Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECTIA PENALĂ

SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 4174/2013

Şedinţa publică de la 17 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE I.B.

Grefier F.S.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti reprezentat prin procuror B.C.

Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe petent V.F.E. şi pe intimat D.V. având ca obiect plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinită, fara citarea partilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc in şedinţa publica din data de 16.10.2012, susţinerile parţilor si concluziile reprezentantului Parchetului fiind consemnate în scris in încheierea de amânare a pronuntarii din acea data, încheiere ce face parte integranta din prezenta sentinţa.

Deliberând;

INSTANŢA

Constată că, prin plângerea înregistrată sub nr. 23703/280/2012 la data de 23.11.2012, pe rolul Judecătoriei Piteşti, petentul V.F.E., a contestat ca neîntemeiată şi nelegală  Ordonanţa  din data de 23.08.2012 emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. 628/P/2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul V.F.E., sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 250, al. (1) şi (2) C.p. corob. cu art. 258 C.p. – purtare abuzivă, deoarece faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi aplicarea faţă de acesta a sancţiunii cu caracter administrativ, constând în amendă în sumă de 800 de lei, dar şi neînceperea urmăririi penale faţă de V.F.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prev. de art. 217, al. (1) C.p. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, apreciind că urmărirea penală nu este completă faţă de faptele reclamate, iar situaţia de fapt a fost greşit stabilită, astfel încât în mod greşit s-a dispus soluţia respectivă, fiind de altfel şi aplicată amenda cu caracter administrativ, pe care o consideră abuzivă.

În cauză, s-a dispus ataşarea dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 628/P/2011, precum şi Rezoluţia dată de Prim-Procurorul aceluiaşi parchet din dosarul nr. 2157/II/2/2012, solicitată la cererea instanţei.

În raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

Prin Ordonanţa  din data de 23.08.2012 emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. 628/P/2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul V.F.E., sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 250, al. (1) şi (2) C.p. corob. cu art. 258 C.p. – purtare abuzivă, deoarece faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi aplicarea faţă de acesta a sancţiunii cu caracter administrativ, constând în amendă în sumă de 800 de lei, dar şi neînceperea urmăririi penale faţă de V.F.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prev. de art. 217, al. (1) C.p. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Pentru aceste considerente, procurorul de caz a concluzionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate în plângerea părţii vătămate şi analizând criteriile prev. de art. 18 ¹ alin. 2 C.p., a constatat că în cauză sunt aplicabile prev. art. 18¹ alin. (1) C.p. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 250, al. (1) şi (2) C.p., deoarece faţă de modul concret de săvârşire a faptelor, de persoana făptuitorului care nu este cunoscut cu antecedente penale, de atitudinea persoanei vătămate prin care, deşi nu a provocat iniţial reacţia violentă a făptuitorului, a întreţinut-o, acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, motiv pentru care a apreciat ca fiind posibilă îndreptarea conduitei făptuitorului prin aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ constând în amendă, iar sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prev. de art. 217, al. (1) C.p.  nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Astfel, s-a reţinut că, în plângerea din data de 17.01.2011, persoana vătămată D.V. din or. Topoloveni, a reclamat Secţiei 3 Poliţie Piteşti pentru efectuarea de cercetări faţă de conducătorul autobuzului inscripţionat Carrefour cu nr. X care în data de 17.01.2011, orele 08.00, l-a agresat verbal prin injurii şi expresii indecente şi a aplicat autoturismului cu care se deplasa (marca Mercedes Benz cu nr. X mai multe lovituri cu pumnul, incidentul având loc în trafic, iniţial în zona intersecţiei străzilor Exerciţiu şi Războieni, iar ulterior în zona intersecţiei străzilor Exerciţiu şi Eroilor. Persoana vătămată susţine că în urma ultimelor lovituri cu pumnul aplicate de făptuitor în zona parbrizului autoturismului său, acesta s-a fisurat.

Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a procedat la examinarea criminalistică a autoturismului persoanei vătămate, fiind identificată o urmă de lovire în zona mediană a parbrizului.

Astfel, persoana vătămată D.V. a declarat în faţa organelor de poliţie că, în dimineaţa zilei de 17.01.2011 când se deplasa cu autoturismul personal către locul de muncă pe str. Exerciţiu din mun. Piteşti şi, ajungând la sensul giratoriu din zona sediului Poliţiei Municipiului Piteşti, a fost agasat în trafic de conducătorul unui autobuz Carrefour care circula în paralel, conducător care a coborât de la volan, l-a înjurat, s-a apropiat de autoturismul său şi l-a scuipat şi, pentru că persoana vătămată a rămas în autoturism cu geamul închis, agresorul a început să aplice lovituri maşinii sale după care s-a urcat din nou în autobuz şi şi-a continuat drumul înaintea sa către intersecţia str. Exerciţiu cu Eroilor. În apropierea acestei intersecţii însă, aşa cum susţine persoana vătămată, făptuitorul a împiedicat-o să se înscrie pe banda din stânga (având de efectuat virajul la stânga spre sediul parchetului) ocupând această bandă şi forţând-o pe partea vătămată să intre pe contrasens. Din nou, făptuitorul a coborât din autobuz, a tras de uşile autoturismului persoanei vătămate încercând să intre însă uşile fiind blocate, a început să lovească cu violenţă geamul lateral dreapta şi parbrizul provocând fisurarea parbrizului, după care şoferul autobuzului şi-a continuat drumul. Persoana vătămată face precizarea că a mai depus o plângere penală similară la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti (fiind vorba de plângerea penală înregistrată la data de 10.02.2011 sub nr. 1096/P/2011 în care solicita tragerea la răspundere penală a făptuitorului pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 193, art. 205 şi art. 250 C.p.).

Făptuitorul a fost identificat de organele de poliţie în persoana numitului V.F.E., salariat în cadrul S.C. X S.R.L. în funcţia de conducător auto pe traseul Carrefour – Trivale, care a declarat în faţa organelor de poliţie că, circulând pe str. Exerciţiu dinspre Kaufland, persoana vătămată aflată la volanul unui autoturism Mercedes l-a depăşit şi i-a tăiat calea după care a mers în faţa sa intenţionat cu viteză redusă, fapt ce l-a determinat pe făptuitor ca în zona sensului giratoriu de la intersecţia Războieni-Exerciţiu să coboare din autobuz şi să o întrebe pe persoana vătămată „ce-ai mă, eşti nebun?” aceasta răspunzându-i „ce vrei, bă?”, ambii adresându-şi în continuare jigniri şi scuipându-se reciproc. Mai departe, făptuitorul arată că s-a urcat în autobuz şi a continuat să se deplaseze oprind în zona restaurantului Carpaţi pentru a coborî unul din cei doi călători pe care îi transporta, precizând că persoana vătămată a staţionat cu autoturismul în apropiere pentru ca în continuare să îl şicaneze. Apropiindu-se de intersecţia Exerciţiu – Eroilor, făptuitorul arată că în timp ce persoana vătămată se afla în deplasare pe banda a doua, a trecut pe prima bandă şi a depăşit-o, după care a revenit pe banda a doua cu intenţia de a vira către stânga pentru a scăpa de aceasta. Persoana vătămată a venit însă din spate, a intrat pe contrasens şi a oprit autoturismul de-a curmezişul în faţa autobuzului. Din nou, făptuitorul declară că a coborât din autobuz şi a intenţionat să deschidă uşile autoturismului însă nu a putut pentru că persoana vătămată a blocat uşile şi tot făptuitorul recunoaşte că, pe fondul aceleiaşi stări de nervozitate, i-a lovit cu podul palmei geamurile laterale ale autoturismului şi, cu palma, stema de la capota acestuia fără a lovi însă parbrizul aşa cum pretinde persoana vătămată. Făptuitorul a propus audierea ca martor a numitului B.J.M., singurul călător care se mai afla la momentul incidentului în autobuz.

Atât făptuitorul cât şi persoana vătămată au fost audiaţi ulterior şi de către procuror în cauză. Martorul B.J.M. confirmă faptul că făptuitorul şi persoana vătămată s-au jignit reciproc, că persoana vătămată a fost cea care l-a şicanat în trafic pe făptuitor mergând în faţa autobuzului „enervant de încet” şi apărând brusc în faţa autobuzului prin partea stângă punându-se de-a curmezişul. Acelaşi martor precizează că şoferul autobuzului a coborât de la volan şi s-a dus către autoturismul persoanei vătămate, dar din poziţia în care s-a aflat, martorul nu a auzit decât jigniri reciproce fără a observa vreun act de violenţă.

 Faţă de cele expuse mai sus, s-a apreciat ca sunt  dovedite susţinerile persoanei vătămate D.V. cu privire la jignirea şi ameninţarea sa de către făptuitor. Acesta din urmă a dovedit o stare de nervozitate şi nestăpânire de sine, neprovocate dar alimentate bineînţeles de atitudinea ulterioară a persoanei vătămate care ar fi circulat cu autoturismul cu viteză redusă în faţa autobuzului, starea de calm şi stăpânire de sine fiind o cerinţă suplimentară ce se pretinde a fi dovedită de făptuitor în calitatea sa de şofer angajat pentru a efectua transport public local de călători şi atestat ca atare. De asemenea, s-a reţinut că chiar atitudinea de sfidare a sa de către persoana vătămată a survenit în urma incidentului din sensul giratoriu când, deşi nu se afla într-o situaţie de a fi blocat în trafic de persoana vătămată, făptuitorul coboară şi încearcă să rezolve „fizic” neînţelegerea cu aceasta. Nici în intersecţia Exerciţiu – Eroilor făptuitorul nu s-a aflat în situaţia de a nu-şi continua nestingherit traseul normal întrucât oprirea sa a fost determinată de oprirea normală a celorlalte autoturisme la semafor. Nu există certitudinea  justificării făptuitorului a manevrelor efectuate în timp ce se apropia de această intersecţie, depăşind cu autobuzul pe prima bandă persoana vătămată încadrată pe banda a doua (rezervată exclusiv celor care virează la stânga) după care, accelerând pentru a o lăsa în urmă, revine pe banda a doua, în faţa persoanei vătămate, culmea, tocmai pentru a scăpa de aceasta, înţelegând să explice neverosimil că dorea în acest scop să se şi abată de la traseul normal şi să vireze la stânga. Din nou, în intersecţie, făptuitorul recurge la violenţe fizice îndreptate împotriva caroseriei autoturismului persoanei vătămate neputând ajunge la persoana vătămată care se încuiase în maşină de teama represaliilor acestuia. Pe baza recunoaşterilor parţiale ale făptuitorului care declară că a lovit în „geamurile laterale” ale autoturismului şi în capotă (cu toate că, deşi vizat a fost geamul şoferului, făptuitorul foloseşte pluralul) coroborate cu declaraţia persoanei vătămate, se poate aprecia că există indicii în sensul că făptuitorul a lovit cu braţul (cu palma sau pumnul) în parbriz, nu există certitudine cu privire la acest aspect şi nici nu se poate concluziona dacă urma de lovitură prezentă în zona mediană a parbrizului este consecinţa acţiunilor făptuitorului şi nu este o urmă preexistentă.

Analizând criteriile prev. de art. 18 ¹ alin. 2 C.p., s-a constatat că în cauză sunt aplicabile prev. art. 18¹ alin. (1) C.p. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 250, al. (1) şi (2) C.p., deoarece faţă de modul concret de săvârşire a faptelor, de persoana făptuitorului care nu este cunoscut cu antecedente penale, de atitudinea persoanei vătămate prin care, deşi nu a provocat iniţial reacţia violentă a făptuitorului, a întreţinut-o, acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind posibilă îndreptarea conduitei făptuitorului prin aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ constând în amendă.

Prim-Procurorul aceluiaşi parchet în dosarul nr. 2157/II/2/2012 din data de 15.11.2012, a confirmat soluţia procurorului de caz în ceea ce îl priveşte pe făptuitorul V.F.E., apreciind că soluţia este legală şi temeinică, procurorul examinând cu obiectivitate mijloacele de probă administrate în cauză, prin urmare dând eficienţă corect şi legal disp. art. 10 lit. b ind.1 şi d C.proc.pen..

Faţă de cele prezentate şi verificându-se dosarul nr. 628/P/2011, se va constata că plângerea îndreptată împotriva soluţiei date de  către procurorul de caz în dosarul nr. menţionat este netemeinică,  cercetările fiind complete, iar probatoriul administrat util şi pertinent.

Infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. 1 şi 2 rap. la art.258 C.pen., presupune, în primul rând, ca funcţionarul public sau funcţionarul aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, să întrebuinţeze expresii jignitoare (insulte) în orice formă, faţă de o persoană care le percepe în mod direct; neputând fi incluse în noţiunea de expresii jignitoare gesturile jignitoare, cu intenţie directă sau indirectă.

Ori, în cauză, făptuitorul a recunoscut parţial cele relatate de partea vătămată, în sensul că  a adresat injurii acesteia-această acţiune fiind realizată de altfel reciproc de cei 2, a coborât din autobuz şi a intenţionat să deschidă uşile autoturismului însă nu a putut pentru că persoana vătămată a blocat uşile şi tot făptuitorul recunoaşte că, pe fondul aceleiaşi stări de nervozitate, i-a lovit cu podul palmei geamurile laterale ale autoturismului şi, cu palma, stema de la capota acestuia fără a lovi însă parbrizul aşa cum pretinde persoana vătămată-însă indiciile în acest sens sunt incerte aşa cum indică şi procurorul de caz,  în final declaraţiile părţilor şi martorului audiaţi fiind coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate la cererea părţilor, conform menţiunilor de mai sus.

Astfel, faţă de situaţia de fapt expusă, raportată la actele din dosarul de urmărire penală, dar şi la susţinerile petentului,  din cursul judecării prezentei plângeri întemeiată pe disp. art. 278 ind. 1 C.proc.pen., se va constata că în ceea ce priveşte analizarea acestei infracţiuni de către procuror, soluţia de neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul V.F.E., sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 250, al. (1) şi (2) C.p. corob. cu art. 258 C.p. – purtare abuzivă, deoarece faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi aplicarea faţă de acesta a sancţiunii cu caracter administrativ, constând în amendă în sumă de 800 de lei, dar şi neînceperea urmăririi penale faţă de V.F.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prev. de art. 217, al. (1) C.p. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni,  este legală şi temeinică, sens în care va menţinută. De asemenea, sancţiunea administrativă aplicată este corect individualizată, în raport cu criteriile expuse.

De altfel, nemulţumirea petentului vizează în mare parte aspectul legat de nesancţionarea în nici un fel a persoanei vătămate, pe care o consideră vinovată exclusiv de declanşarea conflictului respectiv, însă cercetările efectuate în cauză relevă în aceeaşi măsură implicarea sa conform situaţiei de fapt expusă anterior, împrejurările în care acesta  acţionat ca atare, făcându-se vinovat de lezarea normelor de drept care protejează relaţiile de serviciu referitoare la buna desfăşurare  a raporturilor de serviciu, cu asigurarea respectului faţă de persoanele cu care funcţionarul intră în contact, dar şi cele referitoare la onoarea, demnitatea, viaţa, integritatea corporală ori sănătatea persoanei, conduita sa necesitând  a fi ireproşabilă în acest context, fără a da motive de provocare în vreun fel sau de  a da curs unei provocări de natura celei expuse.

Totodată, soluţia vizând neînceperea urmăririi penale faţă de V.F.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prev. de art. 217, al. (1) C.p. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, este în aceeaşi măsură legală şi temeinică, în cauză nefiind probe certe că făptuitorul se face vinovat de comiterea acestei infracţiuni.

În consecinţă, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit.a C.proc.pen., se va respinge prezenta plângere ca nefondată, menţinând ca legală şi temeinică Ordonanţa din data de 23.08.2012, în dosarul nr. 628/P/2011, precum şi Rezoluţia dată de Prim- Procurorul aceluiaşi parchet din dosarul nr. 2157/II/2/2013 din data de 15.11.2012.

In baza art.192 C.p.p. va obliga petentul la plata sumei de 6o lei cheltuielile judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea petentului  V.F.E., formulată împotriva Ordonanţei din data de 23.08.2012, în dosarul nr. 628/P/2011, precum şi Rezoluţiei dată de Prim- Procurorul aceluiaşi parchet din dosarul nr. 2157/II/2/2013 din data de 15.11.2012.

Obligă petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitiva.

Pronunţată în şedinţa publică de la 17 Septembrie 2013.

Preşedinte,

I.B.

Grefier,

F.S.

Domenii speta

Spete similare