Plângere contravențională

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINȚA Nr 3267.

Şedinţa publică de la 04 Aprilie 2014

Completul constituit din:

PREŞEDINTE A R B

Grefier A A T

Pe rol  se află judecarea cauzei civile  privind pe petenta O. B. R. SA şi pe intimatul CRPC R. S. M. P. – C. J. P. P. C. A., având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a fost prezent reprezentantul intimatului, consilier juridic D. O., lipsind petenta O. B. R.SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Instanța comunică intimatului răspunsul la întâmpinare depus de petentă, precum și cererea de intervenție  formulată în cauză de numitul T. D. M.. Intimatul solicită comunicarea cererii de intervenţie petentei.

Instanța califică obiectul cererii de intervenție ca fiind: alte cereri - Legea nr. 193/2000. Față de calificarea cererii, instanța invocă și pune în discuție excepția nelegalei compuneri.

Intimatul lasă la aprecierea instanței.

Instanța admite excepția nelegalei compuneri în ceea ce privește cererea de intervenție voluntară  formulată de intimatul T. D. M., având în vedere că judecătorii stagiari pot judeca doar cererile limitativ prevăzute de art 23 alin. 1 din Legea 303/2004.

La interpelarea instanţei, intimatul arată că nu-și mai menține solicitarea de a comunica petentei cererea de intervenție principală.

Ia act că intimatul nu-și mai menține solicitarea de a comunica petentei cererea de intervenție principală.

Dispune trimiterea cererii de intervenție principală la compartimentul registratură în vederea repartizării aleatorii altui complet de judecată.

Instanţa, potrivit art. 131 Cod. procedură civilă, verificându-şi din oficiu competenţa, constată că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

Având în vedere că nu mai sunt excepţii de invocat sau cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul asupra aspectului propunerii de probe.

Intimatul solicită proba cu înscrisurile de la dosar.

În temeiul art. 255 şi 258 Cod procedură civilă, încuviinţează pentru părţi proba cu înscrisurile de la dosar, pe care le consideră pertinente, concludente şi utile pentru soluţionarea procesului, urmând a le administra în condiţiile legii.

Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa acordă cuvântul asupra fondului cauzei, conform art. 392 Cod procedură civilă.

Intimatul solicită respingerea plângerii ca nefondată. Arată că în mod legal și temeinic a constatat prin procesul verbal întocmit în cauză neîndeplinirea obligațiilor de către petentă.

Petenta nu a respectat dispozițiile legale în condițiile în care s-a reținut  încălcarea obligațiilor contractuale și nerespectarea clauzelor.

Procesul verbal de contravenție prin care a fost sancționată petenta anterior a fost  menținut ca legal și temeinic în urma plângerii formulate la acea dată.

În mod temeinic și legal intimata a reținut că petenta nu și-a respectat obligațiile contractuale, nu a reactualizat indicele LIBOR. Acesta ulterior a scăzut, iar clauzele prevăd că se va diminua dobânda în funcție de dobânda de referință, care a scăzut, ori petenta nu a făcut acest lucru. Prin procesul verbal s-a arătat că petenta nu și-a respectat clauzele contractuale.

Singura apărare invocată de petentă, că și-a achitat amenda, nu este justificată din moment ce singura consecință era să-și respecte obligațiile contractuale. Totodată, petenta nu a făcut demersuri  pentru  a arăta că a remediat  prejudiciile aduse consumatorilor.

Solicită ca instanța să constate drept legal și temeinic procesul verbal de contravenție întocmit și să respingă plângerea ca nefondată.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanţa, considerându-se lămurită, declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 03.12.2013 sub nr. 26321/280/2013, petenta B. R. SA în contradictoriu cu intimatul CRPC R. S. M. P. – C. J. P. P. C. A., ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului verbal seria ANPC nr. 0633718/03.12.2013 ca netemeinic şi nelegal.

În fapt, petenta arată că la data de 26.10.2011, Judecătoria Piteşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 10102 în dosarul nr. 8380/29.04.20011, prin care a respins plângerea contravenţională formulată împotriva procesului verbal seria ANPC nr. 0053658/29.04.2011. Prin acesta din urmă nu au fost dispuse măsuri complementare în sarcina petentei.

Susţine că recursul formulat de petentă a fost respins, aceasta procedând la achitarea amenzii prevăzută în procesul verbal contestat.

Subliniază că prin actul sancţionator nu au fost dispuse măsuri complementare şi nu s-a reţinut în sarcina sa o altă obligaţie, decât aceea de plată a amenzii în cuantumul indicat de litera j. Nu înţelege cum ar subzista în sarcina sa obligaţia de a remedia prejudiciul cauzat prin neraportarea valorii dobânzii la fluctuaţiile indicelui de referinţă, în condiţiile în care o astfel de obligaţie nu i-a fost impusă ca măsură complementară şi nici nu a fost reţinută de instanţa de judecată. Partea din hotărârea judecătorească cu caracter obligatoriu şi executoriu o reprezintă dispozitivul hotărârii. Numai acesta poate fi pus în executare şi poate dobândi autoritate de lucru judecat. În cazul în care în dispozitivul hotărârii nu se găsesc alte referiri decât cele la modificarea sentinţei, în sensul respingerii plângerii petentei, aceasta din urmă susţine că în sarcina sa nu poate fi reţinută o altă obligaţie a cărei eventuală nerespectare să poată constitui temei pentru o subsecventă sancţionare pentru nerespectarea menţiunilor cuprinse în procesul verbal. Întrucât prin procesul verbal nu s-a reţinut expres obligaţia petentei de a recalcula anumite sume de bani, faptul că nu s-a efectuat o asemenea recalculare nu poate fi considerată o nerespectare a acestuia. Omisiunea organului constatator de a menţiona anumite măsuri în procesul verbal nu poate fi invocată împotriva petentei.

Petenta învederează instanţei că şi-a respectat în totalitate prevederile art. 7 lit.c liniuţa 3 din OG nr.21/1992, având în vedere că, odată cu intrarea în vigoare a OUG 174/2008, modificarea clauzelor contractuale, deci şi a celor legate de dobândă,  nu a mai fost posibilă decât prin semnarea unui act adiţional la contractul de credit, însă acest act normativ nu obligă creditorii să ia măsuri pentru implementarea prevederilor acestuia. Această ,, lacună” a actului normativ nu poate fi utilizată împotriva Băncii, atâta timp cât OTP Bank Romania SA nu a aplicat în detrimentul clientului sau dreptul de a modifica unilateral nivelul dobânzii, majorarea dobânzii intervenind exclusiv pe fondul unei creşteri semnificative a indicelui de referinţă LIBOR 3L (CHF) şi de asemenea, în contextul în care a respectat prevederile OUG 174/2008 care la art II, pct.9, prin care se completează OG 21/1992 cu art. 9 indice 3 lit.h prevede că ,,sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui adiţional, acceptat de consumator. Dispoziţiile contractuale prin care era reţinut dreptul exclusiv al băncii de a modifica nivelul dobânzii conform contractului de credit agreat şi semnat de părţi, nu au mai fost aplicate de către Bancă. 

Întrucât la 04.02.2011, clientul său a notificat Banca, cu privire la faptul că nu doreşte să i se aplice OUG 50/2010, iar OTP B. a luat act de dorinţa expresă a acestuia. Astfel, rezultă că domnul T.a înţeles să renunţe la aplicarea prevederilor OUG 50/2010, întrucât a considerat că elementele de cost cuprinse în contractul de credit corespund nevoilor sale financiare. Acesta a ales acest produs de creditare, în condiţiile în care existau produse similare în piaţa financiar-bancară.

În drept, petenta a invocat prevederile OG 21/1992, OUG 174/2008, OUG 50/2010, ale OG nr. 2/2001.

Anexat plângerii contravenţionale, la dosar s-au depus înscrisuri (f.7-25).

La data de 27.01.2014, petenta a complinit în condiţiile art. 200 alin.1 şi 2 CPC,  lipsurile plângerii adresate instanţei, arătând că doreşte să se folosească de proba cu înscrisurile depuse la dosar. A depus la dosar procesul verbal în original (f.45-47) şi înscrisuri (48-63).

Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei în conformitate cu art. 19 din OUG 80/2013.

Intimatul CRPC R. S. M. P. – C. J. P. P. C. A. a solicitat prin intermediul întâmpinării respingerea plângerii formulate ca netemeinică şi nelegală şi menţinerea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria ANPC nr. 0633718/03.12.2013.

Se arată în motivarea întâmpinării că la 26.08.2013 s-a procedat, în baza HG 700/2012, la cercetarea unei reclamaţii înregistrată la CJPC A., privind nerespectarea dispoziţiilor legale privind drepturile consumatorilor în cadrul contractului de credit încheiat cu societatea petentă, prilej cu care s-a constatat că între consumatorul T. M. D. şi B. OTP B. R. SA a fost încheiat în 20.08.2008 contractul de credit  cu nr. C2204/2700/4726, pe o durată de 180 luni. Consumatorul a depus la CJPC în data de 22.03.2011 cu nr. 2057/396 o reclamaţie iniţială, iar reprezentanţii intimatului au concluzionat că aspectele reclamate erau întemeiate şi au procedat la sancţionare operatorului economic reclamat - OTP Bank prin procesul verbal 71/518 seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 în care s-a constatat că, prin neraportarea valorii dobânzii aplicabile creditului consumatorului la indicele Libor (valoare care a înregistrat o diminuare considerabilă)-banca nu şi-a respectat obligaţiile contractuale asumate prin contract, fiindu-i afectate interesele financiare. La art. 8 pct 8.1 din contractul menţionat, se prevede că ,,pentru creditul acordat, clientul datorează şi va plăti Bancii o rată de dobândă revizuibilă în conformitate cu politica Băncii”, specificându-se că ,,dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută (Euribor, Libor, Bubor etc), fără a exista consimţământul împrumutatului”, iar în acest context s-ar constata că rata dobânzii aferentă creditului contractat de petent a fost stabilită la 5.7%, iar ulterior, începând cu mai 2008 valoarea dobânzii curente a crescut la 6.99%.

Intimatul arată că a constatat că la data acordării creditului, valoarea indicelui de referinţă Libor era de 2.79, iar la data efectuării modificării dobânzii (de la 5.7% la 6.99%), valoarea acestuia era de 2.78 (uşor scăzută decât indicele iniţial), şi mai mult decât atât, ulterior, acest indice a înregistrat o evoluţie considerabil descrescătoare, ajungând în septembrie 2020 la o valoare de 0.17. Cu toate acestea, contrar prevederilor art. 8 pct.8.1 din contract, OTP Bank a procedat la majorarea dobânzii cu 1.29 pp (diferenţa dintre 6.99% şi 5.7%), în situaţia în care diferenţa dintre valoarea indicelui de referinţă iniţial, de la data acordării creditului şi cel de la data majorării dobânzii a fost negativă, ca ulterior valoarea indicelui de referinţă să scadă considerabil, ajungând la 0.17, condiţii în care Banca nu a procedat şi la o scădere a dobânzii corespunzătoare cu evoluţia indicelui Libor.

Intimatul susţine că, urmare a contestării procesului verbal 71/518 seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 de către OTP B., s-a pronunţat sentinţa nr. 10102/26.10.2011 definitivă prin Decizia nr. 1042/2012. Instanţa a reţinut că, prin nerespectarea prevederilor contractuale invocate, in sarcina consumatorului au fost impuse rate majorate, prin neoperarea actualizării dobânzii banca a afectat interesele economice ale consumatorului şi i-a fost încălcat dreptul de a beneficia de o reducere corespunzătoare a dobânzii atunci când valoarea indicelui Libor a scăzut.

Ulterior, cu prilejul efectuării unui nou control la operatorul de servicii financiare reclamat de petentul T. M. prin reclamaţia nr. 3509/975/20.08.2013, prin răspunsul nr. 72237/05.09.2013 comunicat ca urmare a invitaţiei intimatului, banca susţine că prin achitarea amenzii dispuse prin PVCC 71/518 seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011, şi-a îndeplinit obligaţiile şi a respectat sentinţa civilă.

Având în vedere refuzul OTP B. de a remedia prejudiciul cauzat clientului prin neraportarea valorii dobânzii la fluctuaţiile indicelui de referinţă Libor, precum şi de a face dovada demersurilor întreprinse în acest sens-reclamaţia nr. 3509/975/20.08.2013 s-a concluzionat a fi întemeiată. În consecinţă, având în vedere cele menţionate, reprezentanţii intimatului au constatat încălcarea prevederilor art. 9 ind 3 lit.k din OG 21/1992.

Apreciază intimata că întocmirea procesului verbal de constatare a contravenţiei s-a realizat în conformitate cu prevederile art.16 alin.7 din OG nr.2/2001.

Arată că în mod netemeinic şi nelegal, petenta solicită anularea procesului verbal din prezenta cauză, pe motiv că nu se face vinovată de încălcarea art. 9 ind 3 lit.k din OG 21/1992, în condiţiile în care s-a reţinut şi de către o instanţă de judecată, cu titlu definitiv şi irevocabil, nerespectarea clauzelor privind modificarea şi actualizarea ratei dobânzii,  iar singura motivare a petentei a fost că acest lucru s-ar fi datorat, întrucât în contract nu se prevede o perioadă de actualizare a ratei dobânzii, deşi Banca, în condiţiile unei evoluţii descrescătoare a indicelui de referinţă, nu a operat o actualizare a dobânzii, ori prin neactualizarea dobânzii în acest contezt de descreştere a indicelui de referinţă, a afectat interesele economice ale consumatorului. Arată că petenta nu poate invoca faptul că a achitat amenda aplicată prin procesul verbal menţinut de instanţă.

Chiar prin plângere, petenta recunoaşte că nu a procedat la o modificare a dobânzii şi că nu a făcut aplicabile dispoziţiile contractuale şi în sensul unei corelări corespunzătoare cu indicele de referinţă, atunci când a scăzut, considerând că simpla sa obligaţie este de a achita amenda. În mod nejustificat, petenta face referire şi la dispoziţiile OUG 50/2010, precum şi la modificările apărute prin Legea 288/2010, în condiţiile în care legiuitorul prevede la art. 95 al Legii 288/2010 că dispoziţiile OUG 50/2010 nu se aplică contractelor de credit aflate în curs de derulare la data intrării ei în vigoare, iar în actul de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu a fost vizat sau aplicat acest act normativ, singurul act normativ aplicabil în speţă fiind OG 21/1992.

În drept, s-au invocat disp. NCPC. 

A solicitat proba cu înscrisuri.

Intimatul a depus la dosar înscrisuri (f.76-88).

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele susţinute prin plângerea contravenţională.

La data de 03.04.2014, numitul Trăilă Dragoş Mihai a formulat cerere de intervenţie voluntară principală, al cărei obiect a fost calificat de instanţă, la termenul din 04.04.2014, ca fiind alte cereri-Legea 193/2000. Faţă de calificarea cererii de intervenţie,  s-a admis excepţia nelegalei compuneri, iar cererea a fost trimisă la compartimentul Registratură în vederea repartizării aleatorii către un alt complet.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse de părţi la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ANPC nr. 0633718/03.12.2013 (f.45-47), petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 9 indice 3 lit.k din OG 21/1992 sancţionată de art. 50 lit. e din OG 21/1992. S-a reţinut că, în urma reclamaţiei nr. 3509/975/20.08.2013 înregistrată la CJPC Argeş, s-a procedat la verificarea celor sesizate la sucursala OTP P., prin înmânarea invitaţiei nr. 502/2806.08.2013. După analizarea celor sesizate de petentul T. M. D., operatorul economic a comunicat la sediul instituţiei intimatei punctul de vedere cu  privire la adresa nr. 72237/05.09.2013, înregistrată la CJPC A. cu nr. 3804/09.09.2013. Urmare a verificărilor efectuate s-au constatat următoarele: în urma reclamaţiei depusă la CJPC A. cu nr. 2057/396/22.03.2011, reprezentanţii intimatului au concluzionat că aspectele reclamate de domnul T. M. D. erau întemeiate şi s-a procedat la sancţionarea operatorului reclamat OTP B.Romania SA. Prin PVCC seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 s-a constatat că, prin neraportarea valorii dobânzii aplicabile creditului la indicele Libor (valoare care a înregistrat o diminuare considerabilă)- banca nu şi-a respectat obligaţiile contractuale asumate, afectând interesele financiare ale clientului. Urmare a contestării procesului verbal seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 de către OTP Bank, pe rolul instanţelor judecătoreşti competente  a rulat dosarul nr. 8380/280/2011, în cauză pronunţându-se Judecătoria Piteşti prin sentinţa nr. 10102/26.10.2011 şi Tribunalul Argeş prin Decizia nr. 1042/2012. În ambele hotărâri, constatările CJPC Argeş au fost apreciate ca fiind corecte, rămânând astfel definitive şi irevocabile. Mai mult decât atât, în Decizia nr. 1042/2012, Tribunalul Argeş reţine că: -prin nerespectarea prevederilor contractuale invocate au fost impuse rate majorate; -prin neoperarea actualizării dobânzii, banca a afectat interesele economice ale clientului, producând o vătămare; - s-a încălcat dreptul de a beneficia de o reducere corespunzătoare a dobânzii atunci când valoarea indicelui Libor a scăzut. Cu toate acestea, OTP Bank susţine în punctul de vedere comunicat către CJPC Argeş (nr.72237/05.09.2013) că prin achitarea amenzii dispuse prin PVCC seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011, Banca şi-a îndeplinit obligaţiile şi a respectat în totalitate sentinţa civilă. Urmare a celor menţionate, reclamaţia petentului se concluzionează ca întemeiată, OTP Bank refuzând remedierea prejudiciului cauzat prin neraportarea valorii dobânzii la fluctuaţiile indicelui de referinţă Libor CHF şi nefăcând dovada unui demers întreprins în acest sens. În consecinţă, având în vedere cele menţionate, reprezentanţii intimatului au constatat încălcarea prevederilor art. 9 ind 3 lit.k din OG 21/1992.

Între petentă şi numiţii T. M.D. şi T. D. M. s-a încheiat la data de 20.08.2007 contractul de credit nr. C2204/270084726 (f.13-22). Conform art. 8, pct. 8.1 din acesta, la data încheierii prezentului contract, dobânda curentă este de 5.7%. Dobânda se stabileşte în formă procentuală ca rată anuală de dobândă. Dobânda este variabilă în conformitate  cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută (Euribor, Libor, Bubor etc), fără a exista consimţământul împrumutatului.

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 (f.80-82) s-a dispus amendarea petentei OTP B. SA cu suma de 20.000 lei. Se reţine că în urma reclamaţiei nr. 2057/396 depuse la CJPC în data de 22.03.2011 de către domnul T. M. D. s-a constatat că între acesta din urmă şi Banca OTP B. R. SA a fost încheiat în 20.08.2008 contractul de credit  cu nr. C2204/2700/4726, pe o durată de 180 luni. La art. 8 pct 8.1 din contractul menţionat, se prevede că ,,pentru creditul acordat, consumatorul este ţinut la plata unei dobânzi variabile în conformitate cu politica Băncii, aceasta putând fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută (Euribor, Libor, Bubor etc), fără a exista consimţământul împrumutatului”. Totodată, la art. 8 pct.8.1 se stabileşte că la data încheierii contractului dobânda curentă avea o valoare de 5.7%. Ulterior, începând cu luna mai 2008, valoarea dobânzii a crescut la 6.99%. La data acordării creditului, valoarea indicelui de referinţă Libor era de 2.79, iar la data majorării dobânzii, valoarea acestuia era de 2.78. Cu toate acestea, contrar prevederilor art. 8 pct.8.1 din contract, OTP Bank a procedat la majorarea dobânzii cu 1.29 pp. S-a constatat că ulterior, valoarea indicelui de referinţă Libor CHF a scăzut considerabil, ajungând la o valoare de 0.17% în septembrie 2010, fără ca aceste scăderi să se reflecte în diminuarea valorii dobânzii. Prin procesul verbal menţionat s-a constatat nerespectarea prevederilor contractuale de către OTP Bank SA, în speţă a art. 8, pct.8.1 din contractul de credit  cu nr. C2204/2700/4726, faptă ce încalcă prevederile art.7, lit.c teza III din OG 21/1992.

Potrivit sentinţei civile nr. 10102/2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 8380/280/2011 (f.83-85), s-a respins plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011. Prin decizia nr. 1042/2012 pronunţată în dosarul nr. 8380/280/2011 (f.86-88), Tribunalul Argeş a respins recursul declarat de petenta OTP Bank Romania SA împotriva sentinţei civile nr. 10102/26.10.2011.

În drept, potrivit art. 9 indice 3 din OG nr. 21/1992,  în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să respecte următoarele reguli: k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract şi va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens. Art. 50 alin 1 prevede: Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: e) încălcarea dispoziţiilor art. 91, art. 92 şi art. 93, cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 50.000 lei.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de agentul constatator.

Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Potrivit dispoziţiilor legale în materie, singurele menţiuni ale procesului verbal de contravenţie, prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanţa constată că acesta cuprinde toate menţiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.

Se observă, de asemenea, că petenta nu a invocat alte motive de nelegalitate a procesului verbal de natură să atragă sancţiunea nulităţii relative a actului.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 din O.G. nr.2/2001 rezultă că procesul verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Instanţa trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-şi expune cauza în condiţii de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părţii responsabilitatea modalităţii efective în care înţelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza Ioan Pop c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

În cauza de faţă, petentei i s-a conferit posibilitatea de a proba o situaţie contrară celei din procesul verbal de contravenţie, respectându-se caracterul echitabil al procedurii şi dreptul la apărare al acestuia.

Asupra temeiniciei procesului verbal, instanţa constată că din actele dosarului nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în actul sancţionator.

Din examinarea dispoziţiilor legale citate raportate la situaţia de fapt reţinută de instanţă rezultă că petenta nu a respectat prevederile art. 8 pct.8.1 din contractul de credit nr. C2204/2700/4726/20.08.2007, contract încheiat de SC OTP B. R. SA cu numiţii T. M. D. şi T. D.M.. Prin procesul verbal seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 s-a constatat de către intimat faptul că petenta a încălcat prevederile art.7, lit.c teza III din OG 21/1992 conform cărora prestatorii de servicii sunt obligaţi să respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte. Mai mult decât atât, actul sancţionator menţionat anterior a fost menţinut prin sentinţa civilă nr. 10102/26.10.2011 a Judecătoriei Piteşti, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1042/2012 a Tribunalului Argeş. Ţinând seama că s-a stabilit în mod cert că societatea petentă nu a respectat art.8 pct. 8.1 din contract, instanţa apreciază că potrivit art. 9 indice 3 lit. k din OG 21/1992, aceasta avea obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract şi de a face dovada demersurilor întreprinse în acest sens. Se reţine faptul că petenta trebuia să îndeplinească această obligaţie faţă de cele două părţi contractante în temeiul legii, nefiind necesar ca organul constatator să îi pună în vedere să repare prejudiciile aduse numiţilor T. M. D. şi T. D. M.. Astfel că, se vor respinge apărările petentei referitoare la faptul că prin actul sancţionator nu au fost dispuse măsuri complementare şi nu s-a reţinut în sarcina sa o altă obligaţie, decât aceea de plată a amenzii în cuantumul indicat de litera j.

Instanţa va înlătura afirmaţia petentei conform căreia nu înţelege cum ar subzista în sarcina sa obligaţia de a remedia prejudiciul cauzat prin neraportarea valorii dobânzii la fluctuaţiile indicelui de referinţă, în condiţiile în care o astfel de obligaţie nu a fost reţinută de instanţa de judecată în dispozitivul hotărârii prin care a respins plângerea împotriva procesului verbal seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011. Se reţine că nu era necesar şi nici posibil ca instanţa care a soluţionat plângerea contravenţională, să impună prin dispozitivul hotărârii obligaţii în sarcina petentei. Aceasta a fost învestită cu o cauză având ca obiect plângere contravenţională, revenindu-i sarcina de a hotărî asupra legalităţii şi temeiniciei actului sancţionator dedus judecăţii. Prin susţinerile sale, petenta demonstrează că se află într-o mare eroare, confundând obligaţia care îi revine în temeiul legii potrivit art. 9 indice 3 lit. k din OG 21/1992 cu cele dispuse printr-o hotărâre prin care se menţine un proces verbal de contravenţie, acesta din urmă neavând finalitatea de a impune obligaţii părţii care pierde.

Se vor înlătura şi afirmaţiile potrivit cărora petenta invocă aplicarea OUG 174/2008 şi a Legii 50/2010, deoarece acestea nu au relevanţă în prezenta cauză. S-a stabilit deja, prin procesul verbal seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 că petenta nu a respectat clauzele contractului de credit din cauză, iar instanţa care a menţinut acest act sancţionator a reţinut deja că nu era necesar ca modificarea ratei dobânzii să se realizeze în mod obligatoriu, odată cu intrarea în vigoare a OUG 174/2008 şi OUG 50/2010, ci petenta avea obligaţia să propună clientului său acte adiţionale în acest sens şi să negocieze cu acesta.

Având în vedere aspectele expuse anterior, se constată că sunt întrunite elementele contravenţiei prevăzută de art. 9 indice 3 lit.k din OG nr. 21/1992. Aşadar, instanţa apreciază că procesul verbal este temeinic întocmit, petenta făcându-se vinovată de săvârşirea contravenţiei descrise şi sancţionate prin procesul verbal contestat.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunii aplicate, instanţa constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancţiunea, aplicând o amendă îndreptată către minim,  în cuantum de 10.000 lei, limitele sancţiunii fiind prevăzute de dispoziţiile art. 50 alin1 lit.e din OG 21/1992 (de la 5000 lei la 50.000 lei).

Raportat la gravitatea faptelor şi pericolul social, instanţa reţine că sancţiunea corespunde întocmai prevederilor art.5 al.5 şi 21 al.3 din OG nr.2/2001 (Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal), cu sublinierea calităţii petentei, aceea de instituţie bancară, şi a consecinţelor negative în rândul clienţilor.

Ţinând seama de materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părţi, se constată că actul sancţionator cu numărul de mai sus este temeinic şi legal, sancţiunea aplicată petentei fiind individualizată în mod corect de organul constatator.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va respinge plângerea contravenţională ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge plângerea formulată de petenta OTP B. R. SA, cu sediul în  sector ., Bucureşti, C. B., nr. . J././., CUI ., împotriva procesului verbal de contravenţie seria . nr. ., emis de intimata CRPC R. S. M. P. – C. J. P. P. C. A., cu sediul în mun. P., str. ., nr. ., jud. .., ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Piteşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04.04.2014. 

Preşedinte,

A R B

Grefier,

A A T

Red. ARB

Tehnored. A.T. 09 Aprilie 2014

8 ex.

Domenii speta

Spete similare