Probatoriu testimonial contradictoriu. libera apreciere a probelor

Prin decizia nr. 586/15.07.2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 3444/40/2014 a fost admis apelul formulat de inculpatul Lupu Ionuţ împotriva S.p.50 din 9.03.2015 a Tribunalului Botoşani, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare s-a dispus reducerea cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatului LI, de la 8 ani la 6 ani.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu au fost în contradicţie cu decizia şi în baza art. 275 alin. 3 Cod de Procedură Penală cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin sentința penală nr. 50 din 09.03.2015 Tribunalul Botoşani l-a condamnat pe inculpatul LI la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012.

Pe timpul şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal, cu raportare la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

A fost obligat inculpatul să plătească următoarele sume:

- părţii civile RG, suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (4.000 lei daune materiale şi 6.000 lei daune morale) şi suma de 2.040 lei cu titlu de cheltuieli judiciare;

- părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani suma de 136,070 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate;

- părţii civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi suma de 2.124,036 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate, la care se va adăuga dobânda legală până la data plăţii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 27 august 2014 a fost sesizat Tribunalul Botoşani cu rechizitoriul nr. 16/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului LI sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „tentativă de omor”, prev. şi ped. de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal, constând în aceea că în seara de 25 decembrie 2012, la discoteca din satul V…, jud. Botoşani, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a înjunghiat-o cu un cuţit pe persoana vătămată RG în zona toracică posterioară, cauzându-i o plagă penetrantă toracică cu hemopneumotorax care i-a pus viaţa în primejdie şi care a necesitat 17-18 zile îngrijiri medicale.

După sesizarea instanţei, dosarul a parcurs procedura camerei preliminare, conform dispoziţiilor art.342 şi următoarele Cod procedură penală.

Prin încheierea Camerei de Consiliu din 6 octombrie 2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în cauză, dispunând începerea judecăţii.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită inculpatul a arătat că nu doreşte ca judecarea cauzei să se desfăşoare potrivit procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, solicitând totodată readministrarea probelor din faza de urmărire penală.

Analizând întregul probatoriu administrat în cauză (plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor IF, JN, RE, LC, IOL, SSC, PMP, LM, TM, OD, MV, AD, ICŞ, certificatul medico legal nr… din 14 ianuarie 2013, înscrisurile depuse de unităţile spitaliceşti în cadrul cărora a fost internată persoana  vătămată, precum şi înscrisurile depuse de persoana vătămată prin apărător – chitanţe onorariu avocat şi documente privind deplasarea persoanei vătămate şi a soţiei sale din Italia şi retur), instanţa de fond a reţinut următoarele:

În seara zilei de 25 decembrie 2012, în jurul orei 1900, persoana vătămată RG împreună cu soţia sa, RE, s-a deplasat la discoteca din satul V…, jud. Botoşani. În local se afla şi inculpatul LI.

La un moment dat, în timp ce fiecare dintre cele două părţi dansa în cercul de prieteni, inculpatul, neintenţionat, l-a călcat sau l-a lovit în zona gambei pe persoana vătămată. Persoana vătămată i-a atras atenţia inculpatului, însă acesta, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a prins cu mâna de gât şi l-a invitat afară din discotecă „pentru a vedea cine este mai bun”. Persoana vătămată l-a împins pe inculpat, iar când acesta a ripostat, lovindu-l cu palma peste faţă, i-a aplicat la rândul lui o lovitură cu pumnul în zona feţei. Drept urmare, între cei doi au intervenit mai multe persoane, persoana vătămată fiind ţinută de către numitul LC (vărul inculpatului), care i-a şi aplicat mai multe lovituri. Când persoana vătămată a reuşit să scape din braţele numitului LC şi a încercat să iasă din local, inculpatul l-a înţepat cu un cuţit în spate.

Persoana vătămată a fost scoasă din local de soţia sa şi de martorul IF, care au transportat-o cu un autoturism până în oraşul S…, de unde a fost preluată de ambulanţă. A fost internată la Spitalul Judeţean Botoşani pe data de 26 decembrie 2012, cu diagnosticul „Plagă înjunghiată penetrantă. Pneumotorax apical drept. Agresiune umană declarativ. Emfizem subcutanat”, după care a fost transferată la Spitalul Clinic de Pneumologie Iaşi, unde a stat internată până la data de 31 decembrie 2012.

În urma examinării medico-legale s-a constatat că persoană vătămată a prezentat o plagă penetrantă toracică ce poate data din 25 decembrie 2012, produsă prin lovire cu corp tăietor-înţepător. A necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrirjiri medicale. Plaga penetrantă toracică cu hemopneumotorax a pus în primejdie viaţa victimei. S-a constatat şi existenţa unor leziuni traumatice faciale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure şi au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, oferind varianta agresării persoanei vătămate de către o altă persoană, necunoscută. În susţinerea acestui scenariu inculpatul a propus proba cu martori pentru a dovedi, pe de o parte, că respectivul conflict ar fi decurs altfel decât în modalitatea relatată de persoana vătămată, iar pe de altă parte că martorii propuşi de persoana vătămată ar fi primit sume de bani sau promisiunea unor sume de bani în schimbul declaraţiilor date în cauză.

Astfel, martorii SSC, MV, IOL, LC şi ICŞ (care susţin că au asistat nemijlocit la conflict) au declarat că singurul agresat ar fi fost inculpatul, în condiţiile în care certificatul medico-legal atestă leziuni faciale, iar persoana vătămată nu a avut vreo altercaţie cu o altă persoană în afara inculpatului. Mai mult, martorii arătaţi s-au contrazis între ei asupra unor aspecte esenţiale, anume folosirea unui spray iritant de către persoana vătămată şi succesiunea evenimentelor. În timp ce martorul SSC a susţinut că persoana vătămată a pulverizat cu spray înspre inculpat, martorul LC (aflat în acelaşi grup cu inculpatul), a susţinut că nu s-ar fi folosit spray paralizant. Martorii nu s-au pus de acord nici asupra modalităţii în care ar fi avut loc conflictul: în timpul dansului (IOL) sau în timpul unei discuţii între cele două părţi (SSC); inculpatul a fost lovit o singură dată de către persoana vătămată şi apoi aceasta din urmă a pulverizat cu spray înspre el (SSC), respectiv a fost lovit odată în zona feţei şi apoi persoana vătămată „a tăbărât pe el”, fără a se cunoaşte cine a folosit spray paralizant (MV); inculpatul a fost scos din local de către LC şi IOL (SSC), doar de către LC, iar persoana vătămată de către MV (MV), respectiv de către LC şi MV (LC).

Acestor contradicţii li se adaugă cele de substanţă şi de logică dintre declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală. Dacă în prima declaraţie (28 decembrie 2012) inculpatul arăta că era în stare de ebrietate şi nu mai reţine ce a făcut, în cea de-a doua (22 aprilie 2013) a susținut că băuse doar două beri şi oferă o descriere amănunţită a evenimentelor, fiind în măsură să reproducă inclusiv replicile persoanei vătămate. Cu acest din urmă prilej inculpatul şi-a amintit că persoana vătămată ar fi folosit spray paralizant şi a justificat lipsa sa de reacţie prin aceea că nu a considerat necesar ca doar (!) pentru un pumn (lovitură în urma căreia, după spusele sale, a avut ochiul vânăt 2 săptămâni) şi o pulverizare cu spray să formuleze plângere penală.

În opoziţie, declaraţiile persoanei vătămate şi ale martorilor RE, IF şi JN conţin relatări coerente şi articulate ale conflictului, în concordanţă şi cu concluziile examinării medico-legale. Sinceritatea martorului JN a fost contestată de către inculpat, având în vedere că, potrivit martorului OD, persoana vătămată l-ar fi influenţat prin oferirea unor sume de bani. Reaudiat, martorul JN a confirmat că a fost contactat de persoana vătămată, care i-a promis suma de 100 euro, fără însă a-i influenţa conţinutul declaraţiei. Mai mult, se constată că martorul JN, ca şi martorul IF, fusese audiat şi de către organele de urmărire penală imediat după comiterea faptei, la data de 26 decembrie 2012 (moment la care persoana vătămată era spitalizată în stare gravă), prilej cu care au relatat aceeaşi situaţie de fapt.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului infracţiunea prev. de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal, dispoziţii mai favorabile faţă de cele ale art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal 1968 prin raportare la limitele de pedeapsă.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a ţinut seama de limitele prevăzute de lege (reduse cu 1/2 conform art. 33 alin. 2 Cod penal), împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (într-un loc public, aglomerat, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi în prezenţa soţiei persoanei vătămate), mijlocul folosit în agresiune (un cuţit), urmarea produsă şi cea mult mai gravă care se putea produce, precum şi persoana inculpatului care a fost sancţionat administrativ tocmai pentru portul nelegal al cuţitului.

Aplicând toate aceste criterii şi văzând prevederile art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012, instanţa de fond a apreciat că este justificată aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

Pe timpul şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal, cu raportare la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012,  i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

În latura civilă a cauzei au formulat pretenţii persoana vătămată, Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani şi Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele de 8.000 lei - daune materiale (contravaloarea medicaţiei, a transportului, a cheltuielilor de spitalizare şi a alimentaţiei) şi 15.000 lei – daune morale. În privinţa daunelor materiale, instanţa de fond a ţinut seama de durata spitalizării, de împrejurarea că aceasta a avut loc într-o altă localitate decât cea de domiciliu şi de declaraţia martorului AD (care relatează că persoana vătămată i-a spus că a cheltuit suma de 4.000 lei pentru medicamente, spitalizare şi transport). În cazul daunelor morale, pe lângă suferinţa fizică inerentă leziunilor suferite, instanţa de fond a reţinut şi suferinţa psihică intensă pricinuită ca urmare a spitalizării şi a conştientizării posibilităţii producerii unor consecinţe mult mai grave.

Aşa fiind, în baza art. 1357 Cod civil rap. la art. 19 şi 397 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile RG suma de 4.000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 6.000 lei cu titlu de daune morale.

Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani şi Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi s-au constituit părţi civile cu sumele de 136,070 lei, respectiv 2.124,036 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a persoanei vătămate, conform deconturilor înaintate la dosar. Având în vedere respectivele înscrisuri şi dispoziţiile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 96/2006, ale art. 1357 Cod civil rap. la art. 19 şi 397 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească celor două unităţi spitaliceşti sumele arătate.

În baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile RG şi suma de 2.040 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (2.000 lei onorariu apărător şi 40 lei costul eliberării certificatului medico-legal).

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul LI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele fiind pe larg prezentate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Sub aspectul situaţiei de fapt care rezultă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv al cercetării judecătoreşti în primă instanţă și în apel, Curtea reţine că s-a dat o corectă eficienţă şi interpretare acestuia, reţinându-se că probele administrate conduc la concluzia certă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat.

Astfel, rezultă că în seara zilei de 25 decembrie 2012, în jurul orei 1900, persoana vătămată RG împreună cu soţia sa, RE, s-a deplasat la discoteca din satul V…, jud. Botoşani. În local se afla şi inculpatul LI.

La un moment dat, în timp ce fiecare dintre cele două părţi dansa în cercul de prieteni, inculpatul, neintenţionat, l-a călcat sau l-a lovit în zona gambei pe persoana vătămată. Persoana vătămată i-a atras atenţia inculpatului, însă acesta, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a prins cu mâna de gât şi l-a invitat afară din discotecă „pentru a vedea cine este mai bun”. Persoana vătămată l-a împins pe inculpat, iar când acesta a ripostat, lovindu-l cu palma peste faţă, i-a aplicat la rândul lui o lovitură cu pumnul în zona feţei. Drept urmare, între cei doi au intervenit mai multe persoane, persoana vătămată fiind ţinută de către numitul LC (vărul inculpatului), care i-a şi aplicat mai multe lovituri. Când persoana vătămată a reuşit să scape din braţele numitului LC şi a încercat să iasă din local, inculpatul l-a înţepat cu un cuţit în spate.

Persoana vătămată a fost scoasă din local de soţia sa şi de martorul IF, care au transportat-o cu un autoturism până în oraşul S…, de unde a fost preluată de ambulanţă. A fost internată la Spitalul Judeţean Botoşani pe data de 26 decembrie 2012, cu diagnosticul „Plagă înjunghiată penetrantă. Pneumotorax apical drept. Agresiune umană declarativ. Emfizem subcutanat”, după care a fost transferată la Spitalul Clinic de Pneumologie Iaşi, unde a stat internată până la data de 31 decembrie 2012. În urma examinării medico-legale s-a constatat că persoană vătămată a prezentat o plagă penetrantă toracică ce poate data din 25 decembrie 2012, produsă prin lovire cu corp tăietor-înţepător. A necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale. Plaga penetrantă toracică cu hemopneumotorax a pus în primejdie viaţa victimei. S-a constatat şi existenţa unor leziuni traumatice faciale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure şi au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Prima instanță a efectuat și o corectă analiză a probatoriului administrat, reţinând că martorii audiaţi s-au împărţit practic în două categorii – cei care au susţinut situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu şi de către Tribunal, respectiv cei care au încercat să confirme apărarea inculpatului în sensul că partea civilă ar fi fost cea care l-a agresat, iar lovitura de cuţit ar fi fost aplicată de către o persoană necunoscută. Prima instanţă a evidenţiat în mod pertinent contradicţiile dintre declaraţiile martorilor MV, LC, SSC, ICŞ şi IOL (ultimii doi reaudiaţi şi de către instanţa de apel) – f. 2, 3 din sentinţa apelată, iar în motivarea apelului inculpatul nu a fost în măsură să ofere explicaţii pertinente cu privire la aceste contradicţii. Mai mult, Curtea constată că declaraţiile celor trei poliţişti prezenţi la faţa locului (BGD, ZCD şi AF – audiaţi în apel) susţin de asemenea în mod clar declaraţiile martorilor RE, IF şi JN, în sensul situaţiei de fapt reţinute prin hotărârea de condamnare.

Astfel, nici unul dintre cei trei poliţişti nu a observat vreo urmă de lovitură la inculpat, la fel cum nu există nici un act medico – legal care să confirme împrejurarea că acesta ar fi fost lovit. De asemenea, martorii au confirmat în mod neîndoielnic că partea civilă şi soţia acestuia au fost primii ce au ieşit din discotecă, că l-au indicat din primul moment pe inculpat ca fiind cel care a aplicat lovitura de cuţit, că apelantul LI a ieşit singur din discotecă, fără a acuza sau a avea urmele vreunei lovituri, precum şi că a încercat să o agreseze pe partea civilă şi în faţa discotecii, deşi aceasta se resimţea puternic în urma loviturii de cuţit, fiind chiar la limita pierderii cunoştinţei. În ceea ce priveşte pulverizarea de spray paralizant, Curtea reţine din declaraţiile martorilor BGD, ZCD şi AF că persoanele care au ieşit din discotecă (inclusiv şi în mod special inculpatul LI) nu acuzau vreun disconfort sub acest aspect, iar la verificarea interiorului discotecii fie nu au simţit miros de spray paralizant, fie au constatat că o intensitate extrem de redusă a acestuia.

În mod corect a evidenţiat prima instanţă şi declaraţiile contradictorii ale inculpatului cu privire la desfăşurarea incidentului (paragraful 2, f. 3 din sentinţă), contradicţii cu privire la care acesta nu a înţeles să dea explicaţii prin motivarea apelului, iar în cursul judecării căii de atac s-a prevalat de dispoziţiile art. 83 lit. a Codul de procedură penală. În consecinţă, este de neînţeles cum la patru luni de la data incidentului inculpatul a susţinut că îşi aminteşte în detaliu desfăşurarea acestuia, în condiţiile în care după 3 zile a indicat că era în stare de ebrietate şi nu reţine ce a făcut.

În consecinţă, Curtea reţine că în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal, dispoziţii mai favorabile faţă de cele ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal 1969, prin raportare la limitele de pedeapsă

Însă, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, Curtea reţine că inculpatul este tânăr şi nu a mai fost anterior condamnat, împrejurări care, chiar dacă nu au valoarea juridică a unor circumstanţe atenuante, conduc la concluzia că este suficientă aplicarea unei pedepse îndreptate către minimul special, respectiv de 6 ani închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea în care prima instanţă a procedat la soluţionarea laturii civile a cauzei, Curtea reţine că nu au fost formulate critici sub acest aspect, iar sumele de 10.000 lei (acordată cu titlu de daune materiale şi morale) şi 2.040 lei (acordată cu titlu de cheltuieli de judecată) sunt dovedite şi corect apreciate în raport cu toate circumstanţele cauzei.

Astfel, urmează ca în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de Procedură Penală să se dispună admiterea apelul formulat de inculpatul LI împotriva S.p.50 din 9.03.2015 a Tribunalului Botoşani. Se va desfiinţa în parte sentinţa apelată şi în rejudecare se va reduce cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului LI, de la 8 ani la 6 ani.

Domenii speta

Spete similare