Procedura insolvenţei

Potrivit art. 142 alin. 7 CPF ”faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.

Prin urmare, preferinţa fiscului va fi asigurată numai în măsura în care bunurile asupra cărora se constituie gajul sunt menţionate în AEGRM, potrivit disp. art. 2328 NCC.

Prin Decizia civilă nr. 7/A/11.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. 326/108/2015/a1, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 980/21.10.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul antemenţionat, cu următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 980/21.10.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 326/108/2015/a1, s-a respins contestaţia formulată de DGRFP Timişoara – AJFP Arad la tabelul preliminar de creanţe din procedura insolvenţei debitorului SC R.C.P. SRL.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Creditorul DGRFP Timişoara – AJFP Arad a formulat cerere de înscriere a creanţelor pentru suma de 26.213 lei, din care 3.125 lei cu rangul de preferinţă prevăzut de art. 161, alin. 1, pct. 5 din Legea nr. 85/2014 şi 23.088 lei  cu rangul de preferinţă prevăzut de art. 161, alin. 1, pct. 3 din Legea nr. 85/2014, arătând că creditorul a îndeplinit o serie de măsuri de executare, fără a le arăta în concret.

 Anexat declaraţiei de creanţă s-a depus un proces-verbal de sechestru pentru bunuri mobile, suma garantată fiind de 23.088 lei. În anexa procesului-verbal figurează un autoturism marca Opel Vectra B Caravan. Totodată s-a consemnat că bunul a fost dat în custodia unui terţ.

Garanţia instituită de creditorul-contestator nu este înscrisă în AEGRM.

Practicianul în insolvenţă  a înscris în tabelul preliminar de creanţe întreaga sumă de 26.213 lei ca şi creanţă bugetară.

În cursul procedurii, bunul asupra căruia s-a instituit sechestrul nu a fost identificat faptic de către practicianului în insolvenţă, în dosarul de bază judecătorul-sindic dispunând practicianului în insolvenţă să facă demersuri pentru identificarea faptică a acestuia.

Art. 151 din  Ordonanţa Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală stabileşte ce bunuri ale debitorului pot fi urmărite silit în vederea recuperării creanţei şi posibilitatea instituirii sechestrului asupra acestora, Aliniatul (8) prevede expres că:

„(8) Prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.”

Conform art. 2482 Cod civil,  ca normă de drept comun, prevede că publicitatea gajului bunurilor mobile se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la AEGRM.

Creditorul-contestator  nu a îndeplinit niciuna din cele două condiţii alternative. Astfel, în procesul verbal de sechestru se arată că bunul mobil este în custodia reprezentantului administratorului debitorului, persoană ce nu reprezintă creditorul, ci debitorul, neputându-se deci reţine că debitorul a fost deposedat de bun. De asemenea, creditorul-contestator nu a înscris garanţia sa la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Constatând că creditorul-contestator nu a înscris la AEGRM garanţia sa şi nici nu a deposedat debitorul de bunul mobil, deci nu a făcut opozabilă celorlalţi creditori măsura sa asigurătorie, judecătorul-sindic a respins contestaţia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel DGRFP Timişoara – AJFP Arad, solicitând  admiterea apelului, modificarea sentinţei civile atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulate de  creditoare împotriva tabelului preliminar al creanţelor faţă de debitoare şi admiterii cererii de înscriere în tabelul preliminar a creditoarei, în calitate de creditor garantat, pentru suma de 23.088 lei.

În motivare arată că, în ceea ce priveşte înscrierea la masa credală a AJFP Arad ca fiind creditor garantat pentru suma de 23.088 lei, există în acest sens procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. 78685/15.10.2014, devenit executoriu  prin emiterea somaţiei.

Consideră că prima instanţă, în mod greşit a ignorat procesul verbal de sechestru pe care recurenta – creditoare l-a anexat contestaţiei, pronunţând, astfel, o hotărâre nelegală. De asemenea, consideră că prima instanţă trebuia să constate că măsura administratorului judiciar încalcă şi dispoziţiile art. 2328 Noul Cod civil potrivit căruia ,,preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ – teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale“ şi art. 2333 din acelaşi act normativ potrivit căruia ,,privilegiul este de preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale.“

În drept, invocă prevederile art. 466 Cod procedură civilă; art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei; art. 151 alin. 8 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală; art. 2328, art. 2333 Noul Cod civil.

Intimata SC R.C.P. SRL prin lichidator judiciar C.I. IPURL a depus la  dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat în cauză,  ca nefondat, având în vedere că  nici în cadrul prezentului apel, apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii vreuneia  dintre condiţiile cerute de lege pentru constituirea garanţiei invocată în cuprinsul cererii de admitere a creanţei.

În drept, invocă prevederile art. 151 Cod procedură fiscală, art. 2481-2482 Cod civil, art. 161 din Legea nr. 85/2014.

 Analizând apelul de faţă, prin prisma criticilor formulate de apelantă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, conformă cu probele de la dosar.

 Astfel, Conform art. 2328 NCC preferinţa statului şi a unităţilor administrativ teritoriale se impune legislaţiilor speciale.

Acelaşi NCC fixează însă şi limitele în care legea specială poate reglementa această cauză de preferinţă, art. 153 din Legea de punere în aplicare prevăzând că ”preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor, nu va fi opozabilă terţilor înainte de momentul în care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate. O asemenea preferinţă va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferinţa a fost făcută publică.”

Trebuie reţinut că norma din art. 2328 NCC este una de trimitere, ea nu instituie o cauza de preferinţă , ci doar menţionează faptul că în domeniul creanţelor statului şi ale unităţilor administrativ teritoriale eventualele cauze de preferinţă vor fi stabilite prin legi speciale.

Preferinţa acordată creditorilor fiscali este reglementată de Codul de procedură fiscală.

Astfel, conform art. 151 alin. 4 CPF executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terţ. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal”, iar potrivit art. 151 alin. 8 CPF ”prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceloraşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun” .

Prin urmare, preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţe bugetare (aşa cum este ea reglementată de Codul de procedură fiscală) rezultă din instituirea unui gaj legal asupra bunurilor ale debitorului.

Conform art. 151 alin. 1 CPF ”sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege”, iar conform art.151 alin. 6 CPF ”executorul fiscal (…) este obligat să sechestreze orice bunuri ale debitorului (decât cele care se găsesc la locul aplicării sechestrului), în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţei”.

Dispoziţiile sus citate conturează mecanismul de funcţionare a preferinţei acordate statului pentru creanţele fiscale, reieşind că, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj asupra bunurilor debitorului care au făcut obiectul unui sechestru aplicat de organele fiscale.

Per a contrario, celelalte bunuri ale debitorului care nu au făcut obiectul sechestrului nu se cuprind în asieta acestui drept de gaj. Gajul dobândit de către un creditor este un drept de gaj în sensul prevederilor dreptului comun, al urmând să se supună dispoziţiilor art. 2480-2486 NCC.

În acelaşi timp dispoziţiile art. 2423 rămân pe deplin aplicabile, iar preferinţa fiscului va dobândi rang de la data la care ea este făcută publică faţă de terţi prin înregistrarea sa la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

În acest sens trebuie interpretate prevederile art. 142 alin. 7 CPF conform cărora ”faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.

Însă, de vreme ce preferinţa fiscului este limitată la anumite bunuri (menţionate în procesul-verbal de sechestru), simpla identificare a creanţei preferate nu este de natură să ofere celorlalţi creditori o imagine clară asupra sarcinilor ce grevează patrimoniul debitorului comun.

Prin urmare, preferinţa fiscului va fi asigurată numai în măsura în care bunurile asupra cărora se constituie gajul sunt menţionate în arhivă.

În situaţia în care debitorul este supus procedurii insolvenţei, semnificaţia art. 2328 NCC trebuie înţeleasă astfel:

Legea insolvenţei instituie o preferinţă specială pentru creanţele bugetare în cadrul procedurii falimentului.

Art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 plasează creanţele bugetare înaintea creanţelor chirografare în ordinea creanţelor ce sunt achitate urmare a lichidării averii debitorului.

Textul trebuie citit şi prin prisma prevederilor art. 121 din acelaşi act normativ care instituie regula preferinţei acordate creditorilor beneficiari ai unei garanţii reale, cu precizarea că această din urmă preferinţă vizează sumele rezultate din valorificarea bunului afectat garanţiei reale.

În termenii art. 2326 NCC, fiscul poate beneficia în anumite condiţii de o cauză de preferinţă asupra unui bun (mobil) ca efect al gajului fiscal instituit asupra acelui bun, în vreme ce creditorii bugetari se bucură de un privilegiu general asupra averii debitorului.

Înscrierea la arhivă a creanţei bugetare are drept efect perfectarea privilegiului general al creditorului bugetar asupra tuturor bunurilor (mobile) ale debitorului. Acest privilegiu nu conferă preferinţă raportat la garanţiile reale (ipoteci mobiliare, gajuri) constituite asupra anumitor bunuri ale debitorului în favoarea creditorilor garantaţi, el conferă doar preferinţa de a poziţiona pe creditorul bugetar în categoria menţionată de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.

Pe de altă parte însă, constituirea gajului fiscal (prin instituirea sechestrului) conferă fiscului preferinţa stabilită de orice garanţie reală (şi în acest sens trebuie înţeleasă referirea din art. 171 alin. 1 CPF la ”creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii”), deci poziţia la care se referă art. 121 din Legea nr. 85/2006. În plus, dacă acest gaj este înscris la arhivă (împreună cu descrierea bunurilor sechestrate), conferă titularului rang de la data înscrierii şi poate surclasa eventualele ipoteci mobiliare înscrise ulterior.

 Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus enunţate, raportat la prevederile art. 480 NCPC, Curtea a respins apelul.

Domenii speta

Spete similare