Plângere contravenţională

Dosar nr. 352/308/2013

Operator de date cu caracter personal 3192

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA

CIVIL

SENTINŢĂ CIVILĂ  Nr. 617/2013

Şedinţa publică de la 10 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE Claudia Toma

Grefier Raluca Pop

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul F.T.F. şi pe intimatul I.P.J.S.P.R.MURES PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect plângere contravenţionala.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

În temeiul art. 104 al. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, având în vedere lipsa părţilor la strigarea cauzei, instanţa dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare, se constată lipsa părţilor.

Se constată că petentul a depus la dosar, cu data de 05.04.2013, concluzii scrise.

În temeiul art. 167 al. 1 C.pr.civ, instanţa încuviinţează pentru părţi proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că este utilă, pertinentă şi concludentă pentru justa soluţionare a cauzei.

Instanţa, considerând suficiente probele de la dosar, închide procedura probatorie şi reţine cauza spre soluţionare, urmând ca după deliberare să se pronunţe.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională nr. 352/308/2013 înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighi?oara la data de 11.02.2013, petentul F.T.F., în contradictoriu cu intimatul I.P.J Mureş a solicitat instanţei anularea procesului-verbal seria CP nr. 3500164 încheiat la data de 22.01.2013 iar în subsidiar aplicarea unui avertisment.

În motivare, petentul a arătat în esen?ă că nu a circulat cu viteza de 74 km/h astfel cum a fost prevăzut în procesul-verbal ?i că refuzul de a semna nu a fost atestat de un martor ?i nici nu s-a prevăzut motivul pentru care nu a fost semnat de nici un martor.

În drept au fost invocate prevederile art.5, art.7, art.21, art. 31 din OG 2/2001 precum ?i practica CEDO în materie.

Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 C.proc.civ.

În baza art. 15 lit. i) din Legea 146/1997, plângerea contravenţională este scutită de taxă de timbru.

În dovedire, petentul a anexat copia procesului-verbal contestat (f.5) ?i dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare (f.4).

Intimatul a depus prin serviciul registratură al instanţei un set de înscrisuri constând în: raportul agentului constatator (f.10), procesul-verbal de constatare a contravenţiei în original (f.1), proces-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare (f.11, 12), planşe foto (f.13-18).

La termenul din 10.04.2013 petentul a depus concluzii scrise prin care a comentat nota raport a agentului constatator ?i a învederat instan?ei că din primele 6 plan?e fotografice trimise nu poate fi individualizat autoturismul prin număr de înmatriculare, culoare, număr putând fi oricare autoturism care se deplasa la acea oră pe por?iunea de drum respectivă iar din următoarele se observă că la volan nu este nicio persoană ceea ce poate demonstra că acele plan?e sunt realizate cu autoturismul deja sta?ionat. A mai arătat petentul că se creează o stare de dubiu care na?te o îndoială rezonabilă cu privire la săvâr?irea contraven?iei.

Instan?a a încuviin?at pentru păr?i proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 22.01.2013, în jurul orei 16:38, petentul F.T.F. a fost oprit de organele constatatoare în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare MS 86 FRC, pe DN 13 în localitatea Saschiz, întrucât a fost înregistrat de aparatul video-radar seria PYT672000255 circulând cu viteza de 74 km/h, pe un segment de drum în care limita era de 50 km/h. Acesta a fost sancţionat contravenţional potrivit prevederilor art. 121 alin.1 din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 R şi art. 100 alin.2 din O.U.G. 195/2002 R cu amenda în valoare de 280 RON, echivalentul a 4 puncte-amendă precum şi cu 3 puncte de penalizare, astfel cum rezultă potrivit procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. 3500164 (f.9).

Petentul nu a semnat procesul verbal de contravenţie iar la rubrica „alte menţiuni” s-a consemnat textual „Proba video-radar; refuză să semneze; nu recunosc că am avut această viteză”.

Plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 31 din OG 2/2001, întrucât procesul-verbal de constatare a contraven?iei i-a fost comunicat petentului la data de 30.01.2013 iar acesta depus plângerea la data de 11.02.2013.

Analizând actul de sancţionare sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit, cu respectarea dispoziţiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte cazurile de nulitate invocate de petent în cuprinsul plângerii, instanţa reţine  că lipsa menţiunilor prevăzute art.19 din O.G nr.2/2001 privind lipsa semnăturii unui martor în cuprinsul procesului-verbal de contraven?ie care să ateste refuzul de a semna al petentului sunt de natură a atrage nulitatea relativă a procesului verbal, condiţionată de existenţa unei vătămări.

În speţă, petentul nu a făcut dovada niciunei vătămări în drepturile sale recunoscute de lege ca urmare a lipsei menţiunilor prevăzute art.19 din O.G nr.2/2001.

În ceea ce prive?te comentariile petentului referitoare la raportul agentului-constatator, instan?a aminte?te faptul că procesul-verbal nu poate fi completat cu acte exterioare astfel încât acesta nu poate reprezenta un mijloc de probă, motiv pentru care sunt sus?inerile petentului sunt irelevante.

De asemenea, instanţa reţine că faptei, astfel cum a fost reţinută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Potrivit art. 121 alin.(1) din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 R „Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”

Conform art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 ”Amenda contraven?ională prevăzută la alin.1 – clasa a II a de sanc?iuni - se aplică ?i conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvâr?e?te o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit.c ”

Instanţa are în vedere faptul ca nu întreaga materie a contravenţiilor din dreptul intern reprezintă o "acuzaţie în materie penala", în sensul autonom al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea procedează în mod necesar şi invariabil la o analiză a cazului concret dedus judecăţii, pentru clarificarea aplicabilităţii ratione materiae a art. 6 si a incidentei garanţiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel ş.a. împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea conţinutului noţiunii autonome de "acuzaţie în materie penală", Curtea a stabilit trei criterii si anume: (a) calificarea faptei potrivit dreptului naţional, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sancţiunii.

Instanţa constată că O.U.G.nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetăţenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar raţiunea urmărită de legiuitorul român în incriminarea faptei săvârşite de petent o constituie protejarea siguranţei pe drumurile publice.

În ceea ce priveşte caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate, în cauză, sancţiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sancţiona o anumită conduită apreciată de legiuitor ca prezentând pericol social pentru circulaţia pe drumurile publice.

Cu referire la natura si gravitatea sancţiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancţiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neapărat cea efectiv aplicată ( cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).

În dreptul intern, amenda contravenţională este o sancţiune pecuniară principală, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sancţionator.

În aceste condiţii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlăture de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.

În prezenta cauza, petentul a fost sancţionat cu amenda contravenţionala în cuantum de 280 lei, echivalentul a 4 puncte-amendă precum ?i 3 puncte penalizare. Instanţa are în vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale îl constituie 150 lei, comparaţie care imprima severitate sancţiunii aplicate petentului.

Pe cale de consecinţă, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanţa apreciază că faptele imputate petentului în prezenta cauza reprezintă o "acuzaţie în materie penala".Astfel, petentul se bucura de prezumţia de nevinovăţie, iar sarcina probei incumba autorităţilor statului.

Însa, întrucât niciuna dintre aceste garanţii procesuale nu are un caracter absolut iar prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, rezultă că nici obligaţia acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei nu este absolută. Tot astfel, potrivit jurisprudenţei CEDO, instituirea unor prezumţii care operează împotriva persoanei sancţionate şi care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie. O astfel de prezumţie se referă la forţa probantă atribuita de lege procesului-verbal de contravenţie. Această prezumţie este însă una relativă, petentul având ocazia să demonstreze contrariul.

În cauza de faţă, contravenţia constatată prin procesul-verbal atacat are o natură deosebită datorită modului de înregistrare prin mijloace tehnice specifice, acest lucru făcând inutilă administrarea unor alte probe decât planşele fotografice rezultate din înregistrările video pentru dovedirea săvârşirii contravenţiei.

Instanţa constată că din materialul probator trimis de intimat nu rezultă că aparatul radar seria PYT672000255 ar fi fost verificat metrologic nefiind depus nici atestatul operator al agentului constatator.

Potrivit art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 „20. mijloc tehnic omologat si verificat metrologic - dispozitivul care stabileste concentratia de alcool in aerul expirat ori destinat masurarii vitezei sau prin care se probeaza incalcari ale unor reguli de circulatie;”

Instanţa are în vedere prevederile art. 4.2  din NML 021-05 conform cărora „Măsurările şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificaţi. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituţia abilitată să deţină şi să utilizeze cinemometrele.”

De asemenea, conform art. 4.3 din NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021-05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre) „Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate şi sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme şi sunt însoţite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.”

În continuare, instanţa apreciază că se impune  cercetarea cu prioritate a planşelor fotografice rezultate din înregistrările radar depuse la dosar de către intimat (f. 13-18).

Analizând aceste probe, instanţa constată că din planşele fotografice de la filele 13-16 nu se poate distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului. Din plan?ele fotografice de la filele 17-18 viteza măsurată este de 43 km/h, 50 km/h respectiv 45 km/h fără a se distinge continuitatea dintre secven?ele fotografiate la filele 13-16 ?i cele de la filele 17-18.

Tot astfel, potrivit art. 3.5.1  ”Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă (…) imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.”

Având în vedere cele analizate, instanţa nu poate concluziona dacă aparatul radar a fost verificat metrologic, dacă agentul constatator de?inea atestat operator ?i nici dacă autoturismul petentului avea într-adevăr viteza men?ionată în procesul-verbal. Instan?a apreciază că se creează un dubiu cu privire la exactitatea celor redate în actul de constatare a contravenţiei astfel că prezumţia de nevinovăţie a petentului nu a fost răsturnată de către intimat prin intermediul probelor propuse şi administrate.

Astfel, instanţa urmează să admită plângerea contravenţională şi, pe cale de consecinţă, va anula procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. 3500164 încheiat la data de 22.01.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite plângerea contravenţională a petentului F.T.F., domiciliat în Sighişoara, jud. Mureş, în contradictoriu cu intimata I.P.J. MUREŞ.

Anulează procesul-verbal seria CP nr. 3500164 încheiat la data de 22.01.2013.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.04.2013

Preşedinte,

Claudia Toma

Grefier,

Raluca Pop

Red. CT/tehnored. R.P

13.05.2013/4 ex.

Domenii speta

Spete similare