebuie menţionată în raportul de activitate şi care poate fi contestată în condiţiile prevăzute de art. 21 din legea nr. 85/2006.

Pe de altă parte, pentru realizarea cesiunii contractului leasing ( denumită impropriu novatie), este necesar acordul celor trei parti., societatea de leasing avand dreptul in baza analizei economico-financiare sa refuze incheierea contractului de novatie cu un anumit beneficiar, daca acesta nu indeplineşte condiţiile prevăzute în normele interne ale acestuia.

În speţă acordul intervenit între debitor şi persoana fizică  SN nu a fost supus analizei societăţii leasing, pentru a se recunoaşte cesiunea de contract leasing .

În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 93 ind. 1 din legea insolenţei, şi nici cele privind cesiunea de contract, astfel că transferul de proprietate (factura fiscală încheiată după deschiderea procedurii simplificate şi ridicarea dreptului de administrare a cebitorului) prin raportare la dispoziţiile art. 46 din lege, este nul.

Sentinţa nr. 919/F/29.10.2015 pronunţată în dosarul nr. 434/1259/2013/a1

Reclamantul  L SPRL  , în calitate de lichidator al debitoarei SC S  SRL, a solicitat, în temeiul art. 46 din Legea nr. 85/2006, anularea facturii seria nr. STC nr. ...încheiată de pârâţii SC S SRL, prin administrator social, SO, şi SN ( terţ dobânditor),  restituirea de către terţul dobânditor, în averea debitorului falit,  a bunului – autoturism V .....

În motivarea cererii, reclamantul lichidator judiciar  a susţinut că , urmare a îndeplinirii obligaţiilor impuse , potrivit art. 25 din lege, a întocmit raportul cauzal completator, prin care a reţinut , după analiza documentelor financiar contabile, că societatea înregistra la data de 31.03.2013, active imobilizate în sumă de 31.999 lei, reprezentând autoturismul V.

Bunul a fost vândut în timpul  procedurii insolvenţei, de către debitor, potrivit facturii seria nr. STC nr. , către SN , la preţul de 0 lei, fără aprobarea judecătorului sindic, potrivit art. 46 din Legea insolvenţei.

Au fost depuse înscrisuri.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 25 lit c) , art. 46 alin.1 şi art. 116 din Legea nr. 85/2006.

Pârâta SN a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, precizând că factura invocată nu reprezintă o vânzare ci este rezultatul aplicării prevederilor art. 93 ind.1 din Legea insolvenţei, raportat la antecontractului de vânzare cumpărare, intervenit între părţi anterior deschiderii procedurii.

Societatea s-a aflat în imposibilitatea de a mai achita ratele leasing , astfel că la data de 01.02.2013, a fost încheiat contractul de cedare bun mobil, nr. 12, intervenit între SC S SRL, prin administrator special, SO şi SN , aceasta din urmă achitând suma de 45.000 lei, sumă predată în conturile societăţii , care a achitat astfel ratele restante din contractul leasing.

S-a apreciat că actul de cedare bun mobil constituie în fapt un antecontract de vânzare cumpărare, şi sunt întrunite cerinţele prev de art. 93 ind. 1 din lege, dat fiind că preţul a fost achitat iar bunul a intrat în posesia terţului dobânditor.

A fost administrată proba cu înscrisuri, a fost interogat administratorul special, desemnat prin hotărârea AGA din  data de 12.10.2015, a fost respinsă proba testimonială solicitată de pârâtă, pentru a dovedi posesia bunului .

Analizând probele administrate , judecătorul sindic reţine următoarele:

Prin sentinţa nr. .. a acestei instanţe, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitorului S.C. S SRL.

Din analiza documentelor  financiar contabile, a rezultat că debitorul deţinea la data deschiderii procedurii , autoturismul V în baza contractului de leasing financiar nr..., cu o perioadă de leasing de 5 ani .

Bunul respectiv a făcut obiectul contractului de cedare bun mobil, nr. 12/ 01.02.2013, intervenit între SC S SRL, prin administrator special, către soţia acestuia, iar potrivit răspunsurilor la interogatoriu ale reprezentantului societăţii, aceasta a achitat suma de 45.000 lei, sumă predată în conturile societăţii , în scopul acoperirii ratelor restante din contractul leasing.

Pârâta s-a apărat , susţinând că în fapt convenţia părţilor a fost un antecontract  de vânzare, şi în procedură s-au aplicat prevederile art. 93 ind.1 din Legea insolvenţei, fatura încheiată ulterior deschiderii procedurii fiind „supervizată” de lichidatorul judiciar.

Conform art. 93 ind.1 din Legea nr. 85/2006, „ Obligaţiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă:

- preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător;

- preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului;

- bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare.”

Analizând conţinutul convenţiei , dar şi a actelor depuse la dosar ( raportul cauzal,  rapoartele de activitate depuse de lichidatorul judiciar provizoriu, )  a fost reţinut autoturismul V ca fiind deţinut în baza contractului de leasing financiar nr. ..iar potrivit raportului de activitate din data de 17.01.2014, ca şi în cuprinsul convocatorului pentru şedinţa adunării creditorilor din 21.11.2013, lichidatorul a precizat că „ s-au făcut demersuri pentru „cedarea contractului de leasing „ şi scoaterea din evidenţele primăriei”

Rapoartele nu prezintă situaţia existenţei unui antecontract de vânzare cumpărare a bunurilor viitoare, reglementată de art. 1658 NCC, la data deschiderii procedurii,  lichidatorul  nu a prezentat în raportul lunar de activitate împrejurarea că a procedat la executarea antecontractului, la solicitarea promitentului vânzător,  în condiţiile art. 93 ind. 1 din Legea insolvenţei,  iar înscrisul depus la dosar nu are dată certă, în înţelesul art. 278 din NCPC . 

Data la care , pentru prima dată s-a făcut vorbire de existenţa contractului de cedare bun mobil, nr. 12/ 01.02.2013, intervenit între SC S SRL, prin administrator special, către soţia acestuia, a fost în raportul de activitate al lichidatorului judiciar L  SPRL , depus la data de 27.10.2014 , dată ulterioară deschiderii procedurii şi încheierii facturii fiscale a cărei anulare se solicită.

Pe de altă parte, factura a cărei anulare se solicită este un act juridic perfectat între pârâţi (societate în faliment şi persoană fizică) , ceea ce înseamnă că aceasta nu intră sub incidenţa prevederilor art. 93 ind.1 din lege, care presupune o măsură a lichidatorului, aceea de executare a unei convenţii ( promisiune bilaterală) , la solicitarea promitentului cumpărător,  măsură care , în mod imperativ,  trebuie menţionată în raportul de activitate şi care poate fi contestată în condiţiile prevăzute de art. 21 din legea nr. 85/2006.

În sfîrşit, în factura stabileşte un preţ de vânzare de 0 (zero ) lei, invocat fiind faptul că o parte din ratele leasing au fost achitate de către promitentul cumpărător, din sume rezultate dintr-un împrumut contractat în acest scop,  însă o astfel de dovadă nu s-a produs în cauză , în condiţiile art. 249 NCPC .

Tot astfel, nu s-a făcut dovada că bunul deţinut în temeiul contractului leasing , la data emiterii facturii era proprietatea debitorului, având în vedere că o parte a documentelor de plată depuse la dosar sunt ulterioare datei de  15.11.2013, iar societatea leasing NBG L IFN SA  a depus la dosar adresa fără număr, prin care a solicitat a se constata acoperită creanţa , la data de 04.05.2015, la cca un an şi jumătate de la încheierea facturii.

Din cele ce preced rezultă că în cauză nu sunt îndeplinte cerinţele pentru a se constata transferul de proprietate în condiţiiule art. 93 ind.1 din Legea insolvenţei .

În raportul de activitate din data de  17.01.2014, al lichidatorului judiciar s-a precizat, astfel cum s-a arătat anterior, că „ s-au făcut demersuri pentru „cedarea contractului de leasing  şi scoaterea din evidenţele primăriei” .

În dosarul de fond nu s-a făcut însă dovada intervenirii unei cesiuni a contractului de leasing.

Ca operaţiune juridică, cesiunea contractului de leasing îşi are sediul legal în cuprinsul dispoziţiilor art. 1315-1320 din noul Cod civil.

Potrivit  art. 1 din O.G. nr. 51/1997, contractul de leasing reprezintă operaţiunea „prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale”.

Articolul 1 alin. 1 ind. 1, introdus prin art. I pct. 2 din Legea nr. 287/2006, lărgeşte sfera de aplicare a ordonanţei în discuţie şi la situaţia unui aşa-zis „subleasing” (sublease agreement), respectiv situaţia în care locatarul/utilizatorul unui bun, care face obiectul unui contract de leasing, încheie cu un alt locatar/utilizator, denumit locatar/utilizator final, un contract de leasing avand ca obiect acelaşi bun. În situaţia menţionată, articolul de lege impune ca la încheierea contractului de leasing cu locatarul/utilizatorul final, să fie obţinut în prealabil acordul scris al locatorului/finanţatorului iniţial şi se mai cere, în plus, îndeplinirea de către locatar/utilizator a condiţiilor cerute societăţilor de leasing.

Aşadar, pentru realizarea cesiunii contractului leasing ( denumită impropriu novatie), este necesar acordul celor trei parti., societatea de leasing avand dreptul in baza analizei economico-financiare sa refuze incheierea contractului de novatie cu un anumit beneficiar, daca acesta nu indeplineşte condiţiile prevăzute în normele interne ale acestuia.

În speţă acordul intervenit între debitor şi persoana fizică  SN nu a fost supus analizei societăţii leasing, pentru a se recunoaşte -  astfel cum invocă lichidatorul judiciar desemnat în mod provizoriu şi ulterior înlocuit, CII C, în raportul de activitate – cesiunea de contract leasing .

Din cele ce preced, instanţa constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 93 ind. 1 din legea insolenţei, şi nici cele privind cesiunea de contract, astfel că analiza  valabilităţii transferului de proprietate (factura fiscală încheiată după deschiderea procedurii simplificate şi ridicarea dreptului de administrare a cebitorului) va fi făcută prin raportare la dispoziţiile art. 46 din lege.

 În privinţa acţiunii în anulare a actelor efectuate de debitor, după deschiderea procedurii, în condiţii nelegale, se reţine că art. 46 stabileşte că, „ în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.”

Art. 49, la rândul său prevede că pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează: a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; 4 b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

 Alin. 2 precizează că actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

În speţă însă, prevederile de excepţie prevăzute de art. 49 nu sunt aplicabile întrucât dreptul de administrare al debitorului , constând în dreptul de a-şi administra bunurile din avere a fost ridicat , în temeiul legii, lichidatorul judiciar fiind singurul care avea posibilitatea de a încheia acte , cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea insolvenţei.

Aşa fiind, s-a constatat că factura fiscală seria nr. STC nr... prin care a fost transmisă proprietatea bunului debitorului – autoturism V – actul fiind încheiat de debitorul  S.C. S SRL, prin administrator , SO şi SN ( soţia reprezentantului debitorului falit) , fără ca operaţiunea să fie aprobată  de instanţă , şi s-a dispus, în temeiul art. 46 din Legea nr.85/2006,  anularea facturii şi restituirea bunului, de către terţul dobânditor, în vederea valorificării acestuia în procedură, de către lichidatorul judiciar.

Domenii speta

Spete similare