Contestaţie decizie de sancţionare disciplinară

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa  nr.3824

Şedinţa publică din data de  06.11.2014

Completul constituit din:

Preşedinte

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea acţiunii formulate de reclamantul D E  împotriva pârâtei SCE-O SA., având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare disciplinară.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat P M B M, pentru reclamantul D E şi consilier juridic A L,  pentru pârâta SCE-O SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Reprezentanta reclamantului, avocat P M B M, a depus la dosar, practică judiciară, resectiv decizia  pronunţată de C A C  şi a arătat că nu mai insistă în proba cu expertiza tehnică de specialitate.

La interpelarea instanţei, reprezentanţii părţilor au arătat că nu mai au alte cereri de formulat şi  că nu mai sunt incidente de soluţionat în cauză.

Constatând că părţile nu mai au cereri de formulat şi că nu mai sunt alte incidente de soluţionat, în baza prevederilor  art.392  Cod de procedură civilă,  instanţa a declarat deschise dezbaterile asupra fondului şi a acordat cuvântul parţilor în ordinea şi în condiţiile prevăzute la art. 216 Cod de procedură civilă.

Reprezentantul reclamantului,  avocat P M B M a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată,  constatarea  nulităţii absolute a  deciziei de sancţionare , restituirea drepturilor băneşti reţinute,  iar in subsidiar anularea deciziei de sancţionare , restituirea drepturilor băneşti reţinute ca efect al acestei decizii precum si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces, depunând la dosar chitanţele  .

A susţinut că decizia contestata este lovita de nulitate absoluta fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art.252 alin.2 lit.a si c din Codul Muncii, întrucât nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara,  prin indicarea tuturor aspectelor ce o individualizează, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute de art.251 alin.3, nu a fost efectuata cercetarea.

 În ceea ce priveşte temeinicia deciziei de sancţionare, a arătat că reclamantul nu se face vinovat pentru încălcarea obligaţiilor de serviciu, pentru „neregulile constatate la verificarea consumului de motorina realizat în data de 14 si 29.01.2014".  A precizat că rezultă din normele de consul că instalaţiile au o perioadă de garanţie, dar nu s-a făcut dovada verificării periodice, că, prin decizia conducerii societăţii s-a stabilit un consum normat de 29 kg motorina/ ora pentru funcţionarea locomotivei şi a luat la cunoştinţa de acest consum prin afişare la punctele de lucru, însă indexul aparatului de înregistrare al consumului pe locomotive (ICL) se modifica in funcţie de timpii de staţionare după oprirea locomotivei si până la pornirea din nou si de aceea reclamantul sau colegii săi mecanici de locomotive nu se încadrează în acest consum. Cu cat locomotiva staţionează mai mult, cu atât se acumulează un plus de motorina pe rezervor, care este indicat pe aparatul ICL si, prin urmare, apare un plus de motorina fata de consumul normat stabilit. De asemenea, a arătat reprezentanta reclamantului,  consumul de motorina al locomotivei este influenţat si de variaţiile de temperatura, consumurile fiind diferite la temperaturi scăzute fata de cele la temperaturi mai ridicate. În ceea ce priveşte  menţionarea eronată a datelor in foile de parcurs, a arătat că  pârâta ia in considerare doar diagramele parametrilor tehnici, fără a se lua in considerare  şi situaţia de fapt.

Reprezentanta pârâtei, consilier juridic A L,  a solicitat respingerea acţiunii conform motivelor inserate în concluziile scrise pe care le depune la dosar.

Instanța, în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei si reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale  la data de, sub nr.,  reclamantul D E  a chemat în judecată pârâta SCE-O SA., solicitând ca prin sentinţa ce va pronunţa să se constatate nulitatea absoluta a deciziei de sancţionare , restituirea drepturilor băneşti reţinute, iar, in subsidiar ,anularea deciziei de sancţionare , restituirea drepturilor băneşti reţinute ca efect al acestei decizii, precum si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.

În motivarea cererii a arătat că este angajat al pârâtei, în meseria de mecanic de locomotivă, la E L CFU M. La data de 21.02.2014 pârâta a emis decizia,  prin care a fost sancţionat cu reducerea salariului de baza pe o durata de 2 luni cu 10% conform art.210 alin.l litera c din contractul colectiv de munca pe anii 2013/2014 al C E O S.A. coroborat cu prevederile art.248 lit.c din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, decizie care este lovită de nulitate absolută,  fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art.252 alin.2 lit.a si c din Codul muncii care prevăd c,a sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: lit.a „descrierea faptei care constituie abatere disciplinara", lit.c „motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art.251 alin.3, nu a fost efectuata cercetarea,,.

S-a menţionat că decizia nu cuprinde descrierea faptelor ce constituie abatere disciplinara, faptele sau fapta nu trebuie doar precizată, indicată, ci descrisă amănunţit, cuprinzând toate detaliile ce o individualizează în sfera atribuţiilor salariatului. In decizia contestata faptele sunt prezentate, generic lipsind descrierea acestora. Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara presupune menţionarea aspectelor care o individualizează şi anume: data la care a fost săvârşita, pentru a se putea verifica daca sancţiunea a fost aplicata in termenul prevăzut de art.525 alin.l din Codul muncii,  modalitatea in care s-a comis, în raport de care să se poată verifica temeinicia celor reţinute in sarcina contestatorului. In decizie sunt doar indicate faptele ce constituie abateri disciplinare si anume: nerespectarea prescripţiilor tehnice de  întreţinere si exploatare a locomotivei, înscrierea de date eronate in foile de parcurs ale locomotivelor si utilizarea necorespunzătoare a combustibilului si lubrifianţilor folosiţi pentru remorcarea trenurilor, respectiv pentru manevra.

Invocarea în decizie a rapoartelor de cercetare nr.1637 si 1638 din 20.02.2014 nu suplineşte  îndeplinirea condiţiei prevăzută de art.252 alin.2 lit a din Codul muncii, întrucât decizia de sancţionare nu poate fi completata cu elemente exterioare ei.

In jurisprudenţă s-a arătat că „dispoziţiile cu caracter imperativ ale art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii, actualul art.252 alin2 lit.a din acelaşi cod, referitoare la necesitatea respectării cerinţelor obligatorii de conţinut pe care trebuie sa le îndeplinească decizia de sancţionare urmăresc punerea la adăpost a angajatului de eventualele masuri abuzive sau nejustificate ale angajatorului. Astfel necesitatea descrierii faptei care a condus la luarea măsurii de sancţionare, necesitate impusa prin textul legal menţionat, are in vedere descrierea amănunţita si detaliata a faptei tocmai pentru a se aprecia in concret, circumstanţiat si riguros asupra legalităţii măsurii de sancţionare, apreciere care nu se poate realiza in absenta menţionării amănunţite a elementelor de descriere a faptei ce a fost apreciata de angajator ca fiind de natura a atrage măsura sancţionării.

Mai mult decât atât, decizia de sancţionare este nulă si pentru faptul ca nu s-a respectat de către angajator cerinţa impusa de art.251 alin.l si alin.2 din Codul muncii,  în sensul că,  în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, salariatului trebuie sa i se dea posibilitatea să-si pregătească apărările în cunoştinţa de cauza faţă de fapta imputată care trebuie sa-i fie comunicata. Or, din adresa de convocare în vederea cercetării disciplinare prealabile rezultă că fapta imputată,  deşi generic menţionată, respectiv, „ nereguli " se refera la consumul de motorina realizat in data de 14.01.2014 la locomotive LDE 1619,  şi nicidecum la faptele reţinute ca abateri disciplinare în decizia de sancţionare.

Totodată, decizia de sancţionare nu cuprinde nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile. Faptul că în dispoziţie sunt enumerate actele din dosarul de cercetare disciplinara, respectiv rapoartele de cercetare,  în care se menţionează abaterea săvârşita si textele încălcate din CCM 2013-2014 al CE O SA, nu înlătură lipsa sancţionată cu nulitatea absoluta de dispoziţiile art.252 alin.2  lit. c din Codul muncii. Motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului trebuie raportate concret la apărările sale, în decizia de sancţionare trebuia deci sa se facă menţiunile referitoare la apărările salariatului si nu sa se facă trimitere la alte acte. Chiar daca apărările salariatului au un caracter subiectiv sau sunt prea generale angajatorul trebuie sa răspundă prin formulări concrete, or intimata, păstrând nota generica caracteristica deciziei contestate, înlătura apărările reclamantului pentru ca „rezultă în mod cert vinovăţia acestuia in săvârşirea abaterii disciplinare" .

Nulitatea prevăzuta de art.252 alin. 2 din Codul muncii are caracterul unei nulităţi exprese, fiind prevăzuta anume de lege. In cazul nulităţii exprese, legea instituie o prezumţie „juris tantum" de vătămare, astfel încât beneficiarul prezumţiei nu trebuie sa dovedească faptul vătămării ci doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este imperativ,  iar încălcarea atrage indubitabil sancţiunea nulităţii absolute, ce nu poate fi acoperită prin confirmare.

Reclamantul a susţinut că decizia  este netemeinica, deoarece răspunderea disciplinara intervine ori de cate ori persoana angajata încalcă, prin fapta săvârşita cu vinovăţie, obligaţia de a respecta disciplina muncii, or, sub acest aspect, nu se face vinovat de încălcarea obligaţiilor de serviciu, de „neregulile constatate la verificarea consumului de motorina realizat in data de 14.01.2014". Prin  decizia conducerii societăţii s-a stabilit un consum normat de 29 kg motorina/ ora pentru funcţionarea locomotivei, lucru de care a luat la cunoştinţa prin afişare la punctele de lucru, însa indexul aparatului de înregistrare al consumului pe locomotive (ICL) se modifica frecvent in funcţie de timpii de staţionare după oprirea locomotivei si pana la pornirea din nou si de aceea acest consum normat poate fi mai mic sau mai mare. De asemenea, consumul locomotivei este influenţat si de variaţiile de temperatura, astfel încât reţinerea abaterii disciplinare nu s-a apreciat in urma unei analize detaliate a tuturor elementelor sale, a împrejurărilor de fapt in care a fost comisa, a circumstanţelor personale, respectiv, gradul de vinovăţie, comportarea generala la serviciu, eventuale sancţiuni suferite anterior.

In dovedirea acţiunii a depus la dosar, în copie: decizia  emisa de pârâtă, certificatul de informare cu privire la beneficiile medierii.

In drept s-au invocat prevederile art. 266 coroborat cu art.249 si 252din Codul Muncii si art.194 si 453 din Noul Cod de Procedura Civila.

Pârâta SCE-O SA.  a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea  contestaţiei.

 A menţionat că reclamantului D E, salariat al ELCFU, i s-a aplicat, prin decizia emisă de D EL CFU, sancţiunea disciplinară a diminuării salariului de bază pe o durata de 2 luni cu 10% , conform prevederilor art. 248 alin.1 lit. c din Codul muncii coroborat cu art.210 alin. 1 lit. c din CCM aplicabil la nivelul S C E O S.A.

Cu privire la motivele de nulitate absolută invocate de reclamant, datorită faptului că decizia nu ar  cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară şi nici motivele pentru care sunt înlăturate apărările formulate de salariat, a arătat că în decizia contestată a fost reţinută săvârşirea abaterilor disciplinare constând în „nerespectarea prescripţiilor tehnice de întreţinere şi exploatare a locomotivei", „înscrierea de date eronate în foile de parcurs ale locomotivelor" şi „utilizarea necorespunzătoare a combustibilului şi lubrifianţilor folosiţi pentru remorcarea trenurilor, respectiv pentru manevră", că la  emiterea deciziei s-au avut în vedere rapoartele de cercetare nr.1637 şi 1638 din 20.02.2014 întocmite de comisia de cercetare disciplinară prealabilă si  toate acestea reprezintă, cumulat, aspectele care individualizează fapta ce constituie abatere disciplinară reţinută ca fiind săvârşită de salariat. A  precizat că  sunt neîntemeiate susţinerile reclamantului cu privire la eventuale măsuri abuzive sau nejustificate ale angajatorului la emiterea deciziei, fără individualizarea faptei,  că măsura sancţionării este apreciată concret, circumstanţiat şi riguros prin menţionarea elementelor care descriu această faptă.

Referitor la motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, a precizat că din nota de relaţii data în faţa comisiei de cercetare disciplinara reiese clar că reclamantul îşi recunoaşte vinovăţia prin cunoaşterea prevederilor din fisa postului şi din instrucţia nr.201 privind instrucţiunile personalului de locomotivă, iar în decizia de sancţionare este menţionat că apărările au fost înlăturate, având in vedere nota de relaţii şi  analiza efectuată de comisia de cercetare care s-a întemeiat pe analiza datelor din foile de parcurs la locomotiva LDE 1619, mecanic locomotivă D E,.

Cu privire la motivul de nulitate invocat de reclamant referitor la faptul că în decizia contestată au fost reţinute ca abateri disciplinare alte fapte, decât cele pentru care a fost cercetat disciplinar, s-a arătat că întreţinerea şi exploatarea locomotivei conform prescripţiilor tehnice face referire şi la consumul de motorină al acesteia de zi cu zi, astfel că momentele, respectiv datele 14.01.2014 şi 29.01.2014 în care au fost constatate nereguli la acest consum se încadrează ca şi faptă la nerespectarea prescripţiilor tehnice de întreţinere şi exploatare a locomotive LDE1619 de către salariatul D E, prevederi pe care acesta le cunoaşte după cum susţine in nota explicativa.

În ceea ce priveşte  netemeinicia deciziei invocate de reclamant, pârâta a arătat că prin nota explicativă  dată de reclamant acesta a recunoscut faptul că are cunoştinţă de prevederile din fişa postului, că, potrivit dispoziţiilor art. 205 din CCM/2013-2014 al S.C. CEOS.A, salariaţii S.C. CE O S.A sunt obligaţi sa respecte întocmai orice norme tehnice pentru folosirea utilajelor din dotarea S.C. C EO S.A la care au avut acces ca urmare a fisei postului, orice reglementari legale privitoare la raporturile de munca aplicabile raportului sau individual de munca, că, potrivit dispoziţiilor art.206 alineat (2) din CCM/2013-2014 al CE. O S.A, în cadrul S.C. C E O S.A sunt considerate ca fiind abateri disciplinare, fără a fi limitate la acestea, următoarele fapte: neînştiinţarea conducătorilor ierarhici asupra accidentelor tehnice si deficientelor de natura sa stânjenească desfăşurarea normala a activităţii la locurile de munca; nerespectarea prescripţiilor tehnice de întreţinere si exploatare a utilajelor miniere si instalaţiilor energetice; necompletarea sau completarea necorespunzătoare sau inexacta a evidenţelor.

A mai arătat că, potrivit Instrucţiunilor nr.201 pentru activitatea personalului de locomotiva in transportul feroviar, aprobate prin Ordinul nr. 2229/23.11.2006 al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor si Turismului, instrucţiuni pe care reclamantul a declarat ca le cunoaşte, personalul de locomotiva are următoarele obligaţii si răspunderi: „Art.11. In timpul serviciului, personalul de locomotiva răspunde de: lit.c) -utilizarea corespunzătoare a combustibilului si lubrifiantilor folosiţi pentru remorcarea trenurilor, respectiv pentru manevra." Faptul că în intervalul orar 1852-1856 s-a produs scăderea cantităţii de motorină din rezervorul locomotivei cu 6 litri, în condiţiile în care motorul diesel era oprit, reprezintă un caz de consum anormal, iar susţinerile reclamantului că în intervalul orar 1852-1856 se făcea predarea locomotivei nu justifică scăderea cantităţii de motorină din rezervorul locomotivei.

 A  menţionat că sunt neîntemeiate susţinerile reclamantului cu privire la faptul că instalaţia ICL ar putea indica eronat, întrucât această instalaţie este calibrată metrologic periodic, astfel că este exclusă ipoteza indicării eronate a înregistrării consumului de motorină.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205-208 Cod proc. civilă, Codul muncii, contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul S C E O S.A pe anii 2013-2014, Instrucţiunile nr.201 pentru activitatea personalului de locomotiva in transportul feroviar, aprobate prin Ordinul nr. 2229/23.11.2006 al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor si Turismului.

În probaţiune, a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: decizia de sancţionare de SCE-O SA.- S D M - E L C.F.U., raport de cercetare disciplinară; decizia  emisă de SCE-O SA.- S D M - E L C.F.U. prin care a fost numită comisia de cercetare disciplinară prealabilă,  adresa de convocare emisă de SCE-O SA.- S D M - E L C.F.U; nota explicativă dată de reclamant la cercetarea disciplinară prealabilă; foaia de parcurs; extras din program analiză înregistrări ICL; analiza datelor din foile de parcurs la locomotiva LDE 1619, mecanic locomotivă D E,.

La data de reclamantul a formulat răspuns la întâmpinareprin care a solicitat să fie respinse susţinerile formulate de pârâta prin întâmpinare ca fiind neîntemeiate. Reclamantul a reiterat  cele susţinute în acţiune si a mai arătat că, în ceea ce priveşte  temeinicia deciziei de sancţionare, cu cat locomotiva staţionează mai mult, cu atât se acumulează un plus de motorina pe rezervor, care este indicat pe aparatul ICL si prin urmare apare un plus de motorina fata de consumul normat stabilit, că, in  funcţie de temperatura zilei sau nopţii , indicaţiile aparatului ICL sunt altele pentru faptul ca temperatura măreşte sau micşorează densitatea, respectiv volumul motorinei, că nu este identic consumul de motorină pentru toate locomotivele, că la  scăderea temperaturii se măreşte densitatea motorinei,  iar indicaţia ICL nu mai este cea care a fost la oprirea locomotivei. A  învederat că se pot observa în  foile de parcurs zilnice ale locomotivelor  variaţiile de consum de motorina, motiv pentru care împreună cu colegii săi a solicitat conducerii subunităţii sa se verifice in prezenta celor din conducere consumul de motorina după oprirea, staţionarea si repornirea locomotivei, de asemenea, si pentru perioadele cu temperaturi variate, însă nu au fost de acord. O alta cauza a neîncadrării în consumul normat şi pe care angajatorul nu a luat-o în calcul este posibilitatea ca aparatul ICL sa indice eronat consumul de motorina, motiv pentru care reţinerea abaterii disciplinare nu s-a apreciat in urma unei analize detaliate a tuturor elementelor sale, a împrejurărilor de fapt in care a fost comisa, a circumstanţelor personale, respectiv, gradul de vinovăţie, comportarea generala la serviciu, eventuale sancţiuni suferite anterior.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părţi, iar la solicitarea instanţei pârâta a depus la dosar, în copie, fişa postului reclamantului, Instrucţiunile nr.201 pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar, extras din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii pârâte pe anii 2013-2014 privind art.205, art.206 si art.210 si perioada de valabilitate a contractului, norme consum combustibil locomotive

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul D E este  angajat la SCE-O SA. - S D M - E L C.F.U.-S C.F.U. R-B, pe postul de mecanic locomotivă.

Prin decizia emisă de SCE-O SA.- Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu - Exploatarea Livrări C.F.U., , reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10%, pe o perioadă de 2 luni, în baza art. 210 alin.1 lit.c din contractul colectiv de muncă pe anii 2013-2014 al C.E.O S.A. şi art.248 alin.1 lit.c din Codul muncii.

S-au reţinut în sarcina reclamantului următoarele abateri disciplinare:

 -nerespectarea prescripţiilor tehnice de întreţinere şi exploatare a locomotivei, ce constituie încălcarea prevederilor  fişei postului, a prevederilor art. 205 lit.a, art.206 alin.2 pct.2.21 din C.C.M. pe 2013-2014 al C.E.OS.A.;

- înscrierea de date eronate în foile de parcurs ale locomotivelor, ce reprezintă încălcarea prevederilor  fişei postului si a art.206 alin.2 pct.2.40 din C.C.M. pe 2013-2014 al C.E.O S.A.;

-utilizarea necorespunzătoare a combustibilului şi lubrifianţilor folosiţi la remorcarea trenurilor, respectiv pentru manevră, ce reprezintă  încălcarea prevederilor Instrucţiunii nr.201, art.11 lit.c, a fişei postului, a prevederilor art.205 lit.a si e si art.206 alin.2 pct.2.21 din C.C.M. 2013-2014 al C.E.O S.A.

Reclamantul  a criticat decizia de sancţionare disciplinară atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei, invocând nulitatea absolută a deciziei pentru nedescrierea faptelor reţinute ca abateri disciplinare, neprecizarea motivelor pentru care s-au înlăturat apărările reclamantului,  nerespectarea procedurii privind cercetarea disciplinară,  susţinând, totodată, nevinovăţia sa în privinţa faptelor imputate.

Potrivit art.247 din Codul muncii republicat, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi, ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu  munca,  care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În temeiul art.252 alin.1 din Codul muncii republicat, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Prevederile art.252 alin.2 din Codul muncii republicat  stabilesc condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească decizia de sancţionare disciplinară. Conform acestor prevederi,  sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

„ a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art.251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea disciplinară;

 d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

 e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

 f) instanţa competenta la care sancţiunea poate fi contestată ” .

Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că  decizia de sancţionare disciplinară, concretizând o măsură disciplinară luată de angajator împotriva angajatului, trebuia să fie, deopotrivă, legală şi temeinică, iar analiza cerinţelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.

Menţiunile arătate mai sus sunt absolut necesare pentru ca salariatul sancţionat să-şi poată pregăti, organiza si exercita apărarea, dar şi pentru ca instanţa să  poată hotărî  în privinţa legalităţii si temeiniciei deciziei contestate.

Prin ,,descrierea faptei,, în sensul  art.252 alin.2 lit.a din Codul muncii republicat se înţelege prezentarea explicită a tuturor aspectelor care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare de către acesta a obligaţiilor izvorâte din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, regulamentul intern,statutul de personal, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

 Este necesară descrierea amănunţită a faptei imputate, cu  menţionarea tuturor aspectelor care o individualizează (în ce constă, modalitatea în care s-a comis, împrejurările comiterii faptei, data săvârşirii)pentru a permite instanţei să verifice temeinicia sancţiunii aplicate prin raportare la o faptă concretă şi la obligaţiile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă,  regulamentul intern, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Analizând decizia contestată, se observă că s-au reţinut în sarcina reclamantului, ca abateri disciplinare, ,,nerespectarea  prescripţiile tehnice de întreţinere şi exploatare a locomotivei,,, ,,utilizarea necorespunzătoare a combustibilului şi lubrifianţilor folosiţi pentru remorcarea trenurilor, respectiv pentru manevră,, , ,,înscrierea de date eronate în foile de parcurs  ale locomotivelor,,.

În ceea ce priveşte primele două abateri, se observă că pârâta, descriind în opinia sa faptele,  a menţionat practic conţinutul prevederilor din contractul colectiv de muncă încălcate, respectiv prevederile  art.206 alin.2 pct.2.21 din C.C.M. pe 2013-2014 al C.E.OS.A., conform cărora constituie  abatere disciplinară ,,nerespectarea prescripţiilor tehnice de întreţinere şi exploatare a utilajelor  miniere şi instalaţiilor energetice,,, şi prevederile art.11 lit.c din Instrucţiunii nr.201 pentru activitatea  personalului de locomotivă în transportul feroviar, conform cărora ,,în timpul serviciului, personalul de locomotivă  răspunde de  utilizarea corespunzătoare a combustibilului şi lubrifianţilor folosiţi pentru remorcarea trenurilor, respectiv pentru manevră,,.

Or, potrivit dispoziţiilor art.252 alin.2 lit.a si b  din Codul muncii republicat, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat(lit.b) este o menţiune distinctă de cea privind descrierea faptei(lit.a).

În aceste condiţii, faptele concrete imputate salariatului nu au fost descrise în decizia contestată, astfel cum prevede art.252 alin.2 lit.a.

Referitor la abaterea constând în ,,înscrierea de date eronate în foile de parcurs  ale locomotivelor,, ,pârâta nu a descris corespunzător abaterea disciplinară, neprecizând toate aspectele ce individualizează fapta. Nu a indicat despre ce foi de parcurs este vorba, care sunt datele înscrise eronat de reclamant, data comiterii faptei.

Faţă de lipsa descrierii faptelor în decizia de sancţionare, instanţa nu poate verifica dacă există sau nu abaterile imputate reclamantului, nu poate aprecia asupra conduitei culpabile atribuite salariatului, gravităţii faptelor, întrunirii de către faptele imputate a tuturor elementelor prevăzute de lege pentru a fi considerate abateri disciplinare, împrejurării că faptele constituie în mod concret şi prin modul de săvârşire încălcări ale prevederilor legale, ale contractului individual de munca, regulamentului intern sau a altor asemenea prevederi, pe care salariatul era ţinut să le respecte. De asemenea, prin faptul că nu a fost specificată data săvârşirii abaterilor disciplinare, nu se poate verifica respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 252 alin. (1) C. muncii, referitoare la prescripţia aplicării sancţiunii disciplinare.

Instanţa nu poate reţine că descrierea faptelor s-a realizat prin rapoartele de cercetare disciplinară nr.1637 si 1638 din 20.02.2014, la care se face referire în decizie, deoarece descrierea faptei în mod concret şi detaliat, după cum prevede legea imperativ, trebuie să rezulte din decizia de sancţionare, şi nu din alte înscrisuri.

Potrivit prevederilor art.79 din Codul muncii republicat,  angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere. Cu referire la acest text legal, Curtea Constituţională a reţinut că aceste dispoziţii constituie norme de procedură determinând limitele examinării legalităţii şi temeiniciei deciziei de concediere, respectiv mijloacele procedurale pe care le pot folosi părţile în dovedirea susţinerilor lor.

Lipsa descrierii faptelor  în decizia de sancţionare atrage nulitatea absolută a deciziei, astfel cum prevede art.252 alin.2 Codul munci. Fiind vorba despre o nulitate expresă, vătămarea de prezumă, nemaifiind necesară dovedirea din partea reclamantului

Aşadar, instanţa reţine că faptele imputate reclamantului nu au fost descrise în decizia de sancţionare, astfel cum prevede art.252 alin.2 lit.a din Codul muncii republicat, ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei de sancţionare.

Reclamantul a mai criticat decizia contestată pentru nerespectarea procedurii cercetării disciplinare prealabile.

 În conformitate cu art.251  din Codul muncii republicat:

(1)Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute de art.248 alin.1 lit.a(avertisment) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

(2)În vederea desfăşurării cercetării disciplinare, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator  să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

(3)Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile în care prevăzute la alin.2, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

(4)În cursul cercetării disciplinare salariatul are dreptul să  formuleze si să susţină toate apărările  în favoarea sa  şi să ofere persoanei împuternicite  să realizeze cercetarea toate  probele şi motivaţiile  pe care le consideră necesare, precum si dreptul de a fi asistat, la cererea sa, de către un membru al sindicatului al cărui membru este.

Prin reclamantul a fost convocat la cercetare disciplinară,  obiectul cercetării fiind ,,neregulile constatate la verificarea consumului de motorină realizat de locomotiva LDE 1619  din data de,,.

În data de reclamantul s-a prezentat la cercetarea disciplinară şi a dat nota explicativă de la filele 26-27 din dosar, prin care a răspunsul întrebărilor comisiei de cercetare disciplinară, ce s-au referit la consumul de motorina al locomotivei LDE 1619 din data de 29.01.2014, schimbul 7.00-19.00, respectiv cantitatea de motorină din rezervor şi indexul MD la intrarea si la ieşirea din acea tură,  orele de funcţionare a locomotivei LDE 1619 în tura sa de serviciu,  activitatea desfăşurată în intervalul 18.52-18.56  si scăderea cantităţii de motorină în acest interval de timp cu 6 litri, în condiţiile în care motorul era pornit.  De asemenea, reclamantul a mai fost întrebat dacă îşi cunoaşte atribuţiile din fişa postului şi  instrucţiunile personalului de locomotivă.

 Observând faptele imputate reclamantului, instanţa constată că nu a avut loc  cercetarea disciplinară a reclamantului în ceea ce priveşte  fapta constând în ,,înscrierea de date eronate în foile de parcurs ale locomotivelor,,. Aceasta faptă nu a fost menţionată în adresa la convocarea disciplinară, iar comisia de cercetare disciplinară nu a făcut nicio referire la modul de completare a foilor de parcurs în întrebările pe care le-a pus reclamantului cu ocazia cercetării disciplinare.

 De altfel, cum nu s-au indicat în convocarea la cercetarea disciplinară faptele concrete pentru care reclamantul a fost cercetat disciplinar şi nu i s-au adus la cunoştinţă nici de comisia de cercetare disciplinară, se reţine că nici în privinţa celorlalte abateri reţinute  în decizia de sancţionare nu a avut loc o cercetare  disciplinară în sensul art.251 din Codul muncii republicat, reclamantul neavând posibilitatea de a susţine toate apărările  în favoarea sa  şi să ofere comisiei de cercetare toate  probele şi motivaţiile  pe care le consideră necesare,  raportat la fapte concrete.

Referitor la critica reclamantului privind nemenţionarea în decizia de sancţionare a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările formulate în cursul cercetării disciplinare, se reţine că, potrivit art.252 alin.2 lit.c din Codul muncii republicat, în decizie trebuie prevăzute obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute de art.251 alin.3 Codul muncii republicat, nu a fost efectuată cercetarea.

Textul de lege nu obligă unitatea la o argumentare excesivă şi în amănunt pentru fiecare susţinere formulată de către salariat în apărarea sa, fiind suficientă arătarea motivelor care, în opinia unităţii, conduc la o altă situaţie decât cea invocată de către salariat în apărare.

Motivele pot fi expuse şi în mod sintetic, privind aspecte esenţiale de natură a scoate în evidenţă în mod clar poziţia unităţii faţă de apărările salariatului.

În nota explicativă dată de reclamant cu ocazia cercetării disciplinare, acesta s-a apărat, arătând că  diagrama ICL indică de multe ori eronat şi faptul că între orele 18.52.si 18.56 s-a făcut schimbul şi pentru aceasta s-a băgat cablu pentru a face lumină.

Aşa cum se observă din decizia de sancţionare disciplinară, pârâta a indicat  motivul pentru care a înlăturat apărarea salariatului,  precizând că, din nota de relaţii dată de reclamant cu ocazia cercetării disciplinare şi din analiza efectuată de  comisia de cercetare disciplinară  rezultă în mod cert  vinovăţia reclamantului, menţiune care, raportat la cele invocate de reclamant,  este de natură să  satisfacă cerinţa prevăzută de art.252 alin.2 lit.c din Codul muncii republicat.

Având în vedere concluzia la care s-a ajuns cu privire la nelegalitatea deciziei de sancţionare disciplinară, instanţa constata ca nu se mai impune analizarea temeiniciei deciziei, analiza condiţiilor de legalitate prevalând faţă de analiza temeiniciei, faţă de efectele pe care le atrage asupra acesteia. Nu ar fi posibilă verificarea temeiniciei deciziei de sancţionare faţă de  modul în care pârâta a înţeles să descrie faptele imputate reclamantului.

 Faţă de motivele de fapt si de drept mai sus expuse, se va admite contestaţia, se va constata nulitatea deciziei de sancţionare emisă de SCE-O SA.- S D M - E LC.F.U., se va obliga  pârâta să restituie reclamantului sumele reţinute în temeiul deciziei  mai sus menţionate.

În baza art. 453 alin.1 Cod de procedură civilă, se va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite  contestaţia formulată de reclamantul D E,  împotriva pârâtei SCE-O SA., Constată nulitatea deciziei de sancţionare înregistrată în registrul general sub nr. şi  în registrul special sub ,  emisă de SCE-O SA.- S D M - E L C.F.U.

Obligă pârâta să restituie reclamantului sumele reţinute în temeiul deciziei  mai sus menţionate.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Sentinţă executorie.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la T G.

Pronunţată în şedinţa publică, azi,  06.11.2014 , la T G.

Preşedinte Asistenţi judiciari Grefier

Domenii speta

Spete similare