Constatarea nulităţii unui act patrimonial intervenit anterior deschiderii procedurii. Vânzarea bunului ca efect al executării silite.

Sentinţă civilă 1013 COM din 26.02.2002


Constatarea nulităţii unui act patrimonial intervenit anterior deschiderii procedurii. Vânzarea bunului ca efect al executării silite.

Prevederile art. 44 şi art. 45 lit. d din Legea nr. 64/1995 republicată constituie temeiul legal al acţiunii în anularea unor acte patrimoniale ale debitorului, încheiate în frauda unora sau a tuturor creditorilor săi.

Aceste dispoziţii nu sunt, însă, aplicabile dacă transferurile patrimoniale au operat ca efect al derulării unei proceduri de executare silită, anterior deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.

Vânzarea nu reprezintă, în aceste condiţii, o manifestare a voinţei comerciantului, ci ultimul act al executării silite iniţiate de creditor.

S.C.LOMAX S.R.L., în calitate de lichidator al S.C. SEMLACT SA. – societate în faliment, a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi pe S.C. PINO STAR S.R.L., solicitând ca în temeiul art. 44 şi art. 45 lit. d din Legea nr. 64/1995 republicată să se dispună anularea facturilor de vânzare-cumpărare datate 30.11.2000 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

S-a susţinut că instituţia bugetară a procedat la vânzarea unor active din patrimoniul debitoarei, prin procedura executării silite reglementate de dispoziţiile O.G. nr. 11/1996 şi ale H.G. nr. 193/1997.

Licitaţia a avut loc la 06.10.2000, în termenul de 120 de zile anterioare momentului deschiderii procedurii de urmărire silită colectivă, actul situându-se sub incidenţa prevederilor art. 45 lit. d din Legea nr. 64/ 1995 republicată.

Lichidatorul a apreciat că prin intrarea societăţii debitoare în faliment, creditoarea C.J.P. Constanţa ar fi recuperat o sumă mult mai redusă decât cea obţinută prin executarea silită directă. S-a reţinut, totodată, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 64/1995, care instituie interdicţia, pentru administratorii societăţii în încetare de plăţi, de a înstrăina după data deschiderii procedurii, fără acordul judecătorului sindic, părţile sociale ori acţiunile deţinute la acea societate.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a solicitat respingerea acţiunii, arătând că vânzarea bunurilor debitoarei s-a realizat în condiţiile O.G. nr. 11/1996, transferul dreptului de proprietate asupra activelor valorificate intervenind la data încheierii procesului-verbal de licitaţie.

Analizând susţinerile părţilor prin prisma dispoziţiilor legale invocate, au fost reţinute următoarele considerente:

Art. 44 din Legea nr. 64/1995 republicată constituie temeiul legal al acţiunii în anularea unor acte ale debitorului, încheiate în frauda creditorilor săi, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, iar art. 45 lit. d prevede posibilitatea anulării, pe cale judiciară, a transferului de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare, efectuate în răstimpul celor 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar fi putut să o obţină în caz de faliment ar fi fost mai mică decât valoarea actului de transfer.

Condiţiile anulării unui act patrimonial sunt, astfel, cele legate de operarea unui transfer patrimonial din averea debitorului în patrimoniul creditorului, de stingerea totală sau parţială, în această modalitate, a unei datorii anterioare, precum şi crearea unei situaţii favorabile creditorului, mai înainte de declanşarea procedurii falimentului, în raport cu ceilalţi creditori.

În speţă, convenţiile de vânzare-cumpărare materializate prin facturile fiscale prezentate au ca părţi pe S.C. SEMLACT S.A., în calitate de vânzător şi S.C. PINO STAR S.R.L., în calitate de cumpărător.

Vânzarea nu a reprezentat acordul de voinţă al părţilor, ci ultimul act al executării silite pornite de creditoarea D.G.M.P.S. (ale cărei atribuţii sunt preluate, în prezent, de C.J.P.), în temeiul O.G. nr. 11/1996.

Sub aspectul termenului, s-a avut în vedere că transferul dreptului de proprietate a fost realizat în aceeaşi zi în care judecătorul sindic a pronunţat încheierea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, astfel încât suspendarea executării silite iniţiate anterior acestei proceduri speciale nu mai putea fi pusă în discuţie.

Instanţa a mai reţinut că titularul unei asemenea acţiuni în anularea transferurilor patrimoniale nu trebuie să se bazeze pe simpla existenţă a  art. menţionate, ci trebuie să dovedească faptul că actul atacat este fraudulos (în situaţia reglementată de art. 44) ori că transferurile patrimoniale sunt de natură să acopere o parte mai mare din creanţa creditorului căruia i se face plata, în comparaţie cu suma pe care acelaşi creditor ar fi primit-o la distribuirile ulterioare falimentului (în cazul reglementat de art. 45 lit. d).

Îndeplinirea acestor cerinţe nu este prezumată de lege pe faptul încheierii actului juridic, cei interesaţi urmând să le probeze, în cursul procesului.

Nu poate fi reţinută în cauză nici incidenţa dispoziţiilor art. 38 din Legea nr.64/ 1995, care circumscrie obiectul sau de aplicare la părţile sociale şi acţiunile debitoarei, iar nu la valorificarea unor bunuri corporale din averea debitoarei.

Pentru toate aceste considerente, acţiunea urmează a fi respinsă.

(sentinţa civilă nr. 1013 COM/ 26.02.2002, irevocabilă prin nerecurare)