Anulare act administrativ fiscal

Titlu: anulare act administrativ fiscal

Domeniu asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa nr. 1675/2014

Şedinţa publică de la 03 Iulie 2014

Pe rol pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 27.06.2014 în cauza privind pe reclamanta IH în contradictoriu cu pârâtele DGC şi DGB, având ca obiect anulare act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Mersul dezbaterilor şi cuvântul părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 27.06.2014, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 03.07.2014.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de ….., sub nr…./…./…., reclamanta IH a chemat în judecată pârâta DGC, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. …/….. de soluţionare a contestaţiei, anularea în parte a Deciziei de Rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr. …./….., precum şi să se admită dreptul de rambursare pentru TVA în sumă de …. lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare cererii, reclamanta a arătat că a depus sub nr. …/…. la DGB, cererea de rambursare a taxei pe valoare adăugată în sumă de …… lei. Cererea de rambursare (formularul …) a fost depus prin intermediul reprezentantului fiscal de la acea dată (SCB S.R.L), conform dispoziţiilor Directivei a 8-a privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoare adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul tarii si a dispoziţiilor art. 147 (1) din Codul Fiscal.

Prin Decizia de rambursare a taxei pe valoare adăugată nr. .../....., s-a respins integral suma de TVA solicitată la rambursare pe motiv că nu a făcut dovada că este persoană înregistrată în scopuri de TVA în statul în care aceasta este stabilită - Austria, precum şi datorită faptului că în facturile emise de T S.R.L.(respectiv în facturile cu nr. ../…., nr. …/…. şi nr. …/….), TVA-ul nu este exprimat în lei, ci numai în valută.

A menţionat că împotriva Deciziei de rambursare nr. .../..... a formulat contestaţie în care a arătat că, a depus în repetate rânduri autorităţilor fiscale dovada că este persoană înregistrată în scopuri de TVA în Austria (certificatul de înregistrare fiscală).

Din totalul de şase facturi ataşate cererii de rambursare, în trei dintre acestea TVA-ul (în sumă de …. lei) a fost exprimat în lei, aceste trei facturi îndeplinind astfel toate condiţiile legale privind rambursarea.

Păstrând aceeaşi linie de argumentaţie, DGC (căreia i-a revenit, prin delegare, competenţa de soluţionare a contestaţiei) a respins în tot contestaţia depusă.

A precizat că, prezenta acţiune are ca obiect doar suma de TVA de …. lei, aferentă facturilor …., …. şi …. (unde TVA-ul a fost exprimat atât în Euro, cât şi în moneda naţională).

A considerat că, pârâta a dat dovadă de rea credinţă atunci când nu a ţinut cont de toate documentele care însoţeau cererea de rambursare depusă şi care au fost depuse la dosar, acestea incluzând şi certificatul emis de AFA însoţit de traducerea în limba romană certificată de un traducător autorizat.

Astfel, în urma adresei nr. …/…. transmise de SA a contribuabililor nerezidenţi din cadrul DGB, a depus documentele suplimentare solicitate, documente care includeau atât certificatul de înregistrare în scopuri de TVA din statul în care societatea este stabilită, respectiv Austria, cât şi traducerea autorizată a acestuia, în ultimul paragraf ale celei de-a doua adresă nr. …/…. chiar se face vorbire despre transmiterea anterioară a certificatului de înregistrare fiscală emis de autorităţile austriece, motiv pentru care a ataşat traducerea acestui document.

Faptul că autorităţile fiscale s-au aflat într-o gravă eroare cu privire la gestiunea documentelor din dosar rezultă din contradicţiile în susţinerile acestora în Decizia de impunere se afirmă că motivul respingerii rambursării este neprezentarea dovezii înregistrării în scopuri de TVA iar în Decizia de soluţionare a contestaţiei se menționează că de fapt certificatul a fost transmis, dar nu în forma sa originală.

A considerat că deficienţa în gestionarea documentaţiei şi bâlbele pe perioada rambursării se datorează în mare parte delegării de competenţă survenite pe parcursul procesului de analiză a dosarului de la DGB, în raport cu care fusese efectuată toată această corespondenţă, la DGC.

În fapt, dovada existenţei acestui certificat la dosarul de rambursare este conferită chiar de ştampila Verificat aplicată pe acesta şi pe traducere de către DGB.

Conform punctului 49 alin. 12 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, „Organele fiscale competente vor marca documentaţia anexată la o cerere de rambursare pentru a împiedica utilizarea acestora pentru o altă cerere. Organele fiscale competente vor returna această documentaţie solicitantului în termen de o lună de la data deciziei prevăzute la alin. (10)”.

Conform legislaţiei în vigoare la acea dată, nu era necesară forma originală a certificatului de înregistrare în scopuri de TVA, sesizând probabil deficienţele în gestionarea documentelor, dar determinat totuşi să respingă rambursarea de TVA cu orice preţ, organul de soluţionare a contestaţiei vine cu o motivare nouă faţă de cea din decizia de rambursare, respectiv că certificatul prezentat de Subscrisa este în copie, nu în original.

Pentru următoarele motive de fapt şi de drept, un astfel de argument nu poate fi primit:

(1) este un argument suplimentar faţă de cele care au determinat respingerea cererii de rambursare;

(2) legislaţia în vigoare la acel moment nu impunea prezentarea în original a certificatului de înregistrare fiscală,

(3) prezentarea în forma originală a certificatului ar fi o formalitate excesivă, nenecesară, care excede cadrul directivei europene.

Conform punctului 49 alin. (5) lit. a) şi b) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal: „(5) Pentru a îndeplini condiţiile pentru rambursare, orice persoană impozabilă prevăzută la alin. (3) trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii:

a) să depună la organele fiscale competente din România o cerere pe formularul al cărui model este stabilit de MFP, anexând toate facturile şi/sau documentele de import în original, care să evidenţieze taxa a cărei rambursare se solicită;

b) să facă dovada că este o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA într-un stat membru, sub forma unui certificat emis de autoritatea competentă din statul membru în care aceasta este stabilită”.

După cum se poate observa din redactarea punctului 49 alin. (5) lit. b) citat mai sus, legiuitorul nu cere prezentarea în original a acestui certificat.

Acolo unde prezentarea în original a unor documente a fost necesară, legiuitorul a prevăzut-o expres, a se vedea în comparaţie acelaşi punct 49 alin. (5) dar de data aceasta lit. a) din Norme, care menţionează că priveşte facturile şi documentele de import sunt necesare în forma originală.

A precizat că aceste dispoziţii din legislaţia românească sunt în perfect acord cu cele ale Directivei a 8-a pentru a putea beneficia de restituire, orice persoană plătitoare de impozit, aşa cum este menţionată în articolul 2, care nu livrează bunuri şi nu prestează servicii considerate livrau sau prestate pe teritoriul ţării trebuie:

„ (a) să înainteze autorităţilor competente menţionate la articolul 9 primul paragraf, o cerere pe baza modelului din anexa A, la care se ataşează facturile sau documentele de import în original. Statele membre pun la dispoziţia solicitanţilor o notă explicativă care să conţină în orice situaţie informaţiile minime prevăzute în anexa C; i (b) să facă dovada, sub forma unui certificat eliberat de autoritatea statului în care este stabilită, că este o persoană plătitoare de impozit în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată în statul respectiv (a se vedea în acest sens art. 3 din Directiva a 8-a privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul ţării)”.

Nu în ultimul rând, prezentarea certificatului de înregistrare în scopuri de TVA în cadrul procedurii de rambursare nu trebuie văzută ca o formalitate rigidă, spiritul legii fiind în sensul acordării organului fiscal de rambursare a posibilităţii de a verifica (prin aplicaţiile V1ES şi VAT R) calitatea solicitantului rambursării de persoană impozabilă stabilită în alt stat membru.

De altfel, legislaţia în vigoare chiar menţionează expres că dacă în dosarele de rambursare anterioare depuse de acelaşi solicitant există deja dovada înregistrării în scopuri de TVA, aceasta nu mai trebuie prezentată încă o dată. „Totuşi, atunci când autoritatea fiscală competentă română posedă deja o astfel de dovadă, nu este obligatoriu ca persoana impozabilă să aducă noi dovezi pe o perioadă de un an de la data emiterii primului certificat de către autoritatea competentă a statului în care este stabilită”.

Având în vedere toate aspectele prezentate mai sus, a considerat că organele fiscale în mod greşit au respins cererea de rambursare a TVA, acestea dând dovadă de rea credinţă şi neatenţie la analizarea cererii.

Referitor la faptul că doar trei din cele șase facturi depuse menţionează suma de TVA şi în moneda naţională, a înţeles să se reducă pe această cale suma solicitată la rambursare la valoarea de ….. RON, sumă rezultată din facturile …., …. şi …...

În dovedirea cerii, reclamanta a depus la dosar cererea de rambursare de TVA, trei facturi al căror TVA face obiectul prezentei acţiuni (….., …. şi …..), solicitarea DGB de suplimentare a documentaţiei, adresele de suplimentare documente nr. …./….. şi …./…., Decizia de rambursare a taxei e valoare adăugata nr. …. din data de …., Contestaţia împotriva deciziei .../....., Decizia nr. …./…. privind soluţionarea contestaţiei şi Certificatul fiscal al IH, în limba originală şi în traducere autorizată.

Având în vedere că în urma reorganizării activităţii ANF, DGG a fost preluată prin absorbţie de către DGC, potrivit prevederilor art.13 alin . 1 din HG nr.520/2013, tribunalul a dispus conceptarea şi citarea în cauză în calitate de pârâtă a DGC în loc de pârâta DGG.

Deşi, i s-a comunicat pârâtelor DGC o copie de pe cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, cu menţiunea de a depune întâmpinare, aceasta nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13.06.2014, după punerea în discuţia părţilor, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă şi a DGB, în calitate de emitentă a Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată,  pârâtă care deşi a fost citată cu copia acţiunii, nu a formulat întâmpinare.

Examinând acţiunea dedusă judecăţii, prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate de părţi şi în raport de materialul probator administrat în cauză, tribunalul o reţine ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia de rambursare a taxei pe valoarea adăugată pentru persoanele impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene, cu nr. .../....., SRS, ambasade şi administrarea contribuabililor nerezidenţi din cadrul fostei DGB, a respins cererea formulată de reclamanta IH şi înregistrată sub nr. …/…., cerere prin care reclamanta a solicitat rambursarea TVA pentru perioada ianuarie – decembrie 2008.

În motivarea deciziei, organul fiscal a reţinut că persoana juridică nerezidentă nu a făcut dovada că este o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în statul în care aceasta este stabilită, respectiv Austria, conform prevederilor pct.49 alin. (5), lit. (b) din HG nr. 44/2004, deşi acest lucru a fost solicitat prin adresa de completare de documente nr. …/…., precum şi faptul că în facturile emise de SC T SRL nr. …/…, …/…, ../…, taxa pe valoarea adăugată nu este exprimată în lei ci numai în valută (euro).

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie în temeiul art. 205 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar prin Decizia nr. …/…, emisă de fosta DGC, BSC, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nemulţumită de modul de soluţionare a contestaţiei, reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ fiscal, solicitând anularea în parte celor două decizii şi recunoaşterea dreptului de deducere a TVA pentru suma de ….., aferentă a trei din cele 6 facturi menţionate în cererea nr. …../…….

Reţine tribunalul că, potrivit dispoziţiilor art. 1472 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în redactarea de la data emiterii decizie de rambursare contestată), în condiţiile stabilite prin norme, persoana impozabilă nestabilită în România, care este stabilită în alt stat membru, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii, efectuate în România.

În ceea ce priveşte „condiţiile stabilite prin norme”, la care face referire textul de lege menţionat, tribunalul constată că acestea sunt menţionate la pct. 49 din Normele metodologice date în aplicarea Titlului VI – „Taxa pe valoarea adăugată” din codul Fiscal, norme aprobate prin HG nr. 44/2004.

Astfel, la pct. 49 alin. (1) din norme (în redactarea de la data formulării cererii de rambursare) se prevede că, în condiţiile prezentate şi în conformitate cu procedurile de la alin. (4) - (14), persoana impozabilă prevăzută la alin. (3) poate solicita rambursarea taxei facturată de alte persoane impozabile şi achitată de aceasta pentru bunuri mobile ce i-au fost livrate sau serviciile care i-au fost prestate în beneficiul său în România, precum şi a taxei achitate pentru importul bunurilor în România pe o perioadă de minimum trei luni sau maxim un an calendaristic sau pe o perioadă mai mică de trei luni rămasă din anul calendaristic. Prezentele norme transpun Directiva a 8-a - 79/1072/EEC din data de 6 decembrie 1979.

De asemenea, alin. 3 al pct. 49 din norme, defineşte persoana impozabilă prevăzută la art. 1472 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal ca fiind o persoană impozabilă care în perioada prevăzută la alin. (1) nu este înregistrată şi nici nu este obligată să se înregistreze în scopuri de taxă în România conform art. 153 din Codul fiscal, nu este stabilită, şi nici nu are un sediu fix în România, de la care sunt efectuate activităţi economice, şi care, în acea perioadă, nu a efectuat livrări de bunuri şi prestări de servicii în România, cu excepţia serviciilor de transport şi serviciilor accesorii transportului, scutite conform art. 143 alin. (1) lit. c) sau art. 144 alin. (1) din Codul fiscal, precum şi art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, în măsura în care valoarea acestora din urmă este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal şi a livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii, în cazul în care taxa aferentă este achitată de persoanele în beneficiul cărora bunurile sunt livrate şi/sau serviciile sunt prestate, conform art. 150 alin. (1) lit. b) - d), f) şi g) din Codul fiscal.

 Totodată, la alin. 5 al pct. 49, sunt enumerate obligaţiile pe trebuie să îndeplinească orice persoană impozabilă prevăzută la alin. (3), pentru a îndeplini condiţiile pentru rambursare.

Printre acestea, la litera b) a aceluiaşi alineat, este prevăzută obligaţia persoanei impozabile de a face dovada că este o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA într-un stat membru, sub forma unui certificat emis de autoritatea competentă din statul membru în care aceasta este stabilită, obligaţie pe care, în mod greşit organul fiscal a reţinut-o ca nefiind îndeplinită de către reclamantă, atunci când a formulat cererea de rambursare.

Astfel, deşi reclamanta a depus la dosarul cererii de rambursare a TVA nr. …../….. certificatul emis de AFA la data de 12.03.2010 prin care face dovada că este o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, în traducere legalizată, organul fiscal care a soluţionat cererea a ignorat acest aspect, menţionând în decizia de rambursare că certificatul respectiv nu a fost depus.

Acest aspect rezultă fără echivoc din faptul că reclamanta a depus la dosarul prezentei cauze (filele 55-56) certificatul respectiv atât tradus în limba română de către un traducător autorizat cât şi în original, fiecare dintre cele două exemplare având aplicate pe verso ştampila „Verificat 2”, a DGB, ceea ce denotă faptul că acesta a fost prezentat organului fiscal respectiv.

Mai mult decât atât, printre înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei comunicate la dosar de către DGC la solicitarea instanţei, se regăseşte şi copia de pe certificat, tradus în limba română, de către un traducător autorizat de MJ.

Drept urmare, motivarea principală a organului fiscal pentru care a respins decizia de rambursare formulată de reclamantă, apare ca fiind nelegală, atâta timp cât aceasta din urmă a făcut pe deplin dovada că este persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA într-un stat membru, respectiv Austria.

Nici motivarea comisiei de soluţionare a contestaţiei din cadrul fostei DGC, în sensul că reclamanta nu a prezentat certificatul în original, nu poate fi primită de instanţă, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, reclamanta a prezentat certificatul în original la fosta DGB, care a şi aplicat pe acesta ştampila de verificare.

În aceste condiţii, tribunalul reţine că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de pct. 49 alin. 5 litera b din normele metodologice, în vederea rambursării de TVA.

Referitor la suma la care reclamanta este îndreptăţită să îi fie rambursată, tribunalul constată că în mod corect organul fiscal a reţinut că din cele 6 facturi depuse de reclamantă, un număr de trei dintre acestea, respectiv facturile cu nr. …/…., …./….. şi …./…., emise de SC T SRL taxa pe valoarea adăugată nu este exprimată în lei ci numai în valută (euro), astfel încât, în ceea ce priveşte aceste facturi, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art.146 alin. 1 lit. a coroborate cu dispoziţiile art. 155 alin. 5 lit. n din Legea 571/2003 privind Codul fiscal (în redactarea de la data formulării cererii de rambursare), potrivit cărora, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie, pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să deţină o factură care să cuprindă în mod obligatoriu indicarea, în funcţie de cotele taxei, a taxei colectate şi a sumei totale a taxei colectate, exprimate în lei.

În ceea ce priveşte celelalte trei facturi depuse de reclamantă în vederea rambursării taxei pe valoarea adăugată, respectiv facturile …./…, …./….. şi …./….. emise de SC T SRL, tribunalul constată că acestea cuprind menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 155 alin. 5 lit. n din Legea 571/2003 privind Codul fiscal (în redactarea de la data formulării cererii de rambursare), aspect care de altfel nu a fost contestat nici de organul fiscal.

Aşa fiind, se reţine că reclamanta, care a făcut dovada că este persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA într-un stat membru, respectiv Austria, este îndreptăţită la rambursarea taxei pe valoare adăugată menţionată în facturile …../….., ……/… şi …./….., facturi care, cuprind indicarea taxei şi exprimată în lei, în sumă totală de …… lei.

De altfel, chiar reclamanta a solicitat să se constate că este îndreptăţită la rambursarea TVA numai cu privire la aceste facturi, recunoscând că facturile cu nr. …./…., …./……., ……/….. emise de SC T SRL, nu îndeplinesc condiţiile cerute de lege.

Faţă de toate considerentele ce preced, tribunalul va admite acţiunea promovată de reclamanta IH, va anula în parte Decizia nr. …../….. emisă de BSC din cadrul fostei DGC şi Decizia de Rambursare a taxei pe valoare adăugată nr. .../....., emisă de fosta DGB şi va constată că reclamanta este îndreptăţită la rambursarea TVA în sumă de ….. lei.

Totodată, în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, vor fi obligate pârâtele şi la plata a câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea promovată de reclamanta IH cu sediul procesual ales la cabinet avocat L.D. cu sediul în …….., în contradictoriu cu pârâtele DGC cu sediul în ……… şi DGB cu sediul în ………..

Anulează în parte Decizia nr. …./…… emisă de BSC din cadrul fostei DGC şi Decizia de Rambursare a taxei pe valoare adăugată nr. .../....., emisă de fosta DGB.

Constată că reclamanta este îndreptăţită la rambursarea TVA în sumă de ……. lei.

Obligă pârâtele la plata a câte …..lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 03 Iulie 2014, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare