Aplicarea legii penale mai favorabile – art. 6 NCp – în sensul reducerii pedepsei componente şi a pedepsei rezultante

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 369/63/2014,  comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în cadrul Penitenciarul Pelendava a solicitat aplicarea mitior lex cu privire la condamnările dispuse prin sentinţa penală nr. 444 din 04.09.2002, pronunţată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia nr. 1996/17.04.2003  pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, privind pe condamnatul B.C., menţionate la punctele 1 şi 2 din fişa de evaluare anexată, invocând totodată dispoziţiile art. 23 alin. 6 din Legea nr. 255/2013.

S-a arătat, în acest sens, că prin sentinţa penală nr. 444 din 04.09.2002, pronunţată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 1996/17.04.2003 a CSJ, s-a dispus în baza art. 192 alin. 2 C.p. condamnarea inculpatului B.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. 2 lit. d şi f C.p. condamnarea inculpatului la 20 ani închisoare, iar în baza art. 197 alin. 1 C.p. condamnarea la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza sentinţei penale nr. 444 din 04.09.2002, pronunţată de Tribunalul Dolj s-a emis MEPI nr. 520/15.05.2003 de către Tribunalul Dolj, executarea pedepsei începând la data de 01.06.2001.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 6 C. pen. şi art. 23 alin. 6 din Legea nr. 255/2013.

Sesizarea a fost însoţită de fişa de evaluare a deţinutului, copiile sentinţei şi deciziilor penale şi a mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Analizând actele dosarului şi dispoziţiile legale, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 444 din 04.09.2002, pronunţată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 1996/17.04.2003 a CSJ, s-a dispus în baza art. 192 alin. 2 C.p. condamnarea inculpatului B.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. 2 lit. d şi f C.p. condamnarea inculpatului la pedeapsa de 20 ani închisoare, iar în baza art. 197 alin. 1 C.p. condamnarea acestuia la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 33-34 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare. În baza art. 88 C.p. şi art. 350 C.p.p. s-a dedus detenţia preventivă de la 01.06.2001 la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv. De asemenea, prejudiciul a fost recuperat.

Împotriva acestei soluţii, inculpatul B.C. a formulat apel la Curtea de apel Craiova care, prin decizia nr. 575/12.12.2002 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 444/04.09.2002 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 10184/P/2001. Prin aceeaşi decizie s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus în continuare detenţia preventivă de la 04.09.2002 la zi.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova inculpatul B.C. a formulat recurs în faţa Curţii Supreme de Justiţie, care, prin decizia nr. 1996/17.04.2003 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 575/12.12.2002 a Curţii de Apel Craiova. Totodată s-a dispus deducerea din pedeapsă a duratei arestării preventive de la 01.06.2001 la 17.04.2003.

În baza sentinţei penale nr. 444 din 04.09.2002, pronunţată de Tribunalul Dolj s-a emis MEPI nr. 520/15.05.2003 de către Tribunalul Dolj, executarea pedepsei începând la data de 01.06.2001.

Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 6 Cod proc. pen., instanţa urmează să  analizeze, în ordinea menţionată, următoarele aspecte:

- aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce priveşte limitele maxime de pedeapsă

- aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce priveşte tratamentul juridic sancţionator privitor la concursul de infracţiuni.

1. În ceea ce priveşte limitele de pedeapsă mai favorabile, instanţa urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.

Astfel, instanţa reţine următoarele:

a) Infracţiunile de violare de domiciliu şi tâlhărie în formă calificată prevăzute de dispoziţiile art. 192 alin. 2 din Codul penal din 1969 şi art. 211 alin. 2 lit. d şi f din Codul penal din 1969 sunt reglementate de dispoziţiile art. 234 alin. 1 lit. d şi f NCP (infracţiune complexă), fiind sancţionată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 de ani.

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. d şi f din Codul penal din 1969 depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare.

Astfel, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, instanţa va admite în parte contestaţia la executare ca urmare a sesizării din oficiu a comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului Pelendava Craiova privind pe condamnatul B.C., va descontopi pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 444/4.09.2002 pronunţată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 1996/17.04.2003 a CSJ şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:

- pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 192 alin. 2 C.p.;

- pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. d şi f C.p.;

- pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 197 alin. 1 C.p.

Va constata că potrivit NCP infracţiunile prev. de art. 192 alin. 2 C.p. din 1968 şi art. 211 alin. 2 lit. d şi f C.p. din 1968 se încadrează în prevederile art. 234 alin. 1 lit. d şi f NCP.

 În baza art. 6 alin. 1 NCP instanţa va reduce pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. d şi f C.p. la maximul special de 10 ani închisoare prevăzut de art. 234 alin. 1 lit. d şi f NCP (care absoarbe infracţiunile de tâlhărie şi violare de domiciliu prevăzute de C.p. din 1968).

b) Infracţiunea de viol prevăzută de dispoziţiile art. 197 alin. 1 din Codul penal din 1969 este reglementată de dispoziţiile art. 218 alin. 1 C. pen., fiind sancţionată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 de ani.

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 197 alin. 1 din Codul penal din 1969 nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare.

2. În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancţionator privitor la concursul de infracţiuni, instanţa urmează să compare pedeapsa aplicată inculpatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., luându-se în calcul pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă. 

Astfel, în baza art. 38 alin. 1 NCP raportat la art. 39 alin. 1 lit. b NCP instanţa va contopi cele două pedepse de 10 ani închisoare, şi va aplica pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care se va adăuga un spor de o treime din cealaltă pedeapsă de 10 ani închisoare, urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 13 ani şi 4 luni închisoare.

Drept urmare, instanţa va constata că pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare aflată în curs de executare este mai mare decât maximul special de 13 ani şi 4 luni închisoare prevăzut de NCP şi, în consecinţă, în baza art. 6 alin. 1 NCP, va reduce pedeapsa rezultantă de la 20 ani închisoare la 13 ani şi 4 luni închisoare.

Instanţa va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale, va deduce din pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare durata executată de la 1.06.2001 la zi, va menţine starea de arest în vederea executării pedepsei şi va constata că nu se impune punerea în libertate a persoanei condamnate B.C..

În consecinţă, instanţa va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 520 din data de 15.05.2003 emis de Tribunalul Dolj şi va dispune emiterea unui alt mandat de executare a pedepsei închisorii şi efectuarea formelor de executare potrivit dispoziţiilor prezentei sentinţe, după rămânerea definitivă a acesteia.

Domenii speta

Spete similare