Tentantiva la omor;condamnare pe vechiul Cod Penal; suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei; retinerea provocarii

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 23.01.2014, s-a primit şi înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 759/63/2014, cauza penală privind pe inculpatul B.V. , cercetat în dosarul de urmărire penală cu nr. 863/P/2013, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev.de art.20/174, art. 175 lit. c din C.p., cu aplicarea art. 73 lit. b C.p.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut că inculpatul B.V. , în seara zilei de 06.10.2014, după ce a fost lovit de soţia sa, victime B.C. , în zona capului cu o cană de marmură, a înjunghiat-o pe aceasta cu un cuţit în zona hemitorace stânga posterior, provocându-i leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieţii.

Starea de fapt reţinută prin rechizitoriu, s-a probat cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului, acte medico-legale, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului.

La data de 23.04.2014 inculpatului B.V.  i s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. 10 NCpp

Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, şi a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. Nu a mai solicitat administrarea de probe în cursul judecăţii.

Prin declaraţia dată înainte de citirea actului de seisizare a instanţei, partea vătămată B.C.  a învederat instanţei de judecată că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză.

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 2.397,57 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei B.C.  .

Analizând probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală şi necontestat de părţi (art. 374 alin. 7 N.C.pr.pen.), precum şi probele admnistrate în cursul cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea stare de fapt:

Inculpatul B.V.  de 51 ani este căsătorit cu victima B.C. , în vârstă de 46 ani, au doi copii majori şi locuiesc într-un imobil din com. Simnicu de Sus, sat Floreşti, jud.Dolj.

În perioada căsătoriei, între inculpat şi soţia sa au apărut neînţelegeri generate de faptul că în ultimii 15 ani, B.C.  a avut o relaţie extraconjugală cu numitul Ş.J. din com. Orodel, jud. Dolj, în prezent plecat în Italia.

În anul 2009, inculpatul a suferit un accident vascular cerebral, având ca urmare o hemipareză dreapta sechelară, în prezent fiind pensionat medical.

În ziua de 06.10.2013, au desfăşurat activităţi în gospodărie, timp în care victima B.C. a consumat băuturi alcoolice (vin), aşa după cum rezultă din declaraţia inculpatului B.V. .

În seara aceleaşi zile, după lăsarea întunericului, victima a mers la vecinul lor martorul C.  M. , care locuia singur într-un imobil la distanţă de câteva case şi văzând că acesta intenţionează să spele haine la maşina de spălat, l-a rugat să fie de acord să aducă şi ea rufe la spălat.

În urma răspunsului afirmativ, victima a mers acasă, de unde a luat rufe într-o plasă şi a revenit la locuinţa martorului, unde a rămas aproximativ o oră şi jumătate, cât a durat programul la maşina de spălat, timp în care a consumat vin împreună cu acesta.

În jurul orelor 22,00, B.C.  s-a întors acasă, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, aspect ce rezultă din declaraţia învinuitului şi a martorului C.  M. .

Inculpatul B.V.  şi soţia sa au început să se certe pentru faptul că aceasta s-a întors târziu acasă şi a refuzat să scoată rufele din camera în care locuiau. În timp ce se certau au ieşit în sala casei, iar când se aflau în apropierea uşii de la ieşire din imobil, victima a luat de pe masă o cană de marmură şi l-a lovit pe învinuit în zona capului, după care a intenţionat să iasă afară.

În momentul în care a deschis uşa de acces, inculpatul a luat de pe aceeaşi masă un cuţit şi a înjunghiat-o în zona hemitorace stânga posterior. După recepţionarea loviturii, B.C.  s-a întors în cameră şi s-a aşezat în pat, fără să dea importanţă leziunii suferite.

În dimineaţa zilei următoare, în jurul orei 05,00, B.C.  a apelat-o telefonic pe fiica lor B.I. care se afla în mun. Craiova şi a rugat-o să vină acasă, spunându-i că „ am fost înţepată şi îmi curge sânge din spate” .

Conflictul dintre inculpat şi soţia sa a fost auzit de martorul G.I. care are gospodăria lângă cea a familiei B.

În dimineaţa zilei de 07.10.2013, B.C.  a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Clinic Judetean de Urgenţă nr. 1 Craiova, unde a fost internată cu diagnosticul: Hemopneumotorax stâng. Plagă tăiată hemitorace stâng, penetrantă cu leziuni de pachet vascular intracostal.

În timpul conflictului a suferit leziuni şi inculpatul B.V. în zona parietal-dreapta şi fronto-parietal median, pentru a căror vindecare a avut nevoie de 5-6 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 3325/A1/2013 emis de Institutul de Medicină Legală Craiova.

Pe parcursul urmăririi penale, învinuitul a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta săvârşită, pe care a justificat-o ca o reacţie la agresiunea comisă asupra sa de soţie care l-a lovit în cap cu o cană.

Starea de fapt expusă mai sus se probează prin: procesul verbal de cercetare şi planşa foto anexă; actele medico-legale; declaraţiile martorilor; declaraţiile învinuitului.

Fiind audiat de către instanţa de judecată, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, şi a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Recunoaşterea inculpatului B.V.  se coroborează cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă; actele medico-legale; declaraţiile martorilor, alte înscrisuri. Prin raportul de constatare medico-legală nr. 3326/A1/2013, Institutul de Medicină Legală Craiova a concluzionat că numita B.C. prezintă leziuni traumatice ce pot data din 06.10.2013, au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înţepător, au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale cu punerea  în primejdie a vieţii.

În drept, fapta inculpatului B.V., constând în aceea că, în seara zilei de 06.10.2013, după ce a fost lovit de soţia sa victima B.C. , în zona capului cu o cană de marmură, a înjunghiat-o pe aceasta cu un cuţit în zona hemitorace stânga posterior, provocându-i leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieţii, s-a considerat ca întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20/174,175 lit.c  din C.p., cu aplic. art. 73 lit. b din C.p.

Cu privire la latura subiectivă, instanţa apreciază că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, intenţie rezultând din modalitatea de săvârşire a faptei. Astfel, lovind victima cu cuţitul în zona hemitorace stânga posterior, inculpatul a prevăzut posibilitatea ca aceasta urmare a loviturilor primite să decedeze, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.

Se  va retine circumstanta  prev de art 175 lit c Cp, intrucat  partile sunt soţi. Se va retine si circumstanta atenuanta a provocarii , prev de art 73 lit b Cp, ca de altfel si in actul de sesizare, faptele in intregul sau fiind recunoscute si asumate  de inculpat. Sunt incidente dispoziţiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., care reglementează circumstanţa atenuanta legala a provocării, fiind îndeplinite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege şi anume: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi provocarea să se fi produs printr-o violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.

Prin urmare instanţa va dispune condamnarea inculpatului B.V. pentru săvârşirea  infracţiunii de tentativă la omor.

La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind codul penal în care, la art. 5, se prevede că în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Pentru identificarea corectă a legii penale mai favorabile, trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale şi a consecinţelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.

În acest sens Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 1470/8 noiembrie 2011 că „determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o serie de elemente cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, etc.

Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă.

Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar şi deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă şi, evident la modalitatea stabilirii acestora în mod concret”.

Comparând cele două legi penale succesive – Codul penal din 1969 şi Codul penal actual, Curtea constată următoarele:

Textul din actualul cod penal care incriminează infracţiunea de tentativă de omor, respectiv art. 32 rap. la art. 188 cod penal are regim sancţionator mai blând (pedeapsa de la 5 ani la 10 ani) decât cea din vechea reglementare – art. 20 rap. la art. 174, 175 lit.c cod penal, respectiv pedeapsa de la 7, 5 ani la 12,5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Codul penal anterior este însă lege mai favorabilă inculpatului sub aspectul incidenţei circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea sa şi pe care instanţa le menţine, considerentele fiind arătate mai jos, ca şi sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei – suspendarea sub supraveghere reglementată de art. 861.

Conţinutul circumstanţei atenuante reglementată în art. 73 lit. b cod penal anterior se regăseşte în art. 75 alin. 1 lit. a cod penal actual. Codul penal anterior este mai favorabil şi sub aspectul efectelor circumstanţelor atenuante; în noul cod penal nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul reţinerii circumstanţelor atenuante fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu o treime.

Este evident, aşadar, că, în speţă, legea penală mai favorabilă inculpatului în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei este vechiul cod penal.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, pronunţarea unei hotărâri cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind suficientă pentru corijarea atitudinii inculpatului faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială şi perceperea în mod corect a consecinţelor faptei săvârşite.

Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere din vechiul cod este mai favorabilă inculpatului decât reglementarea prevăzută în art. 91 cod penal actual, având în vedere atât sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării cât şi disp. art. 16 alin.1 şi 2 din Legea de aplicare care prevăd că măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare (alin.1) iar pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanţa va avea în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere (alin.2).

Având în vedere aceste considerente, conform art. 5 C.p., în baza art. 386 alin. 1 C.p.p., instanţa va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul B.V.  dintr-o tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 – 175 alin. 1 lit. c Codul penal, cu aplicarea art. 73 lit. b din Codul penal din 1968 într-o tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. şi art. 199 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.p.

Constatând îndeplinite condiţiile răspunderii penale, instanţa va dispune condamnarea inculpatului iar la individualizarea pedepsei principale vor fi avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal incriminator (reduse cu  o treime prin aplicarea dispoz. art. 396 alin. 10 C.p.p.) şi toate celelalte date care particularizează atât fapta comisă cât şi persoana acestuia, respectiv criteriile generale prev. de art.72C.p. „dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală”.

Astfel, instanţa are în vedere gradul de pericol social generic şi concret al faptei săvârşite şi împrejurarea că fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat de modul în care a conceput şi realizat în concret acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii de tentativă de omor, dar şi de împrejurările care o particularizează, de împrejurarea că partea vătămată a avut o atitudine provocatoare la adresa inculpatului, de caracterul şi importanţa obiectului material lezat sau pus în pericol, constând în corpul persoanei agresate, de caracterul şi gravitatea urmărilor dar şi de persoana inculpatului, care a recunoscut  şi regretat săvârşirea infracţiunii.

De asemenea, prin actele depuse pe parcursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe s-a demonstrat în mod indubitabil că anterior săvârşirii faptei pentru care este cercetat în prezenta cauză inculpatul a avut un comportament bun în familie şi societate, neavând antecedente penale, fiind căsătorită de o perioadă îndelungată de timp cu partea vătămată iar pe parcursul căsătoriei dând naştere la doi copii care actualmente sunt majori, având anterior un loc de muncă şi câştigându-şi astfel în mod onest mijloacele de subzistenţă, actualmente fiind pensionat medical.

Pentru toate aceste motive, se va dispune condamnarea inculpatului B.V. , în baza art.20 C.p. rap. la art.174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c C.p. cu aplicarea cu aplicarea art. 396 alin 10 N.C.pr.pen., cu aplic. art.73 lit. b C.p. rap. la art.76 alin.2 C.p., cu aplicarea art. 5 NCP, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii  exerciţiului drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a, teza II, lit.b cod penal pe o durată de 2 ani.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, se constată îndeplinite condiţiile prev. de art. 86/1 C.p., astfel că se va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare pe o perioadă de 7 ani termen de încercare, considerând că faţă de persoana inculpatului pronunţarea acestei condamnări va constitui un avertisment real şi suficient pentru inculpat, de natură a determina adoptarea unei alte atitudini a acestuia faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală.

În baza art. 863 C.p. pe durata termenului de încercare, inculpatul  a fost obligat să se  supună următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatului dispoz. art.864 C.p. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare ori a neexecutării obligaţilor civile stabilite în sarcina sa.

In ceea ce priveşte pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi au fost avute în vedere atât dispoziţiile art. 71 alin. 2 C.p. în conformitate cu care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii, atrage de drept interzicerea tuturor drepturilor prev. de art. 64 C.p., dar în special jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârea din 28.09.2004 pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României prin care s-a constatat că interzicerea drepturilor părinteşti, în mod automat şi absolut cu titlul de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absenţa oricărui control exercitat de instanţele judecătoreşti şi fără a lua în considerare tipul infracţiunii sau interesul minorului reprezintă o încălcare a art. 8 din Convenţie.

Deşi hotărârea vizează doar aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. d C.p. mutatis mutandis aceleaşi argumente se impun şi în cazul celorlalte pedepse accesorii, instanţa având obligaţia să motiveze stabilirea acelora care se justifică a fi aplicate.

În cauză, examinând proporţionalitatea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a  teza a II-a şi lit. b C.p., instanţa va reţine că inculpatul a săvârşit o infracţiune gravă cu intenţie indirectă,  astfel că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a C.p. teza a II-a şi lit. b C.p., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, cu titlul de pedeapsă accesorie este proporţională şi justificată pe durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a  executării pedepsei principale iar în baza art. 71 alin. 5 C.p. va dispune suspendarea  executării acestei pedepse.

Sub aspectul laturii civile, se va lua act că partea vătămată B.I. nu se constituie parte civilă în cauză.

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 2.397,57 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată B.C., suma reactualizată la data plăţii efective.

Prin decizia nr. 17/1964 a Tribunalului Suprem s-a stabilit că în cazul infracţiunilor săvârşite ca urmare a provocării din partea victimei, la stabilirea despăgubirilor civile se va ţine seama de regulile la culpa comună.

Coroborând declaraţia inculpatului care a recunoscut fapta cu declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, actele medico-legale, instanţa reţine culpa concurentă a părţii vătămate B.C. în proporţie de 1/2, la săvârşirea faptei.

În baza art. 19 N.C.pr.pen. rap. la art. 397 alin. 1 N.C.pr.pen. cu aplic. art. 1357 şi urm. C.civ., art.313 din Legea nr.95/2006, se va admite în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova, iar inculpatul va fi obligat la plata 1198,78 lei despăgubirilor civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, sumă reactualizată la data plăţii efective, cuantum ce a fost redus corespunzător gradului de culpă 1/2 reţinută în sarcina inculpatului.

În baza art.118 alin.1 lit. b C.p. se va dispune confiscare de la inculpat a unui cuţit de bucătărie de culoare negru şi cu lama de 13 cm.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 alin. 1 C.p.p, onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului de Justiţie.

Domenii speta

Spete similare