Deducerea perioadei executate în străinătate. recunoaşterea hotărârilor pe cale incidentală

Prin decizia nr. 836/26.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 329/193/2015 a fost admis apelul declarat de inculpatul BCI împotriva sentinţei penale nr.2 din 25.02.2015 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosar nr.329/193/2015.

 A fost desfiinţată în totalitate sentinţa penală apelată şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa competentă, Tribunalul Botoşani şi în temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2 din data de 25.02.2015 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosar nr. 329/193/2015 s-a respins cererea având ca obiect recunoaşterea hotărârii străine (sentinţa penală din data de 27.10.2008 a Tribunalului Lecco – Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană) formulată de petentul BCI, în prezent deţinut în Penitenciarul Botoşani.

A fost obligat petentul să plătească statului suma de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanţa de fond la data de 14.01.2015, petentul BCI, prin apărător ales, a solicitat recunoaşterea sentinţei din data de 27.10.2008 a Tribunalului Lecco, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 şi 3 luni închisoare, şi deducerea perioadei executate în Italia din pedeapsa de 2 ani închisoare pe care o execută în prezent, aplicată prin decizia nr. 772/18.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 2633/86/2009.

La cerere au fost anexate rezoluţia nr. 2320/II/5/2010 din 17.12.2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi înscrisuri privind condamnarea din străinătate.

La termenul de judecată din data de 03.02.2015, petentul a solicitat doar recunoaşterea hotărârii penale străine pronunţate de Tribunalul Lecco la data de 27.10.2008, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi fals în înscrisuri. Petentul a depus la dosar copia sentinţei penale nr. 76/F din 15.02.2011 a Curţii de Apel Bucureşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală pronunţată la data de 27.10.2008 Tribunalul Lecco – Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 11.12.2008, s-a dispus condamnarea petentului BCI la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare şi 2.200 euro amendă, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 81, art. 110 Cod penal italian, art. 3 alin. 2 pct.8, art. 4 pct. 1 şi 7 din Legea nr. 75/1958 şi a infracţiunilor prev. de art. 110, art. 447 şi art. 482 Cod penal italian.

În fapt, s-a reţinut că împreună cu mai multe persoane, prin mai multe acţiuni efectuate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlesnit şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către SR, SI şi o persoană T rămasă neidentificată, pe care le-a constrâns să dea banii câştigaţi sub ameninţarea vor fi bătute.

De asemenea, s-a mai reţinut că, singur sau împreună cu o persoană rămasă neidentificată, a produs şi falsificat un permis de conducere aparent eliberat de autoritatea română competentă pe numele lui SD.

Petentul a mai fost condamnat şi la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinţa din 15.01.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 385 alin. 1 şi 3 Cod penal italian, constând în aceea că la data de 11.01.2009 a părăsit imobilul în care se afla în arest la domiciliu, fără permisiunea autorităţii judiciare.

Cele două pedepse au fost contopite potrivit legislaţiei italiene, aşa încât, potrivit mandatului de executare a pedepselor concurente nr. 1621/2000 RES, pedeapsa principală este de 3 ani şi 9 luni închisoare şi 2.200 euro amendă.

Prin sentinţa penală nr. 76/F din 15.02.2011 a Curţii de Apel Bucureşti  s-a respins, ca nefondată, sesizarea parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind transferarea în România a persoanei condamnate BCI în vederea executării pedepselor cu închisoare aplicate prin sentinţa din 27.10.2008 pronunţată de Tribunalului Lecco – Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană, definitivă la data de 11.12.2008, şi prin sentinţa din 15.01.2009 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Milano, definitivă la data de 19.03.2009.

S-a reţinut că nu este satisfăcută condiţia reglementată de art. 129 lit. e din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Potrivit acestei dispoziţii legale, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai dacă faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni şi potrivit legii statului de executare. Or, infracţiunea pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinţa din 15.01.2009 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Milano nu are echivalent în legislaţia română unde nu este incriminată şi pedepsită fapta persoanei de a părăsi imobilul unde execută măsura privativă de arest la domiciliu.

Instanţa de fond nu a primit nici solicitarea apărării de a fi recunoscută numai sentinţa pronunţată la data de 27.10.2008 Tribunalul Lecco – Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 11.12.2008, prin s-a dispus condamnarea petentului BCI la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare. Instanţa a constatat că prin cererea apărării se solicita practic schimbarea modalităţii în care statul de condamnare a stabilit cuantumul pedepsei de executat pentru infracţiuni concurente, respectiv prin cumul aritmetic, ceea ce contravine dispoziţiilor legale, aşa cum s-a stabilit şi prin decizia în interesul legii nr. 23/12.10.2009 pronunţată de Î.C.C.J. Secţiile Unite.

Instanţa de fond  a mai arătat că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa din 15.01.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, pentru o infracţiune care nu are corespondent în legislaţia română şi-a pierdut identitatea, s-a diluat în pedeapsa finală de 3 ani şi 9 luni închisoare, fiind parte componentă din aceasta, conform legislaţiei statului italian, astfel încât nu se putea dispune transferul petentului pentru executarea doar a pedepsei de 3 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală din data de 27.10.2008 a Tribunalului Lecco – Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană.

S-a mai arătat că, chiar în cazul s-ar aprecia a fi o cerere de conversiune a condamnării, nu i s-ar putea curs deoarece Republica Italiană, în baza declaraţiei făcute în conformitate cu art. 3 pct. 3 din convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 18983, a exclus procedura schimbării pedepsei, inclusiv pentru cazurile în care este stat de condamnare.

În faţa instanţei de fond petentul a reiterat aceeaşi cerere de recunoaştere a sentinţei penale din data de 27.10.2008 a Tribunalului Lecco – Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, pe care a formulat-o şi în cadrul procedurii de transferare în România în vederea executării pedepsei finale de 3 ani şi 9 luni închisoare în care este inclusă şi cea de 3 ani şi 3 luni închisoare.

Instanţa de fond a constatat că situaţia juridică a petentului, cu privire la condamnarea din Republica Italia a rămas neschimbată, apreciindu-se astfel că argumentaţia Curţii de Apel Bucureşti este de actualitate.

Instanţa de fond a apreciat că recunoaşterea sentinţei penale din data de 27.10.2008 a Tribunalului Lecco – Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană nu poate fi dispusă în condiţiile în care pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare s-a diluat în pedeapsa finală de 3 ani şi 9 luni închisoare, în care s-a inclus şi o pedeapsă aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni ce nu are corespondent în legislaţia română, iar statul italian nu acceptă procedura schimbării pedepsei.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a respins cererea de recunoaştere hotărâre străină.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 30 lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul BCI, pentru motivele expuse la acest termen de judecată şi consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

În esenţă, inculpatul BCI a solicitat contopirea pedepselor la care a fost condamnat şi recunoaşterea hotărârii pronunţate de autorităţile din Italia.

La termenul de judecată de astăzi, instanţa a pus în discuţie, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Botoşani în soluţionarea cauzei pe fond şi stabilirea competenţei de soluţionare a cererii inculpatului în favoarea Tribunalului Botoşani.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 417  alin. 1, 2 şi art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Condamnatul BCI a formulat cererea cu care a investit Judecătoria Botoşani arătând că infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 5 din 10 ianuarie 2014 pronunţată de Tribunalul Suceava, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 772 din data de 18.12.2014 a Curţii de Apel Suceava sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală pronunţată la data de 27.10.20108 de Tribunalul Lecco, şi cum din această ultimă pedeapsă a executat în Italia o perioadă de 1 an, 3 luni şi 4 zile, solicită recunoaşterea hotărârii penale străine, contopirea pedepselor aplicate şi deducerea perioadei executate.

Curtea constată astfel că scopul pentru care condamnatul a formulat cererea este acela de a i se deduce perioada executată în străinătate, perioadă care nu poate fi dedusă din durata pedepsei pe care acesta o execută în prezent decât ca urmare a realizării concursului de infracţiuni.

Potrivit art. 585 alin. 1 lit. a Cod procedură penală pedeapsa pronunţată poate fi modificată dacă în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei hotărâri definitive, existenţa  concursului de infracţiuni.

Potrivit alin. 2 al art. 585 Cod procedură penală instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Cum instanţa de executare a ultimei hotărâri este tribunalul (sentinţa penală nr. 5 din 10 ianuarie 2014 fiind pronunţată de Tribunalul Suceava), iar condamnatul se află în executarea pedepsei la Penitenciarul Botoşani, Curtea constată că în mod greşit Judecătoria Botoşani s-a considerat competentă, printr-o interpretare greşită a obiectului cauzei deduse judecăţii, motiv pentru care în temeiul art.421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală va admite apelul formulat de inculpatul Boca Călin Iulian, va desfiinţa în totalitate sentinţa penală apelată şi în temeiul art. 585 alin. 2 Cod procedură penală va dispune rejudecarea cauzei de către instanţa competentă, Tribunalul Botoşani.

 La soluţionarea cauzei, având ca obiect contopirea pedepselor, Tribunalul Botoşani va avea în vedere şi disp. art. 1401 alin. 2 din Legea 302/2004 care prevăd că recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare.

În temeiul art.275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu se înaintează din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului Suceava.

Domenii speta

Spete similare