Petiţie de ereditate (moştenire- succesiune)

Prin cererea înregistrată la Judecătoria RV la nr. 591/292/28.02.2014, reclamantele T.M.  şi T.V. - minore, reprezentate legal de mama lor, C.A., au chemat în judecată pe pârâta T.C. , solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să recunoască calitatea lor de moştenitori legali cu privire la imobilul în care s-au născut şi au crescut, al cărui proprietar a fost tatăl lor, T. R., imobil aflat în prezent în patrimoniul mătuşii lor, T.C., ca urmare a revocării donaţiei.

În fapt, reclamantele au arătat că urmare a divorţului părinţilor săi, imobilul în care s-au născut şi au crescut, ce a fost proprietatea tatălui lor T. R., a intrat în patrimoniul pârâtei, sora acestuia, prin înţelegere între cei doi, în prezent mătuşa lor solicitând evacuarea lor din locuinţă, neavând unde locui întrucât mama lor nu deţine alt imobil. Solicită recunoaşterea calităţii lor de moştenitori pe baza principiilor generale ale dreptului, pentru a avea unde locui, creşte, învăţa şi a se pregăti pentru societate.

În drept, reclamantele au invocat disp. art. 192 Cod procedură civilă şi art. 1130 şi 1131 alin.1 Cod civil, iar în dovedire au depus la dosar un set de înscrisuri.

La data de 05.03.2014, reclamantele, prin reprezentant legal, au depus la dosar un alt set de înscrisuri şi au arătat că pârâta a devenit proprietară a imobilului din RV, fără titlu, în urma revocării donaţiei autentificate la nr. 1388/10.07.1997, pe baza declaraţiei unui martor mincinos, a înţelegerii dintre fraţi, astfel încât, urmare a divorţului dintre părinţii lor, ele şi mama lor să-şi piardă drepturile la imobil. Au mai arătat că după revocarea donaţiei pârâta a solicitat evacuarea din imobilul care a aparţinut tatălui lor, neavând unde locui, având un drept legal să locuiască unde s-au născut şi au crescut, bunicul matern efectuând îmbunătăţiri la imobil. De asemenea, instanţa le-a dat un drept de folosinţă a imobilului, mătuşa lor urmând a  vinde acest imobil, dorind măsuri speciale de conservare a bunului, notarul având posibilitatea punerii sub sigiliu sau predării acestuia unui custode.

În dovedire, reclamantele au solicitat încuviinţarea probei cu martori.

Reclamantele, prin reprezentant legal, au formulat la data de 05.05.2013, cerere adiţională prin care au solicitat instanţei ca odată cu recunoaşterea calităţii lor de moştenitori contra mătuşii lor T.C., să dispună restituirea bunurilor, în speţă, cota parte ce li se cuvine din imobilul amplasat în RV

În fapt, reclamantele au reiterat motivarea din cererea principală, invocând disp.art. 1635 şi 1648 Cod civil.

În dovedire, reclamantele au solicitat încuviinţarea probelor cu interogatoriu, înscrisuri şi martori, depunând la dosar alt set de înscrisuri.

Prin cererea formulată la data de 19 mai 2014, reclamantele, prin reprezentant legal, au solicitat instanţei să ia act că renunţă la judecata capătului de cerere prin care au solicitat restituirea cotei părţi ce li se cuvine din imobil, ca urmare a recunoaşterii calităţii de moştenitori, înţelegând să-şi menţină primul capăt de cerere din acţiunea principală, arătând că imobilul în litigiu a fost înscris în cartea funciară pe numele tatălui lor, în perioada 1997-2012, motivul revocării constituindu-l divorţul.

În drept, reclamantele au invocat disp. art. 41, 42, 43 şi 1130 Cod civil, art. 237 Cod procedură civilă.

Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar în şedinţa publică din data de 27 mai 2014, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Examinând, mai întâi, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă, prin apărător ales, potrivit disp. art. 248 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată în cauză, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, potrivit disp. art. 1130 Cod civil, moştenitorul cu vocaţie universală sau cu titlu universal poate obţine oricând recunoaşterea acestei calităţi contra oricărei persoane care, pretinzând că se întemeiază pe titlul de moştenitor, posedă toate sau o parte din bunurile din patrimoniul succesoral. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pentru a putea fi recunoscută calitatea de moştenitor a unei persoane, este necesar a fi deschisă succesiunea autorului său. Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia, în conformitate cu disp. art. 954 Cod civil.

În speţă, reclamantele solicită a le fi recunoscut dreptul de moştenitoare legale ale mătuşii lor, pârâta T.C., persoană care este în viaţă, neputând fi moştenită o persoană a cărei succesiune nu a fost deschisă. Potrivit disp. art. 957 alin.1 Cod civil, o persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii. Instanţa mai reţine că reclamantele solicită a le fi recunoscută calitatea de moştenitoare legale ale mătuşii lor, cu privire la imobilul din RV, în prezent proprietatea acesteia, în condiţiile în care tatăl lor, T.R., fratele pârâtei, nu este nici el decedat şi care le înlătură oricum de la moştenirea mătuşii lor.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect petiţie de ereditate, invocată de pârâtă, reclamantele neputând solicita recunoaşterea calităţii de moştenitoare ale unei persoane care este încă în viaţă. Drept urmare, instanţa a respins capătul de cerere având ca obiect petiţie de ereditate, ca inadmisibil.

Instanţa a anulat capătul de cerere având ca obiect restituire bunuri, ca netimbrat, având în vedere că în şedinţa publică din 27 mai 2014 a admis excepţia netimbrării, invocată din oficiu.

Instanţa a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată şi că pârâta, prin apărător, şi-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare