Recurs contencios administrativ. Anulare proces verbal de control întocmit de i.t.m.

Decizie 1216 din 30.03.2015


 SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare proces verbal de control întocmit de I.T.M.

-Art. 20 alin. 1 din Legea nr. 319/ 2006

-Art. 21 alin. 2 din Legea nr. 319/ 2006

Instanta de fond a retinut ca obligativitatea încheierii contractului individual de munca revine angajatorului din momentul în care salariatul presteaza efectiv activitate însa a apreciat, eronat, în opinia instantei de recurs, ca nu prezinta relevanta, sub aspectul încheierii acestui contract, momentul efectuarii instructajului la locul de munca.

Instanta de recurs a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 319/2006: „(1) Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata în domeniul securitatii si sanatatii în munca, în special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;

d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrari speciale.

De asemenea, conform art. 21 alin. 2 din Legea nr. 319/2006: „Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se realizeze în timpul programului de lucru”, ceea ce înseamna ca acest instructaj are loc ulterior momentului începerii activitatii de catre angajat, deci ulterior momentului încheierii contractului de munca.

Aceste dispozitii legale au caracter imperativ si nu o prezumtie relativa, cum gresit a retinut instanta de fond iar, raportat la situatia din speta, celor 6 persoane carora li s-a facut instructajul de protectie a muncii trebuie sa li se încheie pentru acele date contracte individuale de munca.

 Inspectorii I.T.M., în urma studierii fisei de instruire individuala privind securitatea si sanatatea în munca, au retinut corect ca aceasta este semnata de catre persoanele mentionate la poz.1-7 la o data anterioara datei încheierii contractelor individuale de munca, astfel încât au prezumat ca din acel moment persoanele instruite presteaza activitate.

 Drept urmare, având în vedere prevederile exprese ale art. 21 alin. 2 din Legea nr. 319/2006, conform carora instructajul trebuie sa se desfasoare în timpul programului de lucru, nu poate fi primita sustinerea instantei de fond potrivit careia prezumtia însusita de inspectorii I.T.M., în sensul ca acesti angajati ar fi desfasurat activitate cu începere de la data efectuarii instructajului, este rasturnata prin probele de la dosar, din care a rezultat ca persoanele mentionate în procesul verbal de control au fost pontate pentru activitatea de la dat încheierii contractelor individuale de munca.

Este nefondata si aprecierea judecatorului fondului în sensul ca inspectorii I.T.M. nu au constatat cu propriile lor simturi prezenta la munca a acestor persoane, anterior încheierii contractului individual de munca cu societatea reclamanta si ca procesul verbal de control atacat a fost încheiat exclusiv pe o supozitie, respectiv o prezumtie relativa instituita de art.21 alin.2 din Legea nr.319/2006, deoarece acest text instituie o obligatie a angajatorului de a face instructajul angajatului, iar instruirea trebuie sa se realizeze în timpul programului de lucru, fapt ce implica încheierea deja a contractului de munca, recurenta constatând în mod legal ca aceasta prevedere legala nu a fost respectata.

Decizia nr. 1216/CA/30.03.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar 6326/111/CA/2013

Prin Sentinta civila nr. 7965/CA din 16.10.2014 pronuntata de Tribunalul B. s-a admis actiunea formulata de reclamanta SC N. C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Munca B. si s-a dispus anularea procesului verbal de control seria BH nr. 000xxxx/30.05.2013 si a masurilor dispuse în anexa 1 la acesta.

Împotriva acestei hotarâri, în termen si legal timbrat, a formulat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial de Munca B., solicitând admiterea acestuia si mentinerea procesului verbal de control nr. xxxx/30.05.2013 ca legal si temeinic, fara cheltuieli de judecata.

În motivare arata, în esenta, ca sentinta Tribunalului B. se bazeaza pe o interpretare eronata a starii de fapt deduse judecatii de catre instanta si însasi a textului de lege din Legea nr. 319/2006, cu privire la instructajul la locul de munca.

Mai arata ca nu este de acord cu concluzia instantei de fond care a retinut ca momentul efectuarii instructajului la locul de munca nu are nici o relevanta în speta, sustinând ca toate persoanele mentionate în actul de control au avut contracte de munca de la data efectiva a începerii activitatii.

Precizeaza ca, în acest sens, I.T.M. B. a dispus ca masura dovada încheierii contractelor de munca pentru cele 6 persoane care au efectuat instructaj introductiv în domeniul sanatatii si securitatii în munca la sosirea pe santierul P., astfel: D. G. - în data de 15.03.2013, P. S. - în data de 22.03.2013, T. F. - în data de 03.04.2013, P.C. - în data de 03.04.2013, H. R. – în data de 03.04.2013, P. D. – în data de 17.04.2013.

Mentioneaza ca, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 319/2006 modificata, „angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata în domeniul securitatii si sanatatii în munca, în special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau la angajare […]” si, potrivit art. 21 din acelasi act normativ „instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se realizeze în timpul programului de lucru”, prevedere legala care are caracter imperativ si nu instituie o prezumtie relativa, asa cum gresit a retinut instanta de fond.

Prin urmare, arata ca, persoanelor carora li s-a facut instructajul de protectie a muncii, trebuie sa li se încheie pentru acele date contracte individuale de munca, sens în care inspectorii au dispus masuri pentru intrarea în legalitate.

În drept, a invocat dispozitiile din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, modificat, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ  si Legea nr. 108/1999 privind înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii.

Intimata reclamanta SC N. C. SRL, prin întâmpinarea depusa, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.

În motivare arata, în esenta, ca în mod temeinic si legal, s-a admis actiunea formulata de reclamanta si s-a dispus anularea procesului-verbal de control seria BH nr.000xxxx/30.05.2013 si a masurilor din anexa 1 a acestuia.

Astfel, arata ca, cu ocazia controlului efectuat de catre inspectorii I.T.M. în perioada 27.05-2 9.05.2013, acestia au constatat ca unor angajati nu li s-au încheiat contracte individuale de munca de la data efectuarii instructajului informativ, sens în care s-a întocmit procesul-verbal de control seria BH nr. 000xxxx/30.05.2013 si au fost impuse masurile din anexa 1 la acesta.

Mentioneaza ca inspectorii I.T.M. au ajuns la concluzia ca data efectuarii instructajului informativ corespunde cu data începerii activitatii angajatilor prin simple supozitii, comparând datele din tabelele cu persoanele instruite de catre firma G. G. si data încheierii contractelor de munca, iar nu prin propriile lor simturi. Precizeaza ca aceasta concluzie a recurentei ca cei sase angajati au prestat activitate fara a avea încheiate contracte individuale de munca nu are nici un suport probator, fiind doar o simpla deductie a inspectorilor I.T.M. urmare a interpretarii textului legal care prevede ca instruirea în domeniul securitatii si sanatatii în munca se face la angajare.

Învedereaza ca recurenta nu a facut dovada faptului ca cele sase persoane au prestat efectiv munca în acea perioada. De asemenea, cu ocazia controlului nu s-a luat nici o declaratie vreunui angajat care sa confirme ca în acea perioada a prestat vreo activitate.

Asadar, precizeaza ca inspectorii I.T.M. au încheiat procesul verbal de control exclusiv pe o prezumtie relativa prevazuta de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 319/2006 conform careia instruirea trebuie sa se realizeze în timpul programului de munca. Pentru a se admite prezumtie relativa trebuie sa se dovedeasca faptul vecin si conex pe care se întemeiaza aceasta. Or, reitereaza ca recurenta nu a adus nicio dovada ca cele sase persoane au prestat efectiv munca de la data efectuarii primului instructaj informativ.

Totodata, precizeaza ca a facut dovada faptului ca primul instructaj efectuat este un instructaj informativ si nu se substituie nici unei forme de instructaj prevazut în legislatia româna, nu se consemneaza în fisele individuale de instructaj, acesta fiind doar pur informativ si cu titlu general, motiv pentru care angajatilor li se întocmea si fisa de instruire individuala privind securitatea si sanatatea în munca, si fisa de instructaj în domeniul situatiilor de urgenta numai dupa angajarea lor.

Mai arata ca, asa cum rezulta din fisele de instruire anexate, în cazul dl. P. D., P.C., T. F. si H. R. instructajul la locul de munca a fost efectuat la data de 03.05.2013, iar dl. P. S. a efectuat instructajul la data de 26.03.2013.

Asadar, arata ca data privind efectuarea instructajului din tabelul cu persoanele instruite de catre firma G. G. nu coincide cu data efectuarii instructajului la locul de munca, tocmai urmare a faptului ca cele doua instructaje nu sunt asemanatoare si nu au acelasi scop.

Mentioneaza ca tema instructajului a fost de informare referitor la procedurile de lucru de pe santier, bunele practici de lucru, cerintele din punct de vedere a securitatii muncii, modalitatile de reactie în situatii de urgenta, regulile disciplinare care se aplica pe santierele coordonate de G. P. T. SRL, instructaj obligatoriu pentru persoanele care urmeaza sa desfasoare activitate pe santier. Astfel, candidatii pentru postul oferit înteleg exact atributiile ce le revin, încercându-se pe aceasta cale a evita angajarea persoanelor pentru o scurta perioada, ca urmare a demisiei acestora când începeau activitatea si întelegeau munca ce o vor presta.

În drept, a invocat dispozitiile Legii 554/2004.

Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate si a prevederilor legale incidente, instanta de recurs a constatat ca este întemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Instanta de fond a retinut ca obligativitatea încheierii contractului individual de munca revine angajatorului din momentul în care salariatul presteaza efectiv activitate însa a apreciat, eronat, în opinia instantei de recurs, ca nu prezinta relevanta, sub aspectul încheierii acestui contract, momentul efectuarii instructajului la locul de munca.

Instanta de recurs a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 319/2006: „(1) Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata în domeniul securitatii si sanatatii în munca, în special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;

d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrari speciale.

De asemenea, conform art. 21 alin. 2 din Legea nr. 319/2006: „Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se realizeze în timpul programului de lucru”, ceea ce înseamna ca acest instructaj are loc ulterior momentului începerii activitatii de catre angajat, deci ulterior momentului încheierii contractului de munca.

Aceste dispozitii legale au caracter imperativ si nu o prezumtie relativa, cum gresit a retinut instanta de fond iar, raportat la situatia din speta, celor 6 persoane carora li s-a facut instructajul de protectie a muncii trebuie sa li se încheie pentru acele date contracte individuale de munca.

 Inspectorii I.T.M., în urma studierii fisei de instruire individuala privind securitatea si sanatatea în munca, au retinut corect ca aceasta este semnata de catre persoanele mentionate la poz.1-7 la o data anterioara datei încheierii contractelor individuale de munca, astfel încât au prezumat ca din acel moment persoanele instruite presteaza activitate.

 Drept urmare, având în vedere prevederile exprese ale art. 21 alin. 2 din Legea nr. 319/2006, conform carora instructajul trebuie sa se desfasoare în timpul programului de lucru, nu poate fi primita sustinerea instantei de fond potrivit careia prezumtia însusita de inspectorii I.T.M., în sensul ca acesti angajati ar fi desfasurat activitate cu începere de la data efectuarii instructajului, este rasturnata prin probele de la dosar, din care a rezultat ca persoanele mentionate în procesul verbal de control au fost pontate pentru activitatea de la dat încheierii contractelor individuale de munca.

Este nefondata si aprecierea judecatorului fondului în sensul ca inspectorii I.T.M. nu au constatat cu propriile lor simturi prezenta la munca a acestor persoane, anterior încheierii contractului individual de munca cu societatea reclamanta si ca procesul verbal de control atacat a fost încheiat exclusiv pe o supozitie, respectiv o prezumtie relativa instituita de art.21 alin.2 din Legea nr.319/2006, deoarece acest text instituie o obligatie a angajatorului de a face instructajul angajatului, iar instruirea trebuie sa se realizeze în timpul programului de lucru, fapt ce implica încheierea deja a contractului de munca, recurenta constatând în mod legal ca aceasta prevedere legala nu a fost respectata.

În consecinta, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedura civila, cu raportare la dispozitiile art. 488 pct. 8 din acelasi cod, ale art. 20 si 21 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 si ale art. 16 din Codul muncii, Curtea de Apel a admis recursul declarat de recurentul I.T.M. B. împotriva sentintei nr.7965/16.10.2014 pronuntata de Tribunalul B., care a fost casata în totalitate în sensul respingerii actiunii formulate de reclamanta SC N. C. SRL O. împotriva pârâtului ITM B., ca neîntemeiata, fara cheltuieli de judecata în recurs.