Deschiderea procedurii de insolvenţă. condiţii. stare de insolvenţă

II. INSOLVENŢĂ

1.DESCHIDEREA PROCEDURII DE INSOLVENŢĂ. CONDIŢII. STARE DE INSOLVENŢĂ.

Legea nr. 64/1995, art. 29

 Legea nr. 85/2006, art. 3 pct. 1

Creanţa derivând dintr-un contract de închiriere întruneşte condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 64/1995,atât timp cât în contractul de închiriere s-a prevăzut cuantumul chiriei şi termenul la care se plăteşte, nesemnarea facturii emise lunar pentru încasarea contravalorii chiriei neavând relevanţă. Imposibilitatea de plată este prezumată, în condiţiile în care un creditor nu a fost plătit de mai mult de 30 de zile de la data scadenţei.

Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, Decizia nr. 4 din 09.01.2007

Prin cererea înregistrată sub nr. 7003/2003 la Tribunalul Bacău creditoarea SC T. SA a solicitat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment împotriva debitoarei SC S.I. SRL.

În motivarea cererii creditoarea arată că are o creanţă în valoare de 352.646.592 lei, echivalentul a 9487 euro la data de 14 iulie 2003, din care suma de 235.193.592 lei reprezintă contravaloarea chiriei neachitate, iar suma de 117.543.000 lei reprezintă reperaţii autovehicule închiriate. Creanţa derivă dintr-un contract de închiriere a 4 autovehicule şi nu a fost achitată de mai mult de 30 de zile de la data scadenţei.

Debitoarea a formulat contestaţie în care arată că nu datorează chirie pentru că din luna septembrie 2002 nu a mai folosit autovehiculele şi că nu este în încetare de plăţi.

Prin sent. civ. nr. 267/22.09.2006 pronunţată de Tribunalul Bacău în rejudecare a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii din următoarele considerente:

Creditoarea nu are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în accepţiunea art. 379 Cod procedură civilă, deoarece facturile fiscale depuse la dosarul cauzei nu au fost însuşite prin semnătură de către debitoare, simpla dovadă a faptului că facturile i-au fost expediate debitoarei nu echivalează cu acceptarea la plată a acestor facturi.

Pe de altă parte, pentru a se admite o cerere a unui creditor pentru deschiderea procedurii insolvenţei, trebuie să îndeplinească condiţiile prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, ori din dovezile depuse la dosar rezultă că nici la data formulării cererii şi nici la data soluţionării acesteia debitoarea nu se afla în insolvenţă, rulajul contului creditor fiind superior contului debitor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea, invocând următoarele motive: creanţa este certă, lichidă şi exigibilă şi a fost însuşită de debitoare prin semnarea contractului de închiriere; de altfel printr-o adresă debitoarea recunoaşte datoria şi propune o compensare; nu are relevanţă juridică faptul că efectuează plăţi către alţi creditori faţă de disp. art. 3 pct. 1 lit. A din Legea nr. 85/2006.

Prin dec. civ. nr. 4/09.01.2007 Curtea de Apel Bacău a admis recursul, a modificat în tot sentinţa recurată, a respins contestaţia, a admis cererea formulată de creditoare, dispunând trimiterea cauzei la judecătorul sindic pentru deschiderea procedurii.

Curtea a reţinut, în esenţă, că părţile au încheiat un contract de închiriere, având ca obiect 4 autovehicule. Contractul a fost încheiat la data de 02.04.2002, pe termen de 1 an. În art. 4 din contract s-a stabilit preţul închirierii, respectiv 250$/lună pentru fiecare autobasculantă şi 80$/lună pentru fiecare cisternă.

Recurenta a emis 4 facturi în valoare totală de 213.454.400 lei, reprezentând chiria pentru perioada septembrie-decembrie 2002.

Separat a mai emis 3 facturi în valoare de aproximativ 22 milioane lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate la autovehiculele închiriate.

Creanţa reprezentând chiria este certă, lichidă şi exigibilă, chiria fiind stabilită prin contract, nu are relevanţă faptul că facturile emise pentru încasarea contravalorii chiriei nu au fost semnate de intimată, atât timp cât cuantumul chiriei a fost stabilit de părţi de comun acord. Din ansamblul materialului probator rezultă că intimata-debitoare datorează chirie pentru perioada septembrie-decembrie 2002. Recurenta a făcut dovada că intimata a folosit autovehiculele în această perioadă, însă intimata nu a făcut dovada că a achitat sumele înscrise în cele 4 facturi.

În ceea ce priveşte facturile emise pentru încasarea contravalorii reparaţiilor, acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea cuantumului creanţei; în contract s-a prevăzut că intimata suportă costul reparaţiilor, însă facturile nu au fost însuşite de intimată şi aceste facturi nu sunt coroborate cu alte înscrisuri din care să rezulte existenţa creanţei.

Intimata a invocat faptul că nu este în imposibilitate de plată, iar refuzul de plată trebuie apreciat ca o excepţie opusă cu bună credinţă,

Imposibilitatea de plată este prezumată, atât timp cât un creditor al său nu a fost plătit de mai mult de 30 de zile de la data scadenţei.

Refuzul de a plăti nu poate fi apreciat ca fiind făcut cu bună credinţă atât timp cât cuantumul chiriei a fost de la început stabilit, iar din contract nu rezultă vreo obligaţie de plată în sarcina locatorului în legătură cu reparaţia bunurilor pentru a fi opusă vreo compensare.

Având în vedere că creanţa derivând din contract întruneşte condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 64/1995, Curtea a admis recursul si a modificat sentinţa în sensul respingerii contestaţiei şi a admiterii cererii formulate de creditoare, cu consecinţa trimiterii cauzei la judecătorul sindic în vederea deschiderii procedurii.

Domenii speta

Spete similare