Contestaţie la executare

Modificarea redevenţei stabilite de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitara Acvabanat se poate realiza în aceleaşi condiţii în care a şi fost stabilită această redevenţă. Hotărârea  luată de către unul dintre membrii asociaţiei de dezvoltare trebuie adusă la cunoştinţa şi a celorlalţi membri deoarece voinţa asociaţiei nu se confundă cu voinţa unui singur membru şi numai Adunarea Generala a Asociaţiei este organul de conducere. Adunarea Generală hotărăşte asupra obiectivelor asociaţiei luând în considerare interesul comun referitor la contractul de delegare. Astfel fiind, argumentul apelantei că hotărârea de Consiliu Local prin care redevenţa a fost majorata ar fi un act emis în regim de putere publică nu poate fi primit deoarece această voinţă a unui singur membru ar asociaţiei trebuia pusă în concordanţă cu voinţa asociaţiei formate din mai mulţi membri şi care nu se exprima decât în adunarea generală.

Contractul de delegare a gestiunii este un contract de parteneriat public privat şi nu dă naştere unei creanţe fiscale, nefiind aplicabile executării silite dispoziţiile Codului de procedură fiscală.

Decizia nr. 66A/03.02.2015 - Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria Reşiţa sub nr. 207/290/2014, contestatorul SC Aquacaraş SA., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Reşiţa - Serviciul Public – Direcţia pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat al Municipiului Reşiţa,  a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa sa constate pe cale de excepţie nulitatea absolută a somaţiei nr. 210/30.12.2013 şi a titlului executoriu nr. 209/30.12.2013, iar pe cale principală a solicitat, anularea actelor de executare din dosarul execuţional nr. 209/30.12.2013, respectiv a somaţiei nr. 210/30.12.2013 şi a titlului executoriu nr. 209/30.12.2013, ca fiind netemeinice şi nelegale; suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Reşiţa, prin sentinţa civila nr.824/8 mai 2014 a admis  contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. Aquacaraş S.A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Mun. Reşiţa Serviciul Public Direcţia Impozite şi Taxe, a respins  cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect;  a dispus  întoarcerea executării silite prin restituirea către contestatoare a sumelor plătite în temeiul actelor de executare desfiinţate; a obligat  intimatul la plata către contestatoare a sumei de 1.050 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că între contestatoare şi Asociaţia de dezvoltare intercomunitară “ Acvabanat” a intervenit, în temeiul Legii nr. 51/2006, Contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare prin care, cea dintâi se obliga să plătească către  Asociaţia de dezvoltare intercomunitară “ Acvabanat” o redevenţă, în schimbul delegării exclusive a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi exploatării sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare necesare pentru realizarea acestora , pe întreg teritoriul definit de aria Delegării.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Reşiţa nr. 35 din 29 ianuarie 2013, a fost modificat nivelul redevenţei plătită de SC Aquacaraş SA pentru perioada 2013-2016 către Consiliul Local al Municipiului Reşiţa.

Prin somaţia nr. 210/30.12.2013 emisă de Consiliul Local Reşiţa - Serviciul Public – Direcţia pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat al Municipiului Reşiţa însoţită de titlul executoriu nr. 209/30.12.2013, contestatoarea a fost somată ca, în termen de 15 zile de la comunicarea acestui act de executare să achite suma de 4.453.729,10 lei, reprezentând redevenţă total anul 2013.

Împotriva acestui act de executare, in termen legal, a fost formulată contestaţie la executare.

Judecătoria a apreciat că redevenţa datorata in cadrul contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, nu reprezintă o creanţă fiscală în sensul dispoziţiilor codului fiscal si de procedura fiscala şi astfel, nu sunt aplicabile prevederile Codului de procedură fiscală referitoare la recuperarea acesteia prin executare silită.

Contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, fie el contract de concesiune sau contract de parteneriat public-privat, nu reprezintă prin el însuşi titlu executoriu, nicio lege nu-i conferă aceasta calitate. Atât literatura de specialitate, cât şi jurisprudenţa a statuat că redevenţa născută dintr-un contract de concesiune încheiat cu o autoritate publică locală are natura juridică a unei „chirii”, nefiind vorba de o creanţă fiscală, întrucât nu derivă dintr-un raport de drept fiscal existent între părţi, ci din convenţia părţilor supusă normelor de drept privat.

Faţă de aceste considerente, instanţa a reţinut că, în cauza sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedura civila privind executarea silita, şi nu cele ale Codului de procedura fiscala.

Or, analizând actele dosarului instanţa a constatat că, în cauză, executarea silita s-a început in lipsa unui titlu executoriu valabil, executarea silita începuta de Consiliul Local Reşiţa - Serviciul Public – Direcţia pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat al Municipiului Reşiţa făcându-se cu nesocotirea dispoziţiilor cuprinse in codul de procedura civila.

Împotriva sentinţei a declarat apel intimata, respins de Tribunalul Caraş-Severin  prin Decizia nr. 66A/03.02.2015.

A reţinut Tribunalul Caraş-Severin  că art.39 din Contractul de delegare a gestiunii dispune că redevenţa va fi o sumă fixă desfăşurată pe localităţi pentru Reşiţa stabilind suma de 72.000 lei. Acelaşi articol stabileşte că valoarea şi scadenţa redevenţei pot fi modificate prin acordul părţilor iar părţile contractului de delegare a gestiunii sunt Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitara Acvabanat şi intimata SC Aquacaraş SA. În aceste condiţii orice hotarâre luată de către unul dintre membrii asociaţiei de dezvoltare trebuie adusă la cunoştinţa şi a celorlalţi membri deoarece voinţa asociaţiei nu se confundă cu voinţa unui singur membru şi numai Adunarea Generala a Asociaţiei este organul de conducere potrivit art.14 din Statut. Potrivit art.17 din acelaşi Statut Adunarea Generală hotaraşte asupra obiectivelor asociaţiei luând în considerare interesul comun referitor la contractul de delegare. Astfel fiind, argumentul apelantei că hotarârea de Consiliu Local prin care redevenţa a fost majorata ar fi un act emis în regim de putere publică nu poate fi primit deoarece această voinţă a unui singur membru ar asociaţiei trebuia pusă în concordanţă cu voinţa asociaţiei formate din mai mulţi membri şi care nu se exprima decât în adunarea generală. Prin urmare, în mod corect prima instanţă a anulat formele de executare – titlul executoriu 209/30.12.2013 şi a somaţiei nr.210/30.12.2013. Şi aplicabilitatea codului de procedura civilă şi nu a codului de procedura fiscală a fost corect stabilită de prima instanţă deoarece contractul de delegare a gestiunii este un contract de parteneriat public privat şi nu dă naştere unui creanţe fiscale.

Domenii speta

Spete similare