Reziliere contract

Sentinţa civilă nr.800

Şedinţa publică din data de 14.09.2015

Pe rol, soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta G M în contradictoriu cu pârâtul T D D, având ca obiect– reziliere contract.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti, la data de 14 noiembrie 2014, sub nr.3592/214/2014, reclamanta G M a solicitat instanţei, ca în contradictoriu cu pârâtul T D D să dispună rezilierea contractului de întreţinere autentificat sub nr.1.100/23.03.2006 la Biroul Notarului Public Carmen Grecu; de asemenea a solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de întreţinere încheiat la data de 23 martie 2006 şi autentificat sub numărul 1.100 la Biroul Notarului Public Carmen Grecu, pârâtul s-a obligat să o întreţină pe reclamantă până la sfârşitul vieţii acesteia, iar la decesul acesteia, să o înmormânteze şi să îi facă toate obiceiurile creştineşti. Reclamanta a precizat că, deşi este bolnavă şi are nevoie de ajutor, pârâtul nu şi-a dus la îndeplinire obligaţiile prevăzute în contract, aceasta fiind ajutată în fapt de tatăl pârâtului, care este şi ginerele său, TMN. De asemenea, reclamanta a menţionat că pârâtul nu a îndeplinit obiceiurile creştineşti nici pentru soţul acesteia G A. G, „refuzând tot ce este prevăzut în contractul de întreţinere susmenţionat..”, motive pentru care a solicitat desfiinţarea contractului de întreţinere, iar „pârâtul să fie obligat să-mi restituie toate bunurile mobile şi imobile prevăzute în acest contract de întreţinere şi să-mi respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra lor.”.

În dovedirea cererii reclamanta a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului şi a depus, în copie, următoarele documente: cartea de identitate (f.5), contract de întreţinere (f.6-7), certificat de deces (f.8), adeverinţă (f.17). ulterior, reclamanta a solicitat că doreşte administrarea probei testimoniale, fiind propuşi spre audiere martorii N M.M şi N T.M

În drept, cererea nu a fost motivată.

La data de 30 decembrie 2014, reclamanta a formulat o cerere de ajutor public judiciar, iar prin încheierea din data de 20 martie 2015, instanţa a încuviinţat cererea acesteia şi a dispus scutirea de la plata taxei de timbru.

La termenul de judecată din data de 16 iunie 2015, instanţa a încuviinţat probele cu înscrisuri, cea testimonială şi, din oficiu, proba cu interogatoriul pârâtului.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa constată următoarele:

I.Situaţia de fapt

Reclamanta G Gh. M este bunica maternă a pârâtului T N. D D.

Reclamanta şi soţul acesteia G A. G au încheiat cu nepotul acestora, pârâtul din prezenta cauză, un contract de întreţinere la data de 23 martie 2006. Contractul a fost autentificat la aceeaşi dată, la Biroul Notarului Public Carmen Grecu din oraşul Costeşti, jud.Argeş.

Prin respectivul contract reclamanta şi soţul acesteia, au transmis nepotului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul comunei Recea, sat Recea, judeţul Argeş, compus din suprafaţa de 1.290 mp teren curţi-construcţii şi 1.456 mp teren arabil; o casă de locuit, cu două camere, cu suprafaţa de 32,14 mp; un fânar, în suprafaţă de 57,06 mp din chirpici; o bucătărie de vară cu suprafaţa de 24,59 mp din chirpici; un pătul, cu suprafaţa de 36,80 m.p.

Nepotul-pârât, T N. D D, s-a obligat prin acest contract să îi întreţină pe bunicii săi „la vreme de neputinţă şi boală, la domiciliul nostru specificat mai sus, până la încetarea din viaţă, sarcină care constă în asigurarea de: locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, îngrijire, medicamente, iluminat, încălzit, tratamente medicale, la nevoie spitalizare şi tot ce este necesar pentru un trai decent, iar la deces să ne înmormânteze şi să ne facă toate obiceiurile locale.”.

Bunicul pârâtului, G A. G a decedat la data de 28 decembrie 2006 (certificat de deces seria DP nr.503836).

În gospodăria transmisă de bunici pârâtului locuiesc reclamanta, pârâtul şi soţia acestuia, precum şi părinţii pârâtului, respectiv fiica reclamantei şi ginerele său (mandatarul T M. N, f.53).

II.În drept

a)Aplicarea legii în timp

Cu titlu preliminar, instanţa precizează că, pretenţiile reclamantei au drept cauză juridică existenţa unui contract, încheiat în anul 2006, deci înainte de intrarea în vigoare a Codului Civil din 2009 (01.10.2011). Aşadar, instanţa va analiza regulile care privesc aplicarea legii în timp.

Astfel, potrivit art.6 alin.(2) din Codul Civil din 2009 şi art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil „Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz, a săvârşirii lor.” De asemenea, potrivit art.6 alin.(6) din acelaşi Cod civil şi art.5 alin.(2) din Legea nr.71/2011 „Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.”

În acest context, instanţa reţine că rezoluţiunea contractului se supune regulilor de drept material prevăzute de Codul Civil de la 1864 (Vechiul Cod Civil), astfel că în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului Civil din 2009 (Noul Cod Civil).

b)Prevederile contractuale relevante

Potrivit contractului de întreţinere încheiat la data de 23 martie 2006 şi autentificat prin Încheierea nr.1.100 la aceeaşi dată la Biroul Notarului Public „Carmen Grecu” din oraşul Costeşti, judeţul Argeş, reclamanta G Gh.M şi soţul său G A. G au transmis, „în deplină proprietate şi posesie, cu titlu de întreţinere nepotului nostru de fiică T N. D D, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul comunei Recea, sat Recea, judeţul Argeş, tarlaua 24, parcelele 2284-2287, identificat cadastral sub nr.263, compus din: suprafaţa de 2.666 mp, din măsurătorile cadastrale a rezultat o suprafaţă totală, reală, de 2.746 mp, distribuită astfel: 1.290 mp teren curţi-construcţii şi 1.456 mp teren arabil, între vecinii: la Nord – A M şi G V, la Est-drum stradal, la Sud – N M, N Il şi T N şi la Vest – drum acces, o casă de locuit (C1), în suprafaţă construită la sol de 32,14 mp, din laţi cu pământ, cu două camere, acoperită cu internită, un fânar (C2), în suprafaţă construită la sol de 57,06 mp, din chirpici, acoperit cu ţiglă, o bucătărie de vară (C3), în suprafaţă construită la sol de 24,59 mp din chirpici, acoperită cu internită şi un pătul (C4), în suprafaţă construită la sol de 36,80 mp, din laţi cu pământ, acoperit cu ţiglă, construcţii situate pe terenul descris mai sus, limitele şi configuraţia imobilului, fiind cele din schiţa de amplasament, avizată sub nr.928 din 22.01.2006, de ANCPI-OCPI Argeş, ce face parte din prezentul contract, cu obligaţia din partea dobânditorului de a ne întreţine la vreme de neputinţă şi boală, la domiciliul nostru specificat mai sus, până la încetarea din viaţă, sarcină care constă în asigurarea de locuinţă, hrană, îmbărăcăminte, îngrijire, medicamente, iluminat, încălzit, tratamente medicale, la nevoie spitalizare şi tot ceea ce este necesar pentru un trai decent, iar la deces să ne înmormânteze şi să ne facă toate obiceiurile locale.”.

c)Dispoziţiile legale aplicabile

Potrivit art.969 din Codul civil de la 1864, „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.”

Art.1073 din Codul civil de la 1864 prevede faptul că „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.”.

Conform art.1020 din Codul civil de la 1864 „Condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său.”, iar potrivit art.1021 „Într-acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese. Desfiinţarea trebuie să se ceară înaintea justiţiei, care, după circumstanţe, poate acorda un termen părţii acţionate.”

III.Opinia instanţei

Instanţa reţine în primul rând că reclamanta din prezenta cauză a solicitat rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat cu pârâtul în anul 2006.

Instanţa precizează că în concepţia Codului civil de la 1864, contractul de întreţinere era un contract nenumit, nereglementat de Codul civil sau alte legi, fiind o creaţie a practicii judiciare, fiind astfel supus regulilor generale în materia obligaţiilor şi a contractelor.

În aceste condiţii, instanţa ar trebui să verifice îndeplinirea condiţiilor rezoluţiunii contractului, prin raportare la speţa dedusă judecăţii: să existe o neexecutare, fie şi parţială, dar importantă a contractului; neexecutarea să îi fie imputabilă debitorului; punerea în întârziere a debitorului. De asemenea, având în vedere că rezoluţiunea semnifică desfiinţarea contractului care poate fi cerută doar de creditorul obligaţiei neexecutate, instanţa precizează că pentru a pronunţa rezoluţiunea contractului de întreţinere în speţă, trebuie să analizeze şi dacă reclamanta şi-a executat propriile obligaţii asumate prin contract.

1.În ceea ce priveşte condiţia ca partea care solicită rezoluţiunea să îşi fi executat obligaţiile, instanţa reţine că specific contractului de întreţinere este că creditorul obligaţiei de întreţinere transmite dreptul de proprietate în mod instantaneu în patrimoniul debitorului obligaţiei de întreţinere, în timp ce obligaţiile debitorului se execută succesiv, în timp, până la decesul creditorului, dar şi după moartea acestuia prin îndeplinirea obligaţiei de înmormântare şi a ritualurilor creştineşti.

Aşadar, instanţa reţine că prin încheierea valabilă a contractului de întreţinere, la data de 23 martie 2006, dreptul de proprietate asupra imobilelor s-a transmis în patrimoniul pârâtului, astfel că reclamanta  şi soţul acesteia şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract.

2.Referitor la condiţia de existenţă a unei neexecutări a contractului, instanţa menţionează că în contractul de întreţinere neexecutarea obligaţiilor poate fi totală, dar poate fi şi parţială, cu condiţia de a constitui o neexecutare substanţială a obligaţiilor asumate.

Pentru a analiza această condiţie, instanţa arată că din probele administrate reiese că reclamanta, în vârstă de peste 80 de ani, cu probleme de sănătate şi cu o pensie lunară de 359 lei (f.35) necesită o îngrijire specifică vârstei, pe care, o primeşte de la fiica acesteia şi ginerele său, care sunt părinţii pârâtului.

Această situaţie de fapt reiese din declaraţia reclamantei şi a ginerelui său, în calitate de mandatar, coroborate cu declaraţiile martorului N M („Reclamanta este şchioapă şi nu se poate descurca singură. Ştiu că ginerele şi soţia acestuia au grijă de ea...”).

Instanţa reţine în primul rând că pârâtul nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că ar fi prestat în vreo modalitate întreţinerea la care s-a obligat. În al doilea rând, instanţa notează că pârâtul a declarat că „a ajutat-o pe reclamantă cât a putut”, achitând facturile de electricitate în proporţie de 50%, cealaltă jumătate fiind plătită de tatăl său. De asemenea, instanţa reţine că pârâtul a afirmat în faţa instanţei că reclamantei nu îi lipseşte  nimic, lemnele de iarnă, hainele  şi medicamentele  sunt cumpărate de reclamantă însăşi din pensie, iar mâncare i-a mai dus, atunci când nu îi ducea fiica acesteia (respectiv mama pârâtului).

Faţă de aceste declaraţii, o primă întrebare care se naşte este, în ce măsură o pensie în cuantum de 359 lei ar ajunge unui om pentru a cumpăra lemne pentru iarnă, haine şi medicamente. În ceea ce priveşte obligaţia de a da hrană bunicii sale, instanţa precizează că aceasta are caracter permanent şi nu se declanşează doar atunci când alte persoane (care nu s-au angajat prin contract în acest sens), nu au posibilitatea (fizică sau materială) de a duce de mâncare unui om bătrân şi bolnav. În plus, instanţa menţionează că în absenţa unei clauze exprese, nu prezintă relevanţă faptul că beneficiarul întreţinerii are suficiente mijloace materiale (ceea ce nu este cazul în prezenta speţă), deoarece obligaţia convenţională de întreţinere nu se confundă cu obligaţia legală, când acordarea întreţinerii depinde de starea de nevoie a celui îndreptăţit să o primească.

Instanţa îi atrage atenţia pârâtului că necesităţile unui om aflat în scaun cu rotile, aşa cum a afirmat pârâtul însuşi că s-ar afla, bunica sa, reclamanta din prezenta cauză,  sunt permanente şi stringente, deoarece un om cu o dizabilitate motorie este în mod evident dependent total de îngrijirea pe care o primeşte de la cei din jur. Aşadar, instanţa nu poate fi de acord cu afirmaţiile pârâtului că prestează întreţinere atunci când poate sau când nu o prestează alţii, o asemenea atitudine neputând fi considerată ca îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, care stipulează că pârâtul, pe spezele sale proprii, trebuie să asigure reclamantei un  trai decent.

Totodată, instanţa subliniază că de esenţa contractului de întreţinere este ca obligaţia de întreţinere să se acorde în natură, personal de către debitorul acestei obligaţii, astfel că persoana debitorului nu poate fi substituită în îndeplinirea obligaţiilor de nimeni altcineva, fără ca părţile contractului să fi îşi fi manifestat acordul în acest sens; or, în prezenta cauză, nu s-a dovedit faptul că reclamanta G M şi soţul său, G A. G ar fi fost de acord să substituie persoana debitorului-pârât, nepotul lor, cu persoana fiicei, care prestează în fapt întreţinerea.

Instanţa nu poate primi nici susţinerile pârâtului, potrivit cărora nu a fost lăsat să presteze activităţi în gospodărie pentru reclamantă, deoarece nu sunt susţinute de niciun mijloc de probă şi sunt contrazise de declaraţiile reclamantei, ale ginerelui său şi ale martorului audiat în cauză, care a afirmat că pârâtul şi soţia acestuia merg la serviciu, dar cu toate acestea „l-am mai văzut pe nepotul T D D muncind în curte împreună cu soţia sa”.

De asemenea, instanţa reţine că din afirmaţiile reclamantei şi ale ginerelui său, în calitate de mandatar al acesteia, pârâtul nu şi-ar fi îndeplinit nici obligaţia de a-l înmormânta pe bunicul său, G A. G, şi nici de a-i face ritualurile creştineşti, aşa cum reiese din declaraţia martorului N M („Ştiu că ginerele şi soţia acestuia îi fac pomenile lui G G.”); instanţa notează că nici pârâtul nu a adus dovezi contrare de natură să răstoarne cele susţinute de reclamantă, ginerele său şi de martor.

În concluzie, instanţa va reţine din probele administrate că pârâtul T D D nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere încheiat în anul 2006 cu bunicii săi, reclamanta şi soţul acesteia, G A. G, în prezent decedat.

De asemenea, instanţa precizează că specific obligaţiei de întreţinere este caracterul intuituu personae, alegerea persoanei care urmează să presteze întreţinere, constituind prin excelenţă o chestiune de încredere, astfel că întreţinerea se acordă personal, succesiv şi complet, or astfel cum s-a arătat deja, pârâtul nu a dovedit îndeplinirea niciuneia dintre aceste condiţii.

 Tot în acest context, instanţa atenţionează pârâtul că îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiilor derivând din raporturile contractuale pe care le are cu bunica sa (reclamanta din prezenta cauză) nu pot fi influenţate de raporturile pe care le are cu familia sa (părinţi şi frate) şi de nemulţumirile pe care le are în acest sens. Instanţa subliniază cu acest prilej, că obligaţiile contractuale asumate prin contract, de a o întreţine pe bunica sa, cu toate cele necesare unui trai civilizat, trebuiau îndeplinite de pârât în  mod constant, indiferent că aceasta primea ajutor şi din altă parte (în speţă de la fiica şi ginerele acesteia).

 3. Existenţa unei culpe a debitorului în neexecutarea contractului

Cu această ocazie, instanţa precizează că în materia obligaţiilor de rezultat (cum sunt şi cele rezultate din contractul de întreţinere)sarcina probei se împarte între creditor şi debitor, astfel: creditorul trebuie să dovedească existenţa obligaţiei respective (adică existenţa contractului de întreţinere), după care debitorul trebuie să dovedească, la rândul său, că şi-ar fi îndeplinit obligaţia.

Din probatoriul administrat în prezentul proces, reiese că pârâtul nu a demonstrat o cauză străină, exoneratoare de obligaţia prestării întreţinerii rezultată din contract,  nereuşind să răstoarne prezumţia, astfel că în sarcina sa se va reţine că nu şi-a îndeplinit, cu vinovăţie, obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere încheiat cu bunicii săi (reclamanta şi soţul său, G A. G).

4. Cu privire la punerea în întârziere a debitorului

Instanţa arată că, potrivit regulilor generale în materie contractuală, pentru a se putea pronunţa rezoluţiunea contractului, debitorul trebuie să fie pus în întârziere cu privire la executarea obligaţiei sale. Cu toate acestea, dată fiind natura specifică a obligaţiei de întreţinere, respectiv caracterul alimentar al prestaţiei, termenele de executare au caracter esenţial, astfel că debitorul se află de drept în întârziere şi nu i se poate acorda un termen de graţie pentru acordarea întreţinerii.

Nu în ultimul rând, instanţa precizează că, raporturile dintre părţile contractului de întreţinere conţin o puternică componentă psihologică, în sensul că încheierea acestui tip de convenţie are la bază intenţia creditorului întreţinerii de a obţine un sentiment de securitate cu privire la viitorul său material, până la momentul decesului şi, de asemenea şi cu privire la faptul că vor fi îndeplinite ritualurile de la momentul decesului. Or, câtă vreme creditorului întreţinerii i se creează un sentiment de insecuritate din cauza neînţelegerilor şi stării tensionate existente în cadrul familiei din care provine şi ai cărei membri sunt obligaţi a presta întreţinere, calitatea componentei psihice relevă imposibilitatea continuării raporturilor contractuale dintre părţile acestui contract.

Faţă de cele prezentate, instanţa va considera că pârâtul T D D nu şi-a îndeplinit obligaţiile de întreţinere şi de suportare a cheltuielilor de înmormântare şi de efectuare a obiceiurilor creştineşti faţă de bunicii săi, reclamanta G M şi soţul său, decedat în prezent, G A.G, astfel că sunt îndeplinite condiţiile care să justifice rezoluţiunea contractului. În acest sens, instanţa va pronunţa desfacerea contractului de întreţinere încheiat la data de 23 martie 2006 între reclamanta G M şi soţul său G A.G, pe de o parte şi pârâtul T D D, pe de altă parte, contract autentificat sub nr.1.100 la aceeaşi dată, la Biroul Notarului Public „Carmen Grecu”, cu consecinţa revenirii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în patrimoniul reclamantei.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, instanţa are în vedere prevederile art.451 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Instanţa reţine că reclamanta a fost scutită de la plata taxei de timbru aferentă acestui proces, în sumă de 998,25 lei, astfel că în temeiul art.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.80/2013 privind taxele de timbru, pârâtul va fi obligat la plata, către stat, a sumei de998,25 lei.

De asemenea, având în vedere cheltuielile efectuate de reclamantă, ocazionate de acest proces, respectiv procura specială dată ginerelui său (f.53) şi declaraţia autentică potrivit căreia nu ar fi beneficiat de ajutor public judiciar timp de 12 luni anterioare declanşării litigiului (f.31-32), instanţa va obliga pârâtul la plata sumei de 99,2 lei, către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanta G M, în contradictoriu cu pârâtul T D D,.

Dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere, autentificat prin Încheierea de autentificare nr.1.100 din data de 23 martie 2006, la Biroul Notarului Public Carmen Grecu.

Dispune revenirea dreptului de proprietate asupra bunului în patrimoniul reclamantei, ca efect al rezoluţiunii contractului de întreţinere.

Obligă pârâtul la plata către stat a sumei de 998,25 lei reprezentând taxă de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar .

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 99,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare,  care poate fi exercitat prin depunerea cererii la Judecătoria Costeşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14.09.2015.

Jud. AS

Domenii speta

Spete similare