Contract de vanzare cumparare

Cum rezultă din contractul de comision nr.240 încheiat la 05.04.2013 între creditoare, în calitate de comitent, şi debitoare, în calitate de comisionar (contract semnat de reprezentanţii părţilor în cauză, ştampilat) obiectului contractului, cu valabilitate de 6 luni, începând cu data de 05.04.2013 până la data de 05.10.2013, l-a reprezentat prospectarea pieţei şi găsirea de clienţi, intermedierea de contrate de vânzare cumpărare şi/sau leasing pentru bunurile oferite spre achiziţionare de către comitent.

Potrivit art.4.1 din contract, comisionul datorat de comitent a fost stabilit la 43.066,44 lei (inclusiv TVA) din valoarea încasată de comitent din bunurile intermediate de către comisionar.

Plata comisionului s-a stabilit a se face numai pe baza încasărilor de la clienţi, beneficiarii ai bunurilor intermediate spre vânzare de către comisionar (potrivit art.4.3. din contract), iar plata comisionului datorat pentru fiecare bun intermediat să se efectueze pe baza anexelor întocmite pentru fiecare beneficiar/utilizator final, în parte (anexe parte integrantă a contractului ), conform art.4.4.

Potrivit art.4.5 din contract, părţile au convenit şi posibilitatea plăţii în avans a comisionului însă, în cazul în care de la clienţi nu vor mai fi înregistrate încasările, din motive diferite, comisionarul şi-a asumat obligaţia să restituie contravaloarea comisionului încasat în avans.

Prin factura cu nr.01 din 08.04.2013, conform art.4.5.din contract, s-a făcut dovada că debitoarei i-a fost virată în avans suma de 43 066,44 lei, pe care a primit-o la data de 08.04.2013, cum rezultă din extrasul de cont aflat la dosar.

Faţă de dispoziţiile 4.2 şi art.4.4 din contract, potrivit cărora plata comisionului va fi efectuată numai pe baza încasărilor de la clienţi, beneficiarii ai bunurilor intermediate spre vânzare de către comisionar şi, respectiv, că plata comisionului datorat pentru fiecare bun intermediat se va efectua pe baza anexelor întocmite pentru fiecare beneficiar/utilizator final, în parte, debitoarea nu a făcut nicio dovadă în acest sens.

Susţinerea din întâmpinare în sensul că nu mai deţine înscrisuri justificative, solicitând să fie audiaţi clienţii prezentaţi creditoarei, în calitate de martori, nu poate fi primită de către instanţă, însăşi faţă de înţelegerea părţilor privind plata comisionului datorat comisionarului, debitoarea în speţă.

Potrivit dispoziţiilor art.1270 Cod civil „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”, „…impunându-se ca acestea să acţioneze cu bună-credinţă, atât la negocierea şi încheierea contractului cât şi pe tot timpul executării, părţile neputând înlătura sau limita această obligaţie”

Debitoarea, pentru nerespectarea obligaţiei de restituire a avansului, a fost somată, la data de 17 decembrie 2013, prin  scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, somaţie primită de către reprezentantul debitoarei la data de 23.12.2013, cum rezultă din datele consemnate în recipisa de confirmare de primire, aflată la dosar.

În conţinutul notificării, creditoarea, prin avocat, îi învederează ca în termen de 15 zile, de la primirea somaţiei, să achite în cont suma de 43.066,44 lei reprezentând comisionul încasat în avans la data de 08.04.2013, conform facturii cu nr.01 din 08.04.2013, emisă în baza art.4.5 din contractul cu nr.240/05.04.2013, a cărei valabilitate a expirat la data de 05.10.2013 plus cheltuielile privind îndeplinirea procedurii, în sumă de 150 lei.

Date fiind şi dispoziţiile art.1341 Cod civil potrivit cărora „Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire”, dispoziţiile art.1345 Cod civil care obligă la restituire pe cel care s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia, în măsura pierderii suferite, prin sentinţa civilă nr. 614 pronunţată la data de 20 martie 2014 cererea a fost admisă în parte, creanţa apreciindu-se ca fiind certă, rezultând, indubitabil, din raporturile contractuale existente între părţi, exigibilă, întemeindu-se pe contractul de comision nr.240 încheiat la data de 05.04.2013, între acestea, însuşit prin ştampilă şi semnătură de către reprezentanţii celor două, având în vedere factura fiscală şi extrasul de cont din 08.04.2013, este exigibilă.

Potrivit art.1.021 din noul Cod de procedură civilă, i-a fost stabilit debitoarei termen de plată debitoarei.

În temeiul art.451 al.2 şi art.452 din noul Cod de procedură civilă debitoarea a fost obligată să-i plătească creditoarei şi cheltuielile de judecată efectuate în cauză - taxă judiciară de timbru 200 lei, 150 lei onorariu pentru efectuarea procedurii prealabilă sesizării instanţei, 500 lei onorariu de avocat, reprezentând jumătate din cuantumul onorariului achitat, motivat pe complexitatea cauzei în speţă, activitatea juridică întreprinsă pentru susţinerea cererii adresată instanţei.

Domenii speta

Spete similare