Pretenţii dovedite doar în parte de furnizor de utilităţi

La data de 14.06.2001, între reclamanta SC E SA și pârâtul Ţ s-a încheiat pentru o perioadă nedeterminată, contractul de furnizare a energiei electrice  nr ….. Potrivit acestui contract, reclamanta avea ca principală obligație furnizarea de energie electrică la locul de consum din str. T…, bl. ……….jud. Constanţa, în schimbul achitării de către pârât, în mod integral şi la termen , a contravalorii energiei electrice furnizate.

 În baza contractului anterior menționat, reclamanta a emis mai multe facturi printre care și cele ce fac obiectul prezentului dosar.

Astfel, în data de 12.08.2011, reclamanta a emis factura cu nr.  …, în suma totală de 2.105,24 lei , perioada de facturare fiind 18.08.2004-15.07.2011.

La data de 12.10.2011, reclamanta a emis factura cu nr.  …., în cuantum total de 2.130,05 lei, perioada de facturare fiind cuprinsă între 10.08.2011-10.10.2011.

La data de 11.12.2011, reclamanta a emis factura cu nr…., în sumă  totală de 2.430,95 lei, perioada de facturare fiind cuprinsă între 15.07.2011-30.11.2011.

La data de 21.03.2013 reclamanta a emis factura cu nr. …, în sumă  totală de 2.810,12 lei, constând în penalități de întârziere (405,34 lei ) și facturi restante în cuantum de 2404,78 lei.

Întrucât pârâtul nu a achitat integral facturile emise de către reclamantă, la data de 10.11.2011 , s-a dispus deconectarea din contor la locul de consum aparținând pârâtului.

În drept, instanța constată că sunt incidente dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă contractuală, având în vedere faptul că obligația pârâtului de achitare a facturilor emise de către reclamantă ,  decurge din contractul de furnizare a energiei electrice încheiat între părți în data de 14.06.2001. Astfel, potrivit dispozițiilor  art. 1350  al. 1 C civ. ,, orice persoană trebuie să execute obligațiile pe care le-a contractat" iar conform al. 1 al aceluiași articol ,, atunci când ,fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii".

Având în vedere situaţia de fapt anterior reţinută, și dispozițiile  aplicabile cauzei, instanţa apreciază că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea în totalitate a cererii formulate de către reclamantă, ci doar pentru admiterea în parte a acesteia, respectiv pentru contravaloarea facturii cu nr. …., pentru considerentele ce urmează.

Deși între părți a existat un contract de furnizare a energiei electrice, încheiat nr …., în baza căruia pârâtul a beneficiat de alimentarea cu energie electrică, la data de 11.03.2004 pârâtul a fost deconectat din contor, furnizarea energiei electrice fiind reluată, la cererea pârâtului, abia în data de 14.07.2011.

Astfel, instanța apreciază că pentru perioada  de facturare cuprinsă între 18.08.2004-15.07.2011 pentru care s-a emis factura cu nr. …, în suma totală de 2.105,24 lei,  ( filele 11-12) pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate.  În perioada 11.03.2004-14.07.2011 , pârâtul nu a fost conectat la energie electrică, aspect ce rezultă atât din adresa depusă de către reclamantă – fila 107, cât și din precizările depuse  de aceasta la dosarul cauzei – fila 28. Astfel,  chiar reclamanta arată faptul că ,, deși în sistemul informatic deținut de ENEL, locul de consum aparținând pârâtului figura deconectat încă din anul 2004, în teren există consum înregistrat de contorul cu seria 463105."

Faptul că reclamanta a constatat în anul 2011, după ce pârâtul a solicitat reconectarea, că deși alimentarea cu energie electrică fusese întreruptă, la fața locului se înregistrase un consum de energie , nu este de natură să atragă răspunderea civilă a pârâtului câtă vreme nu s-a dovedit că acesta era cel care a consumat energia electrică înregistrată la contor.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, coroborate cu susținerile pârâtului, acesta a fost încarcerat o perioadă foarte mare de timp în intervalul pentru care reclamanta își întemeiază pretențiile. Astfel, instanța reține că pârâtul a fost încarcerat în luna martie a anului 2002 și eliberat în luna mai a anului 2007. Ulterior, după aproximativ 50 de zile, pârâtul a fost din nou încarcerat, fiind eliberat condiționat după 8 luni.

În luna noiembrie a anului 2009 pârâtul a fost arestat preventiv și a rămas încarcerat până în data de 12.07.2011 așa cum rezultă din biletul de eliberare nr. …, aflat în dosar la fila 116.

Prin urmare, instanța apreciază că nu se poate reține în sarcina pârâtului o culpă pentru consumul de energie electrică pretins de către reclamantă, și nici încălcarea vreunei obligații contractuale din moment ce furnizarea energiei electrice a fost sistată de către reclamantă în data de 11.03.2004.

În opinia instanței nu poate fi reținută nici o eventuală răspundere civilă delictuală a pârâtului din moment ce reclamanta nu a dovedit existența vreunei fapte ilicite a pârâtului care să ducă la incidența dispozițiilor în materie. Mai mult decât atât, instanța apreciază că există o lipsă de diligență a reclamantei în ceea ce privește verificarea modului de consum a energiei electrice raportat la faptul că în perioada martie 2004- iulie 2011 aceasta nu a procedat în nici un moment la verificarea contorului cu seria …. pentru care s-a sistat alimentarea cu energie electrică, constatând presupusul consum abia după de pârâtul a solicitat reluarea furnizării, respectiv in luna iulie a anului 2011.

Pe de altă parte, instanța consideră că pârâtul a dovedit faptul că  nu acesta putea fi cel care a folosit energia electrică în perioada la care s-a făcut referire.

În ceea ce privește perioada 15.07.2011-10.11.2011, perioadă în care pârâtul a  fost conectat, instanța constată că reclamanta a emis două facturi:

-factura nr. …. în cuantum total de 2.130,05 lei, pentru perioada de facturare fiind cuprinsă între 10.08.2011-10.10.2011.

- factura nr. …., în sumă  totală de 2.430,95 lei, perioada de facturare fiind cuprinsă între 15.07.2011-30.11.2011.

Din cuprinsul facturii cu nr . …. (fila 13) rezultă faptul că,  din totalul de plată în cuantum de 2.130,05,  pentru perioada de facturare indicată (10.08.2011-10.10.2011) contravaloarea energiei electrice consumate este de 24,81 lei iar  restul  de 2.105,24 lei provenind din factura emisă anterior și neachitată de către pârât.

Din cuprinsul celeilalte facturi, respectiv cea cu nr…., (fila 15) rezultă faptul că din totalul de plată în cuantum de 2.430,95 lei , pentru perioada de facturare indicată (15.07.2011-30.11.2011) suma de plată este de 300,90 lei,  iar restul  de 2.130,05 lei provenind din factura emisă anterior și neachitată de către pârât. Din rezumatul de plată expus în cuprinsul facturii menționate anterior rezultă faptul că taxa pentru deconectare rău platnic este în cuantum de  55,92 lei iar contravaloarea energiei electrice consumate este de 130,02 lei.

Având în vedere considerentele expuse mai sus dar și faptul că realimentarea cu energie electrică a fost reluată în data de 14.07.2011 la cererea pârâtului, fiind astfel furnizată până la data de 10.11.2011 când locul de consum a fost din nou deconectat din contor, instanța apreciază ca fiind întemeiate pretențiile reclamantei pentru contravaloarea energiei furnizate în această perioadă.

Cu toate acestea, așa cum instanța a indicat, în perioada de referință reclamanta a cuprins în totalul de plată și facturile anterioare neachitate de către pârât ( în cea de-a treia factură fiind cuprinse primele două). Pentru acest motiv, instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt întemeiate numai pentru consumul din perioada în care pârâtul a fost reconectat iar nu pentru întreaga sumă cuprinsă în ultima factură.

Totodată, instanța  menționează faptul că perioadei de facturare 10.08.2011-10.10.2011 îi corespunde un consum de 0 (zero)  kwh, suma de 24,81 lei constând în taxa radio, taxa tv și ,,rezervare", iar perioadei de facturare 15.07.2011-30.11.2011 îi corespunde un consum de 386 kwh. Instanța observă faptul că, deși pârâtul a fost deconectat în data de 10.11.2011, perioada de facturare și implicit data emiterii facturii este ulterioară deconectării. Însă, văzând cuprinsul facturii nr….., instanța  constată că indexul pentru care s-a dispus facturarea corespunde celui din momentul deconectării, respectiv 5085 kwh. De altfel, pe factura în cauză este menționat faptul că indexul citit la momentul deconectării era 5085 iar pentru perioada 10.11.2011-30.11.2011 (de la momentul deconectării până la momentul facturării) cantitatea de kwh consumată este zero.

Văzând că factura cu  nr….., include și suma aferentă facturii cu nr . …., instanța va admite acțiunea reclamantei doar pentru suma de 300,90 lei.

Referitor la suma  de 454,48 lei reprezentând penalități de întârziere conform facturii nr. …., instanța apreciază neîntemeiate pretențiile reclamantei urmând a respinge acest capăt de cerere. Astfel, penalitățile menționate sunt calculate pentru suma totală de plată în cuantum de 2404,34 lei iar de vreme ce instanța a apreciat că nu există obligația pârâtul de a plăti energia electrică pentru perioada în care a fost deconectat , rezultă că acesta nu poate fi obligat nici la plata penalităților de întârziere. Pe de altă parte, instanța reține o întârziere la plata facturii cu nr.  …. însă constată că și în cuprinsul acesteia sunt menționate penalități în cuantum de 52,93 lei, astfel încât apreciază ca nefiind întemeiată solicitarea reclamantei de acordare a altor penalități.

În ceea ce privește taxa de reconectare și deconectare în cuantum de 139,23 lei solicitată de către reclamantă, instanța constată că în suma totală de plată (300,90 lei) aferentă facturii cu nr. …. este cuprinsă și suma de 55,92 lei reprezentând ,,deconectare rău platnic". Instanța observă că în celelalte facturi emise anterior sau ulterior facturii cu nr.  …., nu este stabilită vreo sumă cu titlu de taxă pentru  reconectare sau deconectare. Prin urmare, văzând cele expuse anterior, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 139,23 lei , apreciind pe de o parte că taxa de deconectare este inclusă în suma de 300,90 lei aferentă facturii cu nr. …., iar pe de altă parte că nu a fost dovedită existența altei taxe de deconectare sau reconectare.

Prin urmare, faţă de ansamblul considerentelor de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa va admite în parte cererea formulată de reclamanta, în sensul că va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 300,90 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. …, urmând a respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții.

Domenii speta

Spete similare