Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999)

Sentinţă civilă 2050/2014 din 20.09.2014


Dosar nr. ……….

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa nr. 2050/2014

Şedinţa din 22 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE L.B.

Grefier L.C.

Pe rol fiind judecarea acţiunii formulată de reclamanţii S.V., B.A., F.A., B.C. şi J.M., în contradictoriu cu  pârâta Primăria S..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă care a învederat instanţei că prin serviciul registratură reclamanţii au depus cereri de judecare în lipsă şi înscrisuri, după care, tribunalul din oficiu verificându-şi competenţa în temeiul art. 131 NCPC, stabileşte că este competent  material şi teritorial să judece cauza, după care;

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat şi excepţii de invocat, tribunalul a reţinut cauza spre soluţionare, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr……., reclamanţii S.V., B.A., F.A., B.C. şi J.M. au chemat în judecată pârâta Primăria S., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea  acesteia la acordarea sporului de mobilitate şi confidenţialitate în cuantum total de 25 % (15 % spor de mobilitate şi 10 % spor de confidenţialitate) sporuri aplicate la salariile de încadrare, începând cu data de 01.01.2011 şi în continuare până la aplicarea Legii unice de salarizare în sistemul bugetar.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că activitatea de la Primăria S. se desfăşoară în proporţie de 50 % în afara instituţiei, obligaţiile de serviciu  nerealizându-le  într-un loc de muncă stabil, ci sunt nevoiţi să se deplaseze pentru rezolvarea problemelor cetăţeneşti  ale comunei în satele B., B., S., P., P, S., B., J., D.L. şi D.V.

Reclamanţii au invocat dispoziţiile art.25 din Codul Muncii  si art.13 din O.U.G. 123/2013, O.U.G.92/2004, O.G. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006 şi O.G. nr.6/2007 şi 10/2007, art. 39 alin.1 din Legea 53/2003 , art.29 alin.2 din Legea nr.188/1999 şi Legea nr.84/2003 pentru modificarea şi completarea O.G.119/1999(art.13 alin.7).

Pentru termenul din 05.05.2014, reclamanţii au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, o cerere prin care precizează că sunt angajaţi ca funcţionari publici în cadrul Primăriei Stejari şi solicită declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei Contencios Administrativ si Fiscal  din cadrul Tribunalului.

Prin sentinţa nr. 1081/2014 din 05.05.2014 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială funcţională invocată din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei Contencios Administrativ si Fiscal  din cadrul Tribunalului.

Pe rolul Secţiei Contencios Administrativ si Fiscal  din cadrul Tribunalului, cauza a fost înregistrată sub numărul ….. cu prim termen de judecată la data de 22.09.2014 pentru când părţile au fost legal citate.

Analizând înscrisurile existente la dosar în raport cu acţiunea formulată, instanţa constată că acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată urmând a fii respinsă din următoarele considerente;

Instanța constata ca reclamanţii au calitatea de funcționari publici si salarizarea acestora este reglementata de Legea nr.188/1999 si OUG nr.6/2007.

Potrivit dispozițiilor art.31 din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurata funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul de vechime în munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Negocierile privind clauza de mobilitate si clauza de confidențialitate, prevăzute de art.25 si art.26 din Legea nr.53/2003, modificata, privind Codul muncii, vizează doar angajații cu statut de salariat, în baza unor raporturi de munca, decurgând din contractul de munca.

În speța, reclamanţii se afla în cu totul alta situație juridica, deoarece au statut de funcționari publici, ce deriva dintr-un raport de serviciu si beneficiază, pentru activitatea prestata, de un salariu stabilit potrivit dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata.

Ca atare, veniturile acesteia constau în salariul de baza, plus un spor de vechime, suplimentul postului si un supliment al gradului, elemente specifice care apar, în plus, în structura veniturilor ce i se cuvin, fata de veniturile salariaților care se stabilesc prin negociere.

Pe de alta parte, norma juridica ce permite negocierea celor doua clauze nu instituie obligativitatea acestui demers din partea angajatorului, împrejurare fata de care, chiar si în situația unui refuz nejustificat, de a se negocia, intervenția instanței de judecata, apare ca fiind inadmisibila.

Sub un alt aspect ,potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.53/2003, modificata, prevederile Codului muncii se aplica si altor raporturi de munca reglementate prin legi speciale, însa numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.

Ori, Legea nr.188/1999, republicata, conține astfel de dispoziții derogatorii, întrucât art.45 reglementează clauza de confidențialitate, instituind pentru funcționarii publici obligativitatea păstrării confidenţialităţii în legătura cu faptele si informațiile sau documentele de care iau cunoștința în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, mai puțin informațiile de interes public, caz în care negocierea unei astfel de clauze trebuie sa fie exclusa.

Mai mult, funcționarii publici au un statut legal, si nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit dispozițiilor art. 29 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicata se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.

Ca atare, rezulta ca sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale. Astfel, sistemul de salarizare a funcționarilor publici reglementat de dispozițiile OUG nr.92/2004 (pentru anul 2005), de dispozițiile OG nr.2/2006 (pentru anul 2006) si de dispozițiile OG 6/2007 (pentru anii 2007-2008) nu au prevăzut, pentru funcționarii publici care îndeplinesc funcția publica de consilier resurse umane, acordarea sporului de mobilitate si confidențialitate si nici cuantumul unor asemenea sporuri. Așadar, stabilirea prin negociere a unor sporuri salariale, neprevăzute de lege, nu este compatibila cu statutul si sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.

Mai mult, se constată că poziţia pârâtei, raportat la acţiunea reclamanţilor nu este una contradictorie, aceasta susținând prin întâmpinare că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească acest spor, însă conducătorul instituţiei pârâte respectiv Primarul comunei S., în procedura administrativă, poate emite dispoziţie prin care să acorde reclamanţilor aceste sporuri, în contextul în care consideră că aceştia sunt îndreptăţiţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii S.V., B.A.,  F.A., Bucea Claudiu şi J.M., toţi cu domiciliul ales la Primăria S., împotriva pârâtei Primăria S.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunal.

Pronunţată în şedinţa publică din 22 Septembrie 2014, la Tribunal.

Preşedinte,

L.B.

Grefier,

L.C.