Procedură penală

La Tribunalul Bacău, înregistrată  la nr. 6824/180/2013/a1 la data de 09.05.2014, se găseşte contestaţia  formulată de inculpata T.A. SRL, împotriva încheierii de cameră preliminară dată de Judecătoria Bacău, la data de 25.04.2014.

 În esenţă, încheierea a fost contestată, deoarece: încheierea - Cameră preliminară din 25.04.2014 nu cuprinde nici o soluţie privind pe inculpata T.A. S.R.L.

Prezenta cauză priveşte un număr de 4 inculpaţi: 3 persoane fizice (T.I., P.V.E., P.M.D.) şi o persoană juridică (T.A. S.R.L), însă în încheierea pronunţată în procedura camerei preliminare se menţionează doar inculpaţii persoane fizice, instanţa pronunţându-se doar cu privire la situaţia juridică a acestora, fără a analiza şi a se pronunţa cu privire la situaţia juridica a inculpatei persoană juridică.

În acest context se arată parcursul dosarului nr. 6824/180/2013 din momentul admiterii plângerii formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen. 1968 şi până la înaintarea sa judecătorului de cameră preliminară.

Astfel, prin încheierea pronunţată la data de 06.11.2013 de către Judecătoria Bacău, s-a dispus: admiterea plângerii formulate de petentul C.L. în contradictoriu cu intimaţii T.I., P.V.E., P.M.D. şi T.A. S.R.L. şi  reţinerea cauzei spre judecare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. 1968 de către inculpaţii T.I., P.V.E., P.M.D. si T.A. S.R.L.

Instanţa s-a pronunţat cu privire la o altă infracţiune decât cea cu privire la a cărei săvârşire a fost admisă plângerea împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată şi reţinută cauza spre judecare, instanţa a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor persoane fizice pentru săvârşirea infracţiunii de Înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen,, deşi prezenta cauză a fost reţinută spre judecare cu privire la infracţiunea de înşelăciune cu privire ia calitatea mărfurilor, prevăzută si pedepsită de art. 297 C. pen. 1968.

Chiar din partea introductivă a Încheierii - Cameră preliminară din 25.04.2014 instanţa reţine în mod eronat că pe rolul instanţei este cauza având ca obiect constatarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 1610/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, „privind pe inculpaţii T.I., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de 'înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 CPEN P.V.E., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 CPEN P.M.D., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1. 2 CPEN.

Aceasta în contextul în care la data de 06.11.2013, Judecătoria Bacău a dispus, în dosarul nr. 6824/180/2013, admiterea plângerii formulate de petentul C.L. în contradictoriu cu intimaţii T.I., P.V.E., P.M.D. şi T.A. S.R.L. şi reţinerea cauzei spre judecare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen, 1968 de către inculpaţii T.I., P.V.E., P.M.D. şi T.A. S.R.L.

Aşadar, în procedura camerei preliminare, instanţa a constatat legalitatea sesizării instanţei  şi a dispus începerea judecăţii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni ce nu a făcut obiectul sesizării instanţei.

Dosarul nr. 6824/180/2013, ulterior admiterii plângerii formulate In temeiul art. 2781 C. proc. pen. 1968, a avut ca obiect infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art, 297 alin (1) C. pen. 1968, sub aspectul săvârşirii căreia a fost reţinută cauza spre judecare la data de 06.11.2013.

Astfel, în procedura camerei preliminare instanţa urma a verifica legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală privind infracţiunea prev. de art. 297 alin. 1) C pen. 196 B, infracţiune ce a făcut obiectul sesizării instanţei.

Instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererile şi excepţiile formulate de

inculpată.

În procedura camerei preliminare inculpatei i-a fost comunicat, la data de 04.03.2014, rechizitoriul constând în Ordonanţa procurorului din 04.03.2013, emisă în dosarul nr. 1610/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

În termenul de 20 de zile de la primirea acestei comunicări, termen impus prin adresa de comunicare emisă la 27.02,2014, inculpata a formulat şi expediat către Judecătoria Bacău cereri şi excepţii privind obiectul procedurii camerei preliminare. Aceste precizări au fost transmise instanţei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi notă de inventar, scrisoare care a fost recepţionată Judecătoria Bacău la,data de 25.03.2014, astfel cum apare pe stampila instituţiei aplicată pe confirmarea de primire.

A fost omisă soluţionarea cererilor şi excepţiilor formulate de inculpată, estet afectat dreptul acesteia la apărare şi la un proces echitabil, inculpata fiind, practic, privată de calea de atac.

Potrivit dispoziţiilor ce reglementează procedura camerei preliminare cererile şi excepţiile formulate de către inculpaţi sunt analizate întâi de către judecătorul de cameră preliminară şi, dacă se formulează contestaţie împotriva soluţiilor dispuse de acesta, vor fi analizate încă o dată de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară.

Insă, in prezenta cauză deoarece instanţa nu a analizat cererile şi excepţiile formulate de inculpată, iar în soluţionarea contestaţiei judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară în urma admiterii contestaţii poate doar soluţiona cauza, fără a avea posibilitatea de a dispune rejudecarea cauzei, cererile şi excepţiile formulate de inculpata T.A. S.R.L vor fi analizate într-o singură etapă procesuală.

Deoarece împotriva deciziei pronunţate In soluţionarea contestaţiei, conform art. 4251 C. proc. pen. nu se poate formula nici o cale de atac, inculpata nu va mai beneficia de dreptul de a supune unei noi analize modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor invocate, găsindu-se astfel într-o situaţie de discriminare.

La data de 12.05.2014, au fost ataşate de către instanţa de fond, şi contestaţia formulată în grup de către inculpaţii: T.I., P.V.E., şi  P.M.D.

Aceştia au formulat contestaţie împotriva aceleiaşi încheieri de şedinţă, dată în camera preliminară din  25.04.2014 a Judecătoriei Bacău deoarece judecătorul de cameră preliminară nu s-a pronunţat cu privire la contestaţia formulată şi de către inculpata T.A. S.R.L., de altfel, nu cuprinde nici o menţiune cu privire la aceasta, astfel că încheierea este lovită de nulitate prin prisma prevederilor art. 346 alin. 1 CPP car impun ca încheierea de cameră preliminară să fíe motivată.

S-a mai apreciat faptul că încheierea de cameră preliminară din data de 25.04.2014 nu este motivată deoarece nu face nici o referire la respingerea cererilor formulate de către inculpaţi, dimpotrivă se precizează că inculpaţii nu a formulat cereri şi excepţii.

Se susţine faptul  că judecătorul de  cameră  preliminară  trebuia  să analizeze cererile inculpaţilor, şi, eventual, să le respingă motivate.  Instanţa a analizat şi soluţionat cererile în cauza preliminară prin prisma unei infracţiuni care nu a făcut obiectul sesizării Judecătoriei Bacău în dosarul nr. 6824/180/2013.

Se mai învederează instanţei faptul că Judecătoria Bacău s-a sesizat cu judecarea cauzei nr. 6824/180/2013 ca urmare a admiterii plângerii părţii vătămate C.L. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale.

Prin încheierea din 06.11.2013 Judecătoria Bacău s-a sesizat cu judecarea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 al. 1 CP şi nu cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 3 CP faţă de care s-a dispus prin ordonanţa din 04.03.2013, scoaterea de sub urmărire penală.

Se arată că judecătorul de cameră preliminară trebuia să analizeze în procedura camerei preliminare legalitatea actelor de urmărire penală prin prisma infracţiunii cu care Judecătoria Bacău s-a sesizat, respectiv art. 297 CP şi nu cea prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 3 CP.

In încheierea de cameră preliminară nu se face nici o precizare cu privire la o eventuală schimbare de încadrare juridică, care, oricum nu se putea realiza decât în condiţiile art. 386 CPP prin punerea ei în discuţia contradictorie a părţilor.

Pentru soluţionarea cererii s-a ataşat  dosarul nr. 6824/180/2013 al Judecătoriei Bacău, dosarul nr. 7152/180/2013 precum şi dosarul nr. 1610/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Din analiza tuturor sentinţelor penale depuse, rezultă că împotriva inculpaţilor T.I., P.V.E., şi  P.M.D. s-au efectuat cercetări de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „înşelăciune”, prev. de art. 215 alin.1,3 C.pen. din 1969, „înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor”, prev. de art. 297 C.pen. din 1969, şi faţă de inculpata T.A. SRL, pentru  „înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor”, prev. de art. 297 C. pen. din 1969, în urma plângerii formulate de persoana vătămată C.L..

 Plângerea a fost soluţionată de procuror, prin Ordonanţa nr. 1610/P/2010 din 04.03.2013, fiind atacată la rândul său, la procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 ind.1 C. pr. pen. din 1969, soluţia fiind de respingere a acesteia, prin Rezoluţia nr. 805/II/2/2013 din 22.04.2013.

Urmând în continuare calea procedurală, plângerea împotriva acestor soluţii, s-a înregistrat la Judecătoria Bacău dosarul nr. 6824/180/2013.

Judecătoria Bacău, prin încheierea de şedinţă din 06.11.2013 a dispus admiterea plângerii formulată de petentul C.L. în contradictoriu cu  intimatii T.I., P.V.E., P.M.D. si SC T.A. SRL.

S-au respins plangerile formulate de petentii T.I., P.V.E., P.M.D. si SC T.A. SRL

În temeiul art. 278 ind.1 alin. 8 lit. c C.p.p. s-a desfiinţat  ordonanţa nr. 1610/P/2010 din data de 04.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacau menţinută prin rezoluţia nr. 805/II/2/2013 din 22.04.2013 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacau.

S-a reţinut cauza spre judecare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de inselaciune cu privire la calitatea marfurilor prev. de art. 297 al. 1 Cp de către inculpatii T.I., P.V.E., P.M.D. si SC T.A. S.R.L..

S-a formulat cerere de  abţinere în baza  Deciziei nr. XV/22.05.2006 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie  şi înaintează dosarul completului ciclic urmator, C8 în vederea soluţionării cererii de abţinere.

Odată cu intrarea în vigoare a noilor norme procedural penale, începând cu 01.02.2014, cauza a intrat în noua procedură, aflându-ne în prezent în faţa unei încheieri pronunţată în Camera preliminară, care a dispus în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. constatarea legalităţii sesizării instanţei cu rechizitoriul nr 1610 /P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău , privind pe inculpaţii  T.I., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea  infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin 1 , 3 C.PEN. P.V.E., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea  infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin 1 , 3 C.PEN. şi  P.M.D., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea  infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin 1, 3 C. PEN.. S-a dispus începerea judecăţii cauzei, urmând a se stabili termen de judecată după rămânerea definitivă.

 Potrivit art. 36 N.C.P.P., tribunalul judecă în primă instanţă:

a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 188–191, art. 209–211, art. 254, 263, 282, art. 289–294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 şi art. 360–367;

b) infracţiunile săvârşite cu intenţie depăşită care au avut ca urmare moartea unei persoane;

c) infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţia Naţională Anticorupţie, dacă nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe ierarhic superioare;

c1) infracţiunile de spălare a banilor şi infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;

d) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.

(2) Tribunalul soluţionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripţia sa, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege.

(3) Tribunalul soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Potrivit art. 38 alin.2 N.C.P.P.:

(1)  Curtea de apel judecă în primă instanţă:

a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 394–397, 399–412 şi 438–445;

b) infracţiunile privind securitatea naţională a României, prevăzute în legi speciale;

c) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe;

d) infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi;

e) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

f) infracţiunile săvârşite de magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe;

g) infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori;

h) cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.

(2) Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de judecătorii şi de tribunale.

(3) Curtea de apel soluţionează conflictele de competenţă ivite între instanţele din circumscripţia sa, altele decât cele prevăzute la art. 36 alin. (2), precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în cazurile prevăzute de lege.

(4) Curtea de apel soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

 Aşadar, calea de atac împotriva încheierii trebuie soluţionată de instanţa ierarhic superioară, competentă să judece apelul, potrivit art. 408 N.C.P.P..

În sistemul noului Cod de procedură penala, apelul este singura cale de atac ordinară de reformare, în care se efectuează o nouă judecată în fond a cauzei.

 Competenţa de soluţionare a apelului aparţine curţilor de apel pentru hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii şi tribu¬nale, precum şi înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, pentru hotărârile pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, curţile militare de apel şi de Secţie penală a instanţei supreme.

Sub acest aspect, nu sunt-deosebiri faţa de reglementarea ante¬rioara, putând fi atacate cu apel sentinţele, ca hotărâri judecătoreşti pronunţate în primă instanţă.

Întrucât apelul este singura cale de atac ordinară în vederea res¬pectării principiului dublului grad de jurisdicţie, toate sentinţele prin care cauza este rezolvată în fond în urma judecăţii în primă instanţa sunt supuse apelului.

Nu sunt supuse apelului sentinţele prin care se dispune declinarea de competenţă şi sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, precum şi cele privind reabilitarea.

Se menţine dispoziţia potrivit căreia încheierile date în prima instanţă pot fi atacate cu apei numai odată cu fondul (sentinţa), daca legea nu prevede altfel. Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor.

Pentru aceste considerente în temeiul art. 50 C.pr.pen. urmează a fi admisă excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi trimisă cauza spre competentă soluţionare către Curtea de Apel Bacău.

Domenii speta

Spete similare