Penal – liberare condiţionată – respinsă contestaţia parchetului, aplicarea dispoziţiilor vechiului cod de procedura penală în materia liberării condiţionate (lege penală mai favorabilă)

Prin decizia penală nr. 266/C pronunţată la data de 21 august 2014 de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. 19734/4/2014, instanţa a decis: În baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. respingerea ca nefondată a contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, împotriva sentinţei penale nr. 2598 din data de 23.07.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul penal nr. 19734/4/2014.

A Menţinut dispoziţiile sentinţei penale nr. 2598 din data de 23.07.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul penal nr. 19734/4/2014 şi a dispus punerea de îndată în libertate (dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză) a condamnatului NA de sub puterea MEPI nr. 2733/2014 emis de Tribunalul Bucureşti în baza sentinţei penale nr. 1385/2014.

  În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile  judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie, tribunalul a reţinut că prin sentinţa penală nr. 2598 din data de 23.07.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul penal nr. 19734/4/2014, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 587 alin. 1 din Cod proc.pen. rap. art. 5 din Cod. penal s-a admis propunerea de liberare condiţionată privind pe petentul condamnat NA deţinut în Penitenciarul Bucureşti – Jilava.

S-a dispus liberarea condiţionată a petentului condamnat de sub puterea MEPI nr. 2733/2014 emis de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală în baza sentinţei penale nr. 1385/2014.

S-a pus în vedere  petentului dispoziţiile art. 61 din vechiul Cod penal privind revocarea liberării condiţionate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Măsura dispusă s-a comunică Administraţiei locului de deţinere a petentului.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 07.07.2014  a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, sub nr. 19734/4/2014, cauza prin care Comisia de individualizare din cadrul Penitenciarului Bucureşti Jilava a propus  liberarea condiţionată a petentului condamnat NA din executarea pedepsei de  4 ani şi 6 luni  închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1385/2014 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală  (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 2733/2014).

La propunere s-au ataşat procesul-verbal nr. 26/03.07.2014 al Comisiei de individualizare din cadrul Penitenciarului Bucureşti Jilava şi  caracterizarea condamnatului.

În procesul-verbal nr. 26/03.07.2014 întocmit de Comisia de propuneri constituită la nivelul Penitenciarului Jilava Bucureşti, se reţine că petentul condamnat NA se află în executarea unei pedepse de 4 ani şi 6 luni închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 254 din vechiul C.pen.) aplicată prin sentinţa penală  1385/2014 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală  (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 2733/2014), pedeapsa începând la date 06.01.2014 şi urmând să expire la 06.10.2017 (deoarece se scad 272 de zile reprezentând arest preventiv). Se arată că pentru a putea fi liberat condiţionat condamnatul  trebuie să execute fractia de 1/3 din pedeapsă, respectiv 547 zile închisoare, acesta executând în total 556 zile închisoare (la data analizei la comisie – 03.07.2014) în care  s-au inclus 179 zile efectiv executate, 272 zile arest preventiv şi 105  zile considerate executate  ca urmare a muncii prestate (elaborarea  unor lucrări ştiinţifice).

Conform caracterizării  ataşate la procesul-verbal mai rezultă că petentul condamnat (aflat la prima analiză) a  avut un comportament foarte bun pe perioada detenţiei, nefiind sancţionat disciplinar. S-a mai arătat că deţinutul  a participat  la activităţile educative organizate în penitenciar, desfăşurând şi activităţi de redactare a trei lucrări ştiinţifice,  aspecte în considerarea cărora a fost recompensat de 8 ori. Pentru toate acestea,  Comisia a apreciat ca timpul executat de condamnat din pedeapsă  este suficient pentru reeducarea sa, motiv pentru care a propus liberarea condiţionată.

Petentul condamnat, prin apărător, a depus la dosar înscrisuri în susţinerea cererii de liberare condiţionată (filele nr. 73 – 301) din dosar instanţă.

Prin adresa nr. H-64003/PBJB/17.07.2014 a Penitenciarului Jilava Bucureşti s-au înaintat instanţei, în copie, actele solicitate de petentul condamnat conducerii unităţii de penitenciar (MEPI, rapoartele de recompensare, procesele verbale de acordare a zilelor câştig, caracterizare, extras credite, cerere din 15.07.2014) – filele nr. 302 – 321 din dosar instanţă.

La termenul de judecată din data de 23.07.2014, petentul, prin apărător ales, a depus la dosar următoarele acte, în copie: caracterizarea petentului condamnat nr. H- 63527/16.07.2014 emisă de penitenciarul Jialava Bucreşti, două rapoarte de recompensare, aprecieri privind lucrarea  ştiinţifică „Cele două Românii”.

La acelaşi termen de judecată, s-a depus de către reprezentantul Ministerului Public, în copie, decizia penală nr. 414/24.06.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală.

Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiţionate, în primul rând, instanţa a făcut aplicarea art. 5 din noul C.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condiţiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiţionate conform legislaţiei anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condiţiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiţionate instanţa constată că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziţii mai permisive atât cu privire la cerinţele imperative pentru acordarea liberării condiţionate cât şi cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiţionat.

În continuare, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, analizate prin prisma dispoziţiilor vechiului cod penal, instanţa a retinut că, potrivit art. 59 din Vechiul C. pen., poate fi liberat condiţionat condamnatul care a executat fracţia de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele penale.

Totodată, conform art. 60 alin. 2 vechiul C. pen., fracţia de pedeapsă executată trebuie să fie de 1/3, în cazul condamnaţilor trecuţi de vârsta de 60 de ani, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prev. la art. 59 alin. 1 din Vechiul C. pen.

Raportând aceste criterii legale la situaţia petentului condamnat si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanţa a apreciat că prin executarea fracţiei obligatorii de pedeapsă, având un total de 556 zile câştigate şi executate (la data analizei de către comisie), petentul condamnat NA a dobândit vocaţie la acordarea beneficiului liberării condiţionate, urmând ca instanţa să aprecieze dacă în funcţie de celelalte criterii stabilite de lege este oportună acordarea liberării condiţionate.

Astfel, potrivit caracterizării ataşate la dosar, petentul condamnat a participat în mod constant la activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială desfăşurate la nivelul secţiei de deţinere, implicându-se cu precădere în acţiuni de instruire şi influenţare pozitivă a celorlalte persoane private de libertate. Totodată, urmare a participării la activităţile de educaţie a fost recompensat de opt ori, fără ca pe întreaga perioadă de detenţie să fi fost sancţionat disciplinar. A publicat trei lucrări ştiinţifice (în decembrie 2012, mai 2014 şi iunie 2014) pentru care s-au considerat 105 zile executate din durata pedepsei.

Toate aceste aspecte ultim menţionate în referire la petentul condamnat formează instanţei opinia că pe parcursul detenţiei comportamentul petentului condamnat a fost unul foarte bun, aşa cum şi unitatea de penitenciar a apreciat în caracterizarea înaintată la dosar.

Instanţa a apreciat, faţă de cele arătate anterior, că există premisele că timpul executat a fost suficient pentru reeducarea condamnatului şi că acesta, prin participarea activă la programele desfăşurate în vederea pregătirii graduale pentru liberare, şi-a format şi consolidat o atitudine corectă faţă de valorile sociale, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, scopul preventiv şi educativ al pedepsei fiind atins, iar funcţiile de exemplaritate şi eliminare temporară ale pedepsei fiind îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viaţă normală, părăsind câmpul infracţional.

Faţă de cele reţinute mai sus, având în vedere disp. art. 59-60 din Vechiul C.pen. şi art. 587 alin. 1 din C.pr.pen. şi considerând că scopul preventiv şi educativ al pedepsei este atins, instanţa a apreciat că este oportună acordarea beneficiului liberării condiţionate, motiv pentru care propunerea a fost admisă, urmând a se dispune liberarea condiţionată a petentului NA, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 61 din vechiul C.pen., privind cauzele de revocare a liberării condiţionate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, contestaţie înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secţia Penală sub nr. 19734/4/2014 la data de 06.08.2014.

Motivele contestaţiei au vizat netemeinicia hotărârii pronunţate ca urmare a greşitei admiteri a propunerii de liberare condiţionată a condamnatului NA

 S-a menţionat că prin decizia penală nr. 414 pronunţată la data de 24.06.2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia 1 penală a dispus admiterea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie. şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 1385/08.05.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia 1 penală, în dosarul nr. 1745/3/2014*.

Prin hotărârea menţionată s-a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate, iar în urma rejudecării, instanţa a aplicat un spor de 6 luni închisoare, petentul condamnat NA, urmând să execute o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În executarea pedepsei menţionate a fost trimis mandatul de executare al pedepsei închisorii Of. 2733/2014 emis de Tribunalul Bucureşti - Secţia 1 penală, la data de 27.06.2014.

La data de 03.07.2014, comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul P.N.T. Bucureşti - Jilava a propus, prin procesul-verbal Of. 26/03.07.2014, liberarea condiţionată a condamnatului NA

Prin sentinţa penală nr. 2598 din 23.07.2014, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis propunerea comisiei şi a dispus liberarea condiţionată a condamnatului NA.

In dezvoltarea motivelor contestaţiei s-a aratat că potrivit art. 59 Cod penal, după executarea unei fracţii din pedeapsă, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de  îndreptare, ţinându-se seama de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Articolul 75 din Legea 275/2006 stabileşte că persoana condamnată care este stăruitoare în muncă, disciplinată şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi Iiberată condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile Codului penal.

În cauză, împrejurarea că persoana condamnată, a executat fracţia de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, nu-i conferă un drept, ci doar o vocaţie la acordarea liberării condiţionate, cu atât mai mult cu cât în opinia parchetului, nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării condiţionate. Astfel, s-a  apreciat că la dosarul cauzei nu există dovezi temeinice de îndreptare a condamnatului, iar timpul executat din pedeapsă, nu este suficient pentru atingerea scopului acesteia, constând în asigurarea constrângerii necesare, ca urmare a încălcării legii prin săvârşirea de infracţiuni multiple şi grave de corupţie, în calitate de xxxxxx  al României ori de xxxxxx al unui partid politic, dar şi a formării unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept.

În cazul propunerii de liberare condiţionată formulată în cauză, sarcina probei în a dovedi existenţa caracterului temeinic al dovezilor, revenea în primul rând Comisiei din penitenciar, dar şi condamnatului.

1.  Referitor la actele întocmite de comisie, atât procesul-verbal, cât şi caracterizarea, s-a  considerat că acestea conţin aprecieri (concluzii) pur formale, fără suport probator, în condiţiile în care, cu excepţia evaluării educaţionale, restul evaluărilor (în domeniul social cât şi evaluarea psihologică) sunt realizate la o dată anterioară Deciziei penale nr. 414 din 24.06.2014, când hotărârea de contopire a pedepselor aplicate În cazul condamnatului, nu rămăsese definitivă, instanţa în contestaţie apreciind că se impune sporirea pedepsei rezultante de 4 ani cu încă 6 luni închisoare, tocmai pentru realizarea scopului pedepsei.

Mai exact, din cuprinsul caracterizării existentă la dosarul cauzei (filele 4-5) rezultă că atât evaluarea din punct de vedere social, cât şi evaluarea în domeniul psihologic a condamnatului, s-au realizat în data de 12.06.2014, iar hotărârea prin care i-a fost stabilită în mod definitiv pedeapsa de 4 ani şi 6 luni de închisoare, în a cărei executare se află, a rămas definitivă la data de 24.06.2014. In mod categoric, la momentul analizei, Comisia din penitenciar nu a avut o reprezentare exactă asupra situaţiei juridice a condamnatului, cu atât mai mult cu cât motivul care a determinat aplicarea sporului de 6 luni închisoare, a fost acela al insuficienţei pedepsei de 4 ani, în ceea ce priveşte realizarea scopului pedepsei.

De remarcat că aceste aspecte, deşi invocate de parchet în faţa instanţei de fond, nu au fost analizate şi nu au primit nici un fel de răspuns din partea acesteia, prin hotărârea pronunţată.

2. Al doilea motiv al contestaţiei vizează actele şi caracterizările efectuate de comisiile din Penitenciar, din care rezultă doar formulări generice, lipsite de suport probator, în sensul că persoana în cauză, în timpul executării pedepsei, a avut „un comportament disciplinat” cu „implicare activă în activităţi de educaţie”.

S-a  mai arată că nu rezultă, din propunerea Comisiei, modul în care persoana condamnată a beneficiat personal de activităţi educative şi alte activităţi prevăzute în cuprinsul art. 64 din Legea nr. 275/2006 şi, de asemenea, nu rezultă în mod convingător, în ce măsură, scopul pedepsei poate fi atins în privinţa acestuia, în sensul conştientizării faptelor sale, a regretului manifestat în raport cu comiterea lor, cu garanţia nerepetării în viitor, a conduitei antisociale de genul celei care a condus la condamnările succesive, care au generat fixarea pedepsei rezultante de 4 ani şi 6 luni închisoare şi a asigurării respectării ordinii de drept cu orice pret şi indiferent de funcţie.

S-a  menţionat faptul că procesul-verbal întocmit de comisie, conţine o caracterizare succintă şi se referă doar la activităţi educative desfăşurate de condamnat în legătură cu ceilalţi deţinuţi; iar nu în legătură cu persoana sa, aspect insuficient pentru admiterea propunerii de eliberare condiţionată a acestuia, cu consecinţa realizării scopului pedepsei, în sensul remodelării caracterului condamnatului şi asigurării posibilităţilor reale de reinserţie socială.

Totodată, potrivit aceluiaşi act, s-a solicitat a se constata că lucrările întocmite de condamnat, nu au prezentat o importanţă semnificativă în aprecierea comisiei de liberare condiţionată, la dosarul cauzei neexistând date suficiente care să ateste caracterul ştiinţific al acestora, opiniile, aprecierile unor profesori universitari nefiind în măsură să acopere acest neajuns.

Aşadar, s-a apreciat că este evident că persoana condamnată, nu a avut un comportament merituos, deosebit, ci absolut normal, previzibil în raport cu nivelul înalt de pregătire şi educaţie, însă aceste repere personale semnificative, ar fi trebuit să constituie tot atâtea motive, care să-l determine pe condamnat să nu ajungă în situaţia actuală.

 Faţă de cele menţionate şi având în vedere că petentul - condamnat se află la  prima analiză a comisiei, fără a exista dovezi temeinice de îndreptare şi nici  siguranţa unei conduite ireproşabile în viitor, în acord cu legea, s-a apreciat că se impune ca instanţa să respingă propunerea de liberare condiţionată formulată în cauză, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 587 alin. 3 Cod penal în referire la art. 425 alin. 2, lit. a Cod penal, s-a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi în urma rejudecării, respingerea propunerii de liberare condiţionată ca neîntemeiată.

Examinând sentinţa  contestată, faţă de motivele invocate şi din oficiu, Tribunalul va respinge contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru următoarele considerente:

Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunţit situaţia condamnatului NA atât din punct de vedere legal, cât şi personal, pronunţând o soluţie legală şi temeinică.

Astfel, conform art. 100 al. 2 N.C.p. condiţiile liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:

a) cel condamnat a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;

b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

Conform art. art. 60 al. 2 C.p.1969,  după ce a executat cel puţin o treime din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin jumătate în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Analizând comparativ instituţia liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 60 al. 2 rap. la 59 al. 1 C.p. 1969 şi art. 100 NC.p., tribunalul constată că, sub aspectul condiţiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziţii, dispoziţiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.

Astfel, legea nouă introduce condiţii noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care doreşte să beneficieze de beneficiile liberării condiţionate, cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis şi cel condamnat să fi îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. În plus, prin al. 4 al art. 100 NC.p., s-a reformulat într-o manieră mai largă condiţia cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracţiei obligatorii prev. de lege.

Analizând procesul verbal nr. 26 din 03.07.2014 al comisiei aparţinând Panitenciarului Jilava şi înscrisurile depuse, tribunalul constată că numitul NA  a fost condamnat prin sentinţa penală nr.1385/2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală (MEPI nr. 2733/2014) la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi  a început executarea pedepsei la data de 06.01.2014 şi urmează să expire la data de 06.10.2017 (deoarece se scad 272 zile reprezentând arest preventiv); transformată în zile pedeapsa este egală cu 1642 zile.

In cauză se constată că deţinutul a executat de la 06.01.2014 până la 23.07.2014 (data soluţionării de către instanţa de fond a propunerii de liberare condiţionată, conform RIL nr. 67/2007), 199 zile de închisoare, la care se adaugă 272 zile reprezentând arestul preventiv şi 105 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, în total 576 zile câştigate şi executate, astfel că este îndeplinită cerinţa referitoare la durata executată din pedeapsa închisorii.

De asemenea, raportat la circumstanţele personale ale condamnatului, tribunalul are în vedere faptul că petentul pe durata detenţiei a avut un comportament foarte bun, a participat în mod constant la activităţile educative şi asistenţă psihosocială desfăşurate în penitenciar, implicându-se cu precădere în acţiuni de instruire şi influenţare pozitivă a celorlalte persoane privative de libertate şi ca urmare a participării la activităţile de educaţie a obţinut un număr de 490 credite şi a fost recompensat de 8 ori. Se constată, de asemenea, că a publicat trei lucrări ştiinţifice, pentru care s-au considerat 105,49 zile executate din durata pedepsei, a obţinut 422 de credite, acumulând un număr total de 912 credite pe întreaga perioadă de detenţie şi că nu a fost sancţionat disciplinar pe perioada detenţiei.

Este adevărat că cel condamnat a mai suferit o condamnare cu executare în regim de detenţie din care a fost liberat condiţionat la data de 18.03.2013, dar în perioada de aproximativ 10 luni în care acesta a executat restul de pedeapsă în stare de libertate, nu a mai săvârşit alte fapte penale şi s-a reintegrat în mod firesc în societate.

Se mai reţine că relevant în cauză este comportamentul actual al condamnatului, care a înţeles să se conformeze regulilor şi rigorilor detenţiei dând dovezi de îndreptare, conform procesului verbal întocmit de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate şi al celorlalte înscrisuri administrate în cauză.

Referitor la gravitatea faptelor pentru care a fost condamnat petentul, aceasta s-a reflectat în cuantumul pedepsei aplicate şi automat în fracţia pe care a avut-o de executat petentul, în acest moment prevalând modalitatea în care acesta a înţeles să se raporteze la condiţiile de detenţie.

În ceea ce priveşte critica parchetului, conform căreia nu există, în ceea ce-l priveşte pe condamnat, dovezi temeinice de îndreptare şi nici  siguranţa unei conduite ireproşabile în viitor, tribunalul apreciază că prevederile art. 59 C.p.1969 se referă exclusiv la conduita condamnatului pe perioada detenţiei şi la eforturile depuse de acesta în vederea reintegrării sociale.

Cu privire la conduita condamnatului pe perioada detenţiei, aşa cum deja s-a precizat, conform caracterizării făcute de penitenciar, condamnatul a avut un comportament foarte bun, iar cu privire la reintegrarea socială, tribunalul are certitudinea, văzând susţinerea de care s-a bucurat din partea familiei pe toată perioada detenţiei şi participarea intensă a acestuia la programele educaţionale, că acest lucru nu va reprezenta pentru condamnat nicio problemă pentru viitor.

S-a criticat de către parchet, în contestaţia formulată, faptul că la momentul soluţionării cauzei de către instanţa de fond, evaluarea psihologică  şi cea socială erau anterioare datei de 24.06.2014, dată la care sentinţa penală nr.1385/2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală a rămas definitivă, motiv pentru care comisia nu a avut o reprezentare exactă asupra situaţiei juridice a condamnatului.

Cu privire la această critică, tribunalul constată că aceste caracterizări nu ţin de situaţia juridică a condamnatului, ci de situaţia personală, subiectivă a acestuia. Din punct de vedere juridic, condamnatul avea, la momentul formulării propunerii de liberare condiţionată, îndeplinită condiţia privind fracţia din pedeapsă, iar din punct de vedere personal, subiectiv, dat fiind comportamentul condamnatului până la momentul evaluării psihologice (12.06.2014) şi a evaluării în domeniul social (12.06.2014), nu există nici un indiciu din care să rezulte că există schimbări din punct de vedere psihologic sau în domeniul relaţiilor de familie, în mai puţin de două săptămâni, care să necesite o nouă evaluare psihologică sau socială, dimpotrivă, acesta a mai fost recompensat la data de 21.07.2014 cu comentariul ”implicare activă în cadrul activităţilor educative şi psihologice derulate la nivelul secţiei de deţinere şi a comunităţilor terapeutice” (f. 26 di).

În ceea ce priveşte critica formulată de parchet privind caracterul ştiinţific al lucrărilor întocmite de condamnat, tribunalul constată că, deşi acest aspect viza în mod direct îndeplinirea condiţiei privind fracţia din pedeapsă ce trebuie îndeplinită pentru a se putea dispune liberarea condiţionată, totuşi parchetul nu a formulat, nici în scris şi nici oral, critici cu privire la numărul de zile considerate ca execute pe baza muncii prestate.

Reprezentantul Ministerului Public, în cadrul dezbaterilor, a apreciat că intimatul nu a conştientizat pericolul şi gravitatea faptei comise, acest aspect rezultând si din înscrisurile depuse la acest termen de judecată (printuri de blogul condamnatului),  din aceste înscrisuri rezultând faptul ca intimatul se consideră permanent condamnat politic şi practic adresează atacuri la adresa judecătorilor şi la adresa procurorilor care au instrumentat dosarele condamnatului.

Analizând a aceste înscrisuri depuse la dosar de reprezentantul Ministerului Public, tribunalul constată că afirmaţiile făcute nu depăşesc limita legală stabilită prin art. 30 din Constituţia României, fiind o exercitare a dreptului la libertatea de exprimare. Cu atât mai mult aceste opinii nu pot constitui un temei de refuz al unei instanţe de judecată de a dispune liberarea condiţionată a unui condamnat, cu cât acest drept ce rezultă în mod explicit şi din disp. art. 58 al. 1 din legea nr. 254/2013 privind executare pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, conform cărora „libertatea conştiinţei şi a opiniilor (…) persoanelor condamnate nu pot fi îngrădite”.

Pentru aceste motive, tribunalul, în baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. va respinge ca nefondată contestaţia formulată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, împotriva sentinţei penale nr. 2598 din data de 23.07.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul penal nr. 19734/4/2014.

Va menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 2598 din data de 23.07.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul penal nr. 19734/4/2014 şi va dispune punerea de îndată în libertate (dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză) a condamnatului NA de sub puterea MEPI nr. 2733/2014 emis de Tribunalul Bucureşti în baza sentinţei penale nr. 1385/2014.

  În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile  judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare