Prescriptie

Prin dispoziţiile art.201 din Legea nr.71/2011 legiuitorul stipulează că rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv – 01.10.2011. Legiuitorul sancţionează cu prescripţia dreptul material la acţiune, având obiect patrimonial, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani de la data naşterii acestuia, odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal stingându-se şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, potrivit dispoziţiilor art.1 şi art.3 din Decretul nr.167/1958. Faţă de dispoziţiile legale enunţate prescripţia extinctivă operând de drept, instanţa este îndrituită s-o invoce şi din oficiu, în temeiul şi a dispoziţiilor art.248 Cod procedură civilă.

Prin cererea introdusă la această instanţă şi înregistrată la nr.512/292/26 februarie 2014 reclamanta S.C. U… S … SRL - RV a chemat-o în judecată pe pârâta B.F., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată să-i plătească suma de 488,65 lei reprezentând contravaloare servicii prestate (fără dobânzi, cheltuieli de judecată şi alte venituri accesorii). A solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, în fapt, reclamanta a susţinut că a încheiat cu pârâta contractul de salubrizare nr.4147/2010, având ca obiect: prestarea serviciului public de salubrizare privind precolectarea, colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere. Acest contract este tip abonament, pârâta având obligaţia de a achita lunar contravaloarea serviciului public de salubrizare prestat, în calitatea sa contractuală de operator, conform art.14 lit. b din contract.

Nu a fost achitată contravaloarea facturilor emise din data de 31.05.2010 până la 31.01.2013, fapt din care rezultă reaua-credinţă a pârâtei. Au fost emise următoarele facturi rămase neachitate: nr.6509 din 31.05.2010 – în valoare de 43,55 lei; nr.174894 din 31.07.2010 – în valoare de 10,17 lei; nr.20694 din 31.08.2010 – în valoare de 10,17 lei; nr.23325 din 30.09.2010 – în valoare de 10,17 lei; nr.26024 din 31.10.2010 – în valoare de 10,17 lei; nr.29158 din 30.11.2010 – în valoare de 10,17 lei; nr.35025 din 31.12.2010 – în valoare de 10,17 lei; nr.102881 din 31.01.2011 – în valoare de 10,17 lei; nr.106747/28.02.2011 în valoare de 10,17 lei; nr.110288/31.03.2011 în valoare de 10,17 lei; nr.114443 din 30.04.2011  - în valoare de 10,17 lei; nr.118928 din 31.05.2011 – în valoare de 10,17 lei; nr.123396 din 30.06.2011 – în valoare de 10,17 lei; nr.128644 din 31.07.2011 – în valoare de 10,17 lei; nr.131858 din 31.08.2011 – în valoare de 10,17 lei; nr.137400 din 30.09.2011 – în valoare de 10,17 lei; nr.142932 din 31.10.2011 – în valoare de 10,17 lei; nr.148537 din 30.11.2011 – în valoare de 10,17 lei; nr.153300 din 31.12.2011 – în valoare de 10,17 lei; nr.40241 din 31.12.2011 – în valoare de 28,00 lei; nr.158262 din 31.01.2012 – în valoare de 10,17 lei; nr.41102 din 31.01.2012 – în valoare de 3 lei; nr.164101 din 29.02.2012 – în valoare de 10,17 lei; nr.169307 din 31.03.2012 – în valoare de 10,17 lei; nr.42841 din 31.03.2012 – în valoare de 6 lei; nr.174648 din 30.04.2012 – în valoare de 10,17 lei; nr.180378 din 31.05.2012  – în valoare de 10,17 lei; nr.185527 din 30.06.2012 – în valoare de 10,17 lei; nr.45734 din 30.06.2012 – în valoare de 9,00 lei; nr.190837 din 31.07.2012 – în valoare de 10,17 lei; nr.196184 din 31.08.2012 – în valoare de 10,17 lei; nr.201641 din 30.09.2012 – în valoare de 10,17 lei; nr.48716 din 30.09.2012 – în valoare de 11,00 lei; nr.207055 din 31.10.2012 – în valoare de 10,17 lei; nr.212750 din 30.11.2012 – în valoare de 10,17 lei; nr.217486 din 17.12.2012 – în valoare de 10,17 lei; nr.52123 din 17.12.2013 – în valoare de 12,00 lei; nr.53489 din 31.01.2013 – în valoare de 4,00 lei; nr.56721 din 19.02.2014 – în valoare de 67,00  lei.

Deşi a făcut demersuri pentru recuperarea creanţei pârâta a refuzat, motiv pentru care a promovat prezenta cerere.

În dovedirea cererii, reclamanta a anexat înscrisuri.

În drept, au fost invocate disp. art.1028 alin.2 Cod procedură civilă.

În temeiul art.1029 alin.3 din noul Cod de procedură civilă, la data de 27 februarie 2014, i-au fost comunicate pârâtei formularul de răspuns, însoţit de copia formularului de cerere, şi copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă, urmând ca, în termen de 30 de zile de la comunicare, aceasta să depună la dosar formularul de răspuns completat corespunzător, ori să răspundă prin orice alt mijloc, însoţit şi de înscrisurile de care înţelege să se folosească în cauză, înştiinţarea privind confirmarea de predare a actelor de procedură fiind primită la 03.03.2014.

Analizând actele şi lucrările de a dosar instanţa a constatat şi reţinut următoarele :

Între reclamantă, în calitate de operator (prestator) de serviciu public de salubrizare, şi  B.F. s-a fost încheiat contractul de prestare a serviciului public de salubrizare pentru utilizatori casnici nr.4147 din 29 ianuarie 2010, în baza căruia reclamanta s-a obligat să presteze serviciul public de salubrizare, constând în precolectarea, colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere, contractul intrând în vigoare de la data semnării acestuia, respectiv 29 ianuarie 2010. Conform art.9 din contract, utilizatorul serviciului prestat avea obligaţia să plătească contravaloarea acestuia în termen de 15 zile de la primirea facturii emise lunar, neplata facturii în acest termen atrăgând majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat, fără ca acestea să depăşească cuantumul debitului  (conform art.15 din contract). Pentru serviciile prestate, reclamanta a emis facturile menţionate în cererea introductivă, în sumă de 488,65 lei.

Prin dispoziţiile art.17 din contract părţile au prevăzut încetarea acestuia în următoarele cazuri: a) prin acordul scris al ambelor părţi; b) prin denunţarea unilaterală de către utilizator, cu un preaviz de 30 de zile lucrătoare şi după achitarea debitelor către operator, cu invocarea de motive temeinice şi dovedite prin înscrisuri; c) prin denunţarea unilaterală de către operator, în cazul neachitării contravalorii serviciilor prestate în termen de 30 de zile calendaristice de la data expirării termenului de plată al facturii.

Potrivit datelor consemnate pe xerocopiile de pe facturile depuse la dosar, şi a căror contravaloare se solicită în cauză, rezultă că reclamanta a procedat la calcularea contravalorii serviciului de salubrizare începând cu data de  31.05.2010  până la 18.02.2014.

Prin dispoziţiile art. 201 din Legea nr.71/2011 legiuitorul stipulează că rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv – 01.10.2011.

În cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii facturilor emise din data de 31.05.2010, ori din această dată şi până la 26.02.2011, în raport de data sesizării instanţei – 26.02.2014, pretenţiile reclamantei, în cuantum de 114,74 lei,  sunt prescrise.

În acest sens, instanţa are în vedere că legiuitorul sancţionează cu prescripţia dreptul material la acţiune, având obiect patrimonial, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani de la data naşterii acestuia, odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal stingându-se şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, potrivit dispoziţiilor art.1 şi art.3 din Decretul nr.167/1958.

Faţă de dispoziţiile legale enunţate, prescripţia extinctivă operând de drept, instanţa fiind îndrituită s-o invoce şi din oficiu, în temeiul şi a dispoziţiilor art.248 Cod procedură civilă, instanţa constată prescris dreptul material la acţiune al reclamantei în ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 31.05.2010 – 26.02.2011, pretenţii în cuantum de 114,74 lei.

Potrivit art.969 Cod civil din 1864, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, acesta modificându-se sau încetând numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege, principala obligaţie a utilizatorului serviciilor prestate fiind de a achita contravaloarea acestora, în termen de 15 zile de la data primirii facturii, cu perceperea de majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat, cum părţile au stipulat în art.15 din contract, date fiind în acest sens şi dispoziţiile art.1066, art.1068-1069 din acelaşi cod civil.

Ca urmare, pe considerentele reţinute mai sus în fapt şi în drept, instanţa a admis în parte acţiunea reclamantei, cu obligarea pârâtei să-i plătească suma de 373,91 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate şi dobândă (penalităţi de întârziere conform contractului).

La incidenţa dispoziţiilor Codului civil din 1864 se au în vedere prevederile art.6 din noul Cod civil, ce consacră principiul aplicării în timp a legii civile, în cauză contractul fiind încheiat la data de 29 ianuarie 2010, sub incidenţa vechiului Cod civil.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanţa a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei şi suma de 50 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare