Acţiune,anulare contract de vânzare cumpărare.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 11946/311/2012, reclamanta I. Ş. – A. a chemat în judecată pe pârâţii N. S. – G., N. M., P. M. – F. şi P. E., solicitând sa se dispună anularea parţiala a contractului de vânzare-cumpărare nr. 655/08.10.2012, emis de N.P. T. V., pentru suprafaţa de teren de 99 m.p. si construcţia garaj existenta pe acest teren, rectificarea cărţii funciare nr. 51551 a mun. Slatina, a paraţilor P. M. F. si P. E., prin diminuarea suprafeţei de teren cu 99 m.p. care aparţine reclamantei, si  pentru construcţia garaj existenta pe acest teren - prin radierea intabulării suprafeţei de 99 m.p.. Totodată, s-a solicitat obligarea paraţilor la plata cheltuielilor de judecata.

 In motivarea cererii, în esenţă, a arătat ca prin sentinţa civila nr. 4564 din 23.09.2005, emisa de Judecătoria Slatina in dosar civil nr. 333/2005, definitiva, si decizia Tribunalului Olt nr. 313 din 07.11.2006, in contradictoriu cu N. S.G. si H. C. si H. C., reclamanta a devenit titulara dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 99 m.p. situata in str. Dinu Lipatti nr. 7, teren ce face parte din suprafaţa de 240(246) m.p., pe care paraţii N. S. G. si N. M. l-au vândut paraţilor P. M. F. si P. E..

 De asemenea, paratul N. S. G. a fost obligat sa demoleze garajul situate pe terenul de 99 m.p., si sa-si zidească doua uşi, iar, deşi paratul se afla in procedura de executare silita, totuşi a vândut tot imobilul deşi nu avea acest drept, cumpărătorii aveau cunoştinţa de litigiul existent intre reclamanta si vânzători, astfel ca nu pot fi consideraţi de buna credinţa, paraţii urmărind fraudarea dispoziţiilor legale, respectiv împiedicarea reclamantei de a-si realiza dreptul de proprietate.

 In drept cererea nu a fost motivata.

 La data de 27.02.2013 reclamanta a depus precizare si completare la cererea de chemare in judecata, solicitând sa se constate nulitatea absoluta, parţiala, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 655 din 08.10.2012, incheiat intre N. S.G. si N. M., in calitate de vanzatori, si P. M. F. si P. E., in calitate de cumpărători, pentru suprafaţa de teren intravilan de 99 m.p. inclusa in suprafaţa de 246 m.p. din Slatina str. Dinu Lipati nr. 5 pentru vânzarea bunului altuia, iar in caz de respingere a cererii de nulitate se solicita obligarea paraţilor P. M. sa lase reclamantei in deplina proprietate si liniştita posesie suprafaţa de teren intravilan de 99 mp care este inclusa in suprafaţa de 246 mp din mun. Slatina str. Dinu Lipati nr. 5 Jud. Olt, conform cartii funciare nr. 51551 a mun.  Slatina - anterior având nr. 5 str. Dinu Lipati identificata prin raport de expertiza  specialitatea topografie; radierea intabulării dreptului de proprietate al paraţilor P. M. F. si P. E. pentru suprafaţa de 99 mp identificata prin raport de  expertiza, din cartea funciara cu nr. 51551a mun. Slatina; obligarea paraţilor P. M.F. si P. E. sa demoleze construcţia Garaj, construita de către paratul vânzător N. S. G., pe suprafaţa de 99 mp pe care a fost obligat sa i-l lase in deplina proprietate si posesie; obligarea paraţilor P.M. F. si P. E. la plata cheltuielilor de judecata.

 In motivarea acestei cereri, in esenţă, arata ca prin sentinţa civila nr. 4564 din 23.09.2005 , pronunţata de Judecătoria Slatina in dosar nr. 333/2005 , definitivă si investita cu formula executorie, paratul N. S. G. a fost obligat sa-i lase in deplina proprietate si posesie suprafaţa de 99 mp situata in intravilanul localităţii Slatina str. Dinu Lipati nr. 7 cu vecinii la N-B. P.si S. G. , la E-Str. Dinu Lipati nr. 7 , la S-H. C. (autoarea paraţilor N. S. G. si N.M.), la V- P. A.(tatal reclamantei) - iar prin decizia din apel nr. 313 din 07 noiembrie 2007 , pronunţata de Tribunal Olt in dosar nr. 6406/311/2006, acelaşi parat este obligat sa-si demoleze construcţiile situate pe terenul de 99 m.p. individualizat prin raportul de expertiza, str. Dinu Lipati nr. 7 din mun. Slatina - adică garajul auto cu terasa deasupra, platforma betonata, gard despărţitor. Astfel, paraţii N. S. G. si N. M., pentru a se sustrage executării silite imobiliare, cu rea credinţa au vândut imobilul către paraţii P. M. F. si P. E. ( frate si cumnata cu N. M.) -imobil care a fost inscris in cartea funciara nr. 51551 din mun. Slatina - unde cei 99 mp aparţinând reclamantei au fost incluşi in suprafaţa de 246 mp ai imobilului vândut de N. S. G. si N.M.

 Cu referire la acţiunea in revendicare, întemeiata pe art. 563 si art. 17 C.civ. - daca ambele părţi invoca titluri de proprietate ce provin de la autori diferiţi, solicita sa se procedeze la compararea titlurilor de proprietate ale partilor si sa se constate ca titlu reclamantei  este preferabil titlului deţinut de paraţii P. M. F. si P.E.

 Astfel, imobilul casa si teren, inclusiv cei 99 m.p., a fost cumpărat in anul 1936 de autorul reclamantei P. A., casa si terenul fiind in Lipscani nr. 2- iar după naţionalizare terenul de 99 mp era in posesia lui H. C., fiind cumpărat  de aceasta in anul 1982, după ce a fost naţionalizat, astfel rezulta ca: prin sentinţa civila nr. 7692 din 20 noiembrie 2000 s-a dispus restituirea către  reclamanta a imobilului casa si teren aferent, iar H. C. a fost obligata sa-i lase lui I.Ş. A. in deplina proprietate si liniştita posesie suprafaţa de 99 mp din Dinu Lipati nr. 7 -A ; Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 6296 din 08. octombrie 2001 a admis  recursurile si a respins in totalitate acţiunea; ICCJ prin decizia 4567 din 6 noiembrie 2003, a admis recursul in anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe langa CSJ, a casat decizia Curţii de Apel si a respins recursurile declarate de parti- dând preferinţa titlului de proprietate al autorului reclamantei P.A. fata de titlu lui H. C., deoarece naţionalizarea imobilului s-a făcut in mod abuziv.

Rezulta - autoritate de lucru judecat - titlul autorului reclamantei P. A., fiind preferat titlului autoarei paraţilor H. C..

 Ulterior, H.C. a vândut imobilul casa si teren in suprafaţa de 246 m.p. si garajul, din Dinu Lipati nr. 5 mun. Slatina, fiului sau H. C. C.la data de 06. iulie 2001 act autentificat sub nr. 1822 din 06. iulie 2001.

 La rândul sau, H. C. C. vinde acelasi imobil lui N. S. G.prin act autentificat nr. 1157 din 20 iunie 2003, iar si N. S. G. a fost obligat sa lase in deplina proprietate si liniştita posesie reclamantei I. S. A. terenul de 99 mp identificat in Dinu Lipati nr. 7 - fiind inclus in cei 246 mp cumpăraţi in anul 1982 de H. C. - si sa-si ridice construcţiile de pe acest teren, - dar la data de 08 octombrie 2012 N. S. G. vinde paraţilor P. M. F. si P. E..

 Acestea fiind dovedite, considera ca se impune obligarea paraţilor P.M. F. si P. E. sa-i lase in deplina proprietate si liniştita posesie suprafaţa de teren de 99 mp ce va fi indicat prin raportul de expertiza.

 Legal citati, paratii au formulat intampinare prin care solicita respingerea acţiunii ca neîntemeiata, in esenţă, motivând că suprafaţa de 99 m.p- pe care parata a obtinut-o conform sentinţei civile nr. 4564/23.09.2005 pronunţata in dosarul nr. 333/2005 se afla pe str. Dinu Lipatti, nr. 5 si nu face parte din suprafaţa de 246 m.p. pe care a vandut-o paraţilor P. M. F. si P. E., care de altfel se afla pe str. Dinu Lipatti, nr. 7.

 Se mai arata ca paraţii N. au vândut prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 655/08.10.2012 suprafaţa de 246 mp, teren pe care il deţin de la H. C. C. in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1157/20.06.2003, iar in privinţa acestui din urma contract exista putere de lucru judecat, in sensul ca prin aceiaşi sentinţa prin care reclamanta a obţinut suprafaţa de 99 m.p. pe Dinu Lipatti, nr. 7 ( sentinţa nr. 4564/23.09.2009) s-a solicitat si anularea contractului de vânzare cumpărare dintre H. si paraţii N., iar instanţa a respins acest capăt de cerere, astfel considerând contractul nr. 1822/06.07.2001 si contractul nr. 1157/20.06.2003 legale si temeinice atâta timp cat ei au vândut in baza acestui contract, contract pe a cărui legalitate s-a pronunţat o instanţa de judecata, contractul de vânzare cumpărare din 2012, a cărei anulare se cere, fiind si acesta legal si temeinic.

 De altfel, daca cei 99 mp s-ar fi aflat in suprafaţa de 246 mp cumpărata de paraţii N. de la H. C.-C., instanţa prin sentinţa civila nr. 4564/23.09.2005  ar fi avut obligaţia sa anuleze in parte si contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1157/20.06.2003, insa după cum se poate observa in dispozitivul sentinţei instanţa a obligat paratii sa lase reclamantei in deplina proprietate si liniştita posesie suprafaţa de 99 mp situata in Dinu Lipatti, nr. 5, dar a respins capătul de cerere privind anularea parţiala a contractului de vânzarea cumpărarea a suprafeţei de 246 mp autentificat sub nr. 1157/20.06.2003.

 Ori atâta timp cat paraţii N. au vândut paraţilor P. terenul de 246 mp in baza unui contract a cărui legalitate a fost verificata de instanţa de judecata, capătul de cerere privind anularea parţiala a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 655/08.10.2012 este netemeinic si nelegal, iar in privinţa faptului ca cei 99 mp se afla in cei 246 mp cumpăraţi de paraţii N. de la H. si vânduţi ulterior paraţilor P. considera ca exista putere de lucru judecat conform sentinţei 4565/23.09.2005.

 De altfel prin sentinţa sus menţionata s-a solicitat de către reclamanta atât anularea contractului de vânzare cumpărare dintre paraţii N. si H. C. C. autentificat sub nr. 1157/20.06.2003, cat si a contractului de vânzare cumpărare dintre H. C. si H. C. C. autentificat sub nr. 1822/06.07.2001, ambele contracte fiind menţinute de instanţa prin sentinţa nr. 4564/23.09.2005 ca temeinice si legale in privinţa vânzării suprafeţei de 246 mp, cum de altfel figurează in foaia matricola de clădiri si teren pe anii 1955-1957 numita H. F..

 Mai mult, terenul de 99 mp situat pe str. Dinu Lipatti, nr. 5, pe care trebuie sa-l lase reclamantei conform sentintei are alte vecinătăţi decât cel vândut de paraţii N. paraţilor P.

 In privinţa capătului de cerere privind obligarea paraţilor P. sa lase in deplina proprietate si liniştita posesie suprafaţa de 99 mp pentru care susţine reclamnata ca se afla in cei 246 mp cumpăraţi de paraţii P. de la paraţii N., pentru aceleaşi considerente de mai sus solicita respingerea, întrucât cei 99 mp pe care trebuie sa-i primească reclamanta conform sentinţei nr. 4565/23.09.2005 nu fac parte din cei 246 mp cumpăraţi de paraţii P. de la paraţii N., acestia cumpărand terenul de pe str. Dinu Lipatti, nr. 5 ori terenul de 99 mp se afla pe str. Dinu Lipatti, nr,7, având alte vecinătăţi.

 In privinţa radierii intabularii dreptului de proprietate al paraţilor P.pentru suprafaţa de 99 mp de asemenea solicita respingerea pentru aceleaşi motive invocate mai  sus.

 In privinţa capătului de cerere privind obligarea paraţilor P. la demolarea construcţiei garaj pentru care susţine reclamanta ca ar fi fost obligaţi parati N.sa il demoleze, solicita respingerea intrucat de asemenea intervine atât puterea de lucru judecat fata de paraţii N., cat si putere de lucru judecat in privinţa paraţilor P..

 Arata ca reclamanta invoca dispoziţiile deciziei nr. 313/07.11.2007 pronunţata de Tribunalul Olt, in sensul ca prin aceasta decizie ar fi fost obligaţi paraţii N. sa demoleze construcţia garaj,  insa, cu rea credinţa si cu intenţia de a induce in eroare instanţa, uita sa menţioneze ca aceasta decizie a fost recurata iar prin decizia Curţii de Apel nr. 459/20.05.2008 a fost modificata decizia Tribunalului nr313/07.11.2007 si modifica ambele hotărâri in sensul ca menţine doar capătul de cerere privind modificarea ferestrelor, si se menţine capătul de cerere privind respingerea capătului de cerere privind demolarea construcţiei garaj.

 In contraproba au depus inscrisuri (f. 46-89).

 In cursul procedurii instanta de fond a invocat exceptia puterii de lucru judecat pentru cererea privind obligarea paratilor P. la demolarea garajului existent pe suprafata de teren revendicata.

 Instanta de fond a incuviintat administrarea probei cu inscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriu si proba cu expertiza tehnica de specialitate,

Prin sentinţa civilă nr. 5489/04.06.2014 Judecătoria Slatina a admis exceptia puterii de lucru judecat cu privire la cererea privind obligarea paratilor P.M. F., P. E. la demolarea garajului edificat de parat N. S.pe terenul in suprafata de 99 mp şi a respins pentru putere de lucru judecat acest petit.

 S-au respins ca neîntemeiate cererea privind constatarea nulităţii absolute partiale a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 655/08.10.2012 intocmit intre parati, cu privire la suprafata de teren de 99 mp, situata in localitatea Slatina, str Dinu Lipati, judet Olt, avand ca vecinatati la N- str Dinu Lipati, la S- P. A. (I. S.), la E- H. C. (P. M. F. si P. E.), la V- teren proprietate stat, delimitat prin pc 1, A, B, 29, 31, 34, 5, 1, din raportul de expertiza intocmit de expert C. I. A., cererea privind anularea partiala a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. de mai sus, cererea privind obligarea pârâţilor sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de teren de 99 mp, situata in localitatea Slatina, str Dinu Lipati, judet Olt, avand ca vecinatati la N- str Dinu Lipati, la S- P. A. (I. S.), la E- H. C. (P. M. F. si P. E.), la V- teren proprietate stat, delimitat prin pc 1, A, B, 29, 31, 34, 5, 1, din raportul de expertiza intocmit de expert C. I. A., cererea privind rectificarea cartii funciare nr 51551 Slatina, in sensul radierii din aceasta carte funciara a dreptului de proprietate al paratilor P. M.F., P.E., cu privire la suprafata de teren de 99 mp, situata in localitatea Slatina, str. Dinu Lipati, judet Olt, avand ca vecinatati la N- str Dinu Lipati, S- P. A. (I. S. A.), E- H. C.(P.M. si P. E.), V- teren proprietate stat, delimitat prin pc 1, A, B, 29, 31, 34, 5, 1, din raportul de expertiza intocmit de expert judiciar C. I., suprafata de teren cuprinsa in terenul in suprafata totala de 240 mp (246,12 mp din masuratori), avand nr. cadastral 610, şi cererea reclamantei privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, asupra exceptiei puterii de lucru judecat, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 1201 C.civ., în vigoare la data formularii cererii de chemare in judecata asa cum se prevede în art 230 din Legea 71/2011, - Este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate, iar potrivit art. 166 C.proc.civ., excepţia puterii de lucru judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs.

 Aşadar, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, iar autoritatea de lucru judecat priveşte exclusivitatea hotărârii, astfel încât un nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză, să nu mai fie cu putinţă, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei.

 A reţinut instanţa de fond că prin decizia civila nr. 313/07.11.2007 pronuntata de Tribunalul Olt, rămasa irevocabilă prin decizia 459/20.05.2008 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul 6406/311/2006, paratul N. S. G. a fost obligat sa demoleze garaj auto situat pe terenul de 99 mp aflat intre str Dinu Lipati si fosta proprietate P. A., din localitatea Slatina, judetul Olt.

 Asa cum se arata in raportul de expertiza intocmit in cauza de expert C. I. A., acest garaj ce a făcut obiectul deciziilor civile mentionate este acelasi garaj cu cel discutat in cauza, aspect confirmat de vecinatatile terenului pe care se afla garajul, indicate prin cererea de chemare in judecata, care sunt aceleasi vecinatati cu cele din deciziile civile mentionate, diferind doar punctele cardinale pentru fiecare vecinatate, in sensul ca aceste puncte cardinale sunt indicate ca fiind in parti diferite, aspect care releva doar neexistenta unui punct de vedere comun cu privire la directia in care se afla punctele cardinale, iar in niciun caz faptul ca nu ar fi vorba de acelasi imobil.

 Asadar, prin cererea de chemare in judecata formulata in cauza, acelasi reclamant in contradictoriu însă cu alt pârâţi, respectiv cu P. M. F. şi P. E., a solicitat obligarea acestora la demolarea aceluiasi garaj cu cel ce a facut obiectul deciziilor civile nr. 313/07.11.2007 pronuntata de Tribunalul Olt, rămasa irevocabilă prin decizia 459/20.05.2008 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul 6406/311/2006.

 Asa fiind, având în vedere că cererea de demolare a imobilului garaj a mai fost supusa odată analizei instanţei, stabilindu-se prin hotărâre irevocabilă ca se impune demolarea acestui imobil, aşa cum s-a menţionat mai sus, hotărâre care, în raport de textele de lege enunţate, se bucură de putere de lucru judecat, aceasta fiind obligatorie şi prezumată a exprima adevărul, instanţa de fond a constatat întemeiată excepţia puterii de lucru judecat cu privire la aceasta cerere a reclamantei privind obligarea paratilor P. M. F. şi P. E. la demolarea garajului existent pe terenul în suprafata de 99 mp din str Dinu Lipati, localitatea Slatina, judetul Olt.

 Asupra fondului cauzei, instanta de fond a retinut  că prin sentinta civila 4564/23.09.2005 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul 333/2005, ramasa irevocabila prin decizia 461/15.03.2006 pronuntata de Tribunalul Olt in acelasi dosar (fila 52), paratul N. S. G. a fost obligat sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de teren de 99 mp, cu vecinatatile la: N- B. P., S. G., E- str Dinu Lipati nr 7, S- H.C., V- P. A..

 Prin contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr 655/08.10.2012, paratii vânzători N. S. G., N. M., vând către pârât cumpărător P. M. F.imobil teren în suprafata de 246 mp, împreună cu mai multe constructii, printre care si garaj (C2), imobile situate in localitatea Slatina, str Dinu Lipati, judetul Olt (fila 61).

 Potrivit raportului de expertiza intocmit in cauza de expert C. I. A., din aceasta suprafată de teren de 246 mp, ce a facut obiectul contractului de vanzare 655/08.10.2012 intervenit intre parati, face parte si suprafata de teren de 99 mp ce a facut obiectul sentintei civile 4564/23.09.2005 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul 333/2005.

 Acest fapt reiese si din considerentele sentintei civile 4564/23.09.2005 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul 333/2005 in care se arata ca terenul in suprafata de 99 mp a fost ocupat la acel moment de paratul vanzator N. S.G. pe temeiul contractului de vanzare-cumparare 1157/20.06.2003 (fila 47), ceea ce atesta implicit ca aceasta suprafata de teren de 99 mp face parte din intreaga suprafata de teren de 246,12 mp care a facut obiectul acestui contract (fila 21) suprafata care dupa pronunţarea sentintei civile a fost instrainata in totalitate catre paratii cumparatori P., prin contract de vanzare 655/08.10.2012 (fila 25), in acest fel fiind instrainata implicit si suprafata de teren de 99 mp ce a facut obiectul sentintei civile 4564/23.09.2005 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul 333/2005.

 In ceea ce priveste cererea reclamantei privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare 655/08.10.2012, s-a reţinut ca in sustinerea acestei nulitati s-a invocat doar faptul ca paratii N. au instrainat cu rea-credinta catre paratii P. terenul in suprafata de 99 mp pentru a se sustrage executarii silite a sentintei civile 4564/23.09.2005v pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul 333/2005, invocand implicit existenta unei cauze ilicite in cadrul contractului de vanzare/cumparare a cărei nulitate absoluta se solicita.

 Potrivit art 1238 C.civ., (2) Cauza ilicita sau imorala atrage nulitatea absoluta a contractului daca este comuna ori, in caz contrar, daca cealalta parte a cunoscut-o sau, dupa imprejurari, trebuia s-o cunoasca, iar potrivit art 1239 C.civ.. (1) Contractul este valabil chiar atunci cand cauza nu este expres prevazuta. (2) Existenta unei cauze valabile se prezuma pana la proba contrara.

 Intrucat contractul a carei nulitate absolută se solicită îmbracă forma autentică iar reclamanta nu a dovedit in niciun fel faptul ca paratii cumparatori din acest contract, a carei nulitate se solicita, ar fi conlucrat impreuna cu paratii vanzatori la fraudarea dreptului de proprietate al reclamantei sau faptul ca paratii cumparatori ar fi cunoscut ca paratii vanzatori au fost obligati sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 99 mp, ce face parte din totalul terenului in suprafata de 246 mp obiect al contractului de vanzare/cumparare a carei nulitate absoluta se solicita (paratii cumparatori nefiind parte in litigiul purtat in acest sens intre reclamanta si paratii vanzatori iar reclamanta neînscriindu-și dreptul său de proprietate in cartea funciara), fata de prezumtia legala privind valabilitatea cauzei prevazuta prin textul de lege enuntat, instanta de fond nu a primit cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare/cumparare intervenit intre pârâți.

 Cu privire la cererea privind anularea aceluiasi contract de vanzare/cumparare, intrucat cauza ilicita sau imorala nu poate atrage decat nulitatea absoluta asa cum se prevede in art 1238 C.civ., instanţa de fond a respins aceasta cerere de anulare a contractului ca neîntemeiată.

De altfel, reclamanta nu este parte in acest contract, iar potrivit art 1248 C.civ., (2) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel al carui interes este ocrotit prin dispozitia legala incalcata.

 In ceea ce priveste cererea de revendicare a suprafetei de teren de 99 mp inclusa in suprafata de teren de 246 mp ce face obiectul contractului de vanzare analizat, instanţa de fond a reţinut că potrivit art 563 C.civ., (3) Dreptul de proprietate dobandit cu buna-credinta, in conditiile legii, este pe deplin recunoscut, ceea ce înseamnă că buna- credinţă duce la dobândirea dreptului de proprietate indiferent dacă acesta a fost obţinut de la adevăratul proprietar sau de la un proprietar aparent.

 Potrivit art 901 C.civ., (1) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, oricine a dobandit cu buna-credinta vreun drept real inscris in cartea funciara, in temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului inscris in folosul sau, chiar daca, la cererea adevaratului titular, dreptul autorului sau este radiat din cartea funciara. (2) Tertul dobanditor este considerat de buna-credinta numai daca, la data inregistrarii cererii de inscriere a dreptului in folosul sau, sunt indeplinite urmatoarele conditii:  a) nu a fost inregistrata nicio actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare; b) din cuprinsul cartii funciare nu rezulta nicio cauza care sa justifice rectificarea acesteia in favoarea altei persoane; si  c) nu a cunoscut, pe alta cale, inexactitatea cuprinsului cartii funciare.  (3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile si tertului care a dobandit cu bunacredinta un drept de ipoteca in temeiul unui act juridic incheiat cu titularul de carte funciara ori cu succesorul sau in drepturi, dupa caz.  (4) Dispozitiile prezentului articol nu pot fi insa opuse de o parte contractanta celeilalte si nici de succesorii lor universali sau cu titlu universal, dupa caz.

 Textul de lege enuntat defineste buna-credinta a tertului dobanditor al unui drept real sub imperiul noilor reglementari din Noul C.Civ., definitie căreia în mod evident i se circumscrie si situatia dobandirii unui drept real de la proprietarul aparent.

 Cum pentru suprafata de teren de 99 mp, pe de o parte dreptul de proprietate al reclamantei nu a fost înscris în niciun moment în cartea funciara, în care nu aceasta figureaza ca fiind proprietar, ci paratii N., asa cum reiese din extrasul de carte funciara de la dosar (fila 26), reclamanta necontestând pana la intervenirea vanzarii dintre pârâti, nici măcar cartea funciară deschisă pe numele paratilor N., iar pe de alta parte atata timp cat paratul cumparator P. M. F. nu a fost parte in litigiul purtat intre reclamanta si paratul vanzator N., solutionat prin sentinta civila 4564/23.09.2005 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul 333/2005, nefiind facuta dovada ca paratii cumparatori P. ar fi cunoscut intr-un alt mod faptul ca paratii vanzatori N. nu ar fi fost adevaratii proprietari ai terenului in suprafata de 99 mp, reiese ca acesti parati N. au dobandit cu buna-credinta terenul in suprafata totala de 246 mp din care face parte si suprafata de teren de 99 mp.

Cu atat mai mult cu cat contractul de vanzare/cumparare 1157/20.06.2003 nu a fost anulat in niciun moment, ci mentinut prin aceeasi sentinta civila.

 Aceste aspecte, conduc in acelasi timp la concluzia ca paratii P. s-au aflat intr-o eroare comuna (oricine putându-se înşela cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului) dar si invincibila, nefiind dovedit contrariul, dobandind in acest fel dreptul de proprietate asupra terenului ce le-a fost instrainat de proprietarul aparent N. S. G..

 Compararea titlurilor partilor, asa cum s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata, nu poate fi facuta in cauza atata timp cât este în discutie situatia dobanditorului de buna credinta de la un proprietar aparent (adica in persoana căruia nu se regăseşte dreptul de proprietate) care exclude compararea drepturilor autorilor de la care ar proveni titlurile cand dreptul de proprietate cuprins in aceste titluri exista în persoana autorilor de la care provine, urmand doar a se acorda preferinta unuia dintre aceste drepturi.

 Prin urmare, fata de aceste considerente, cererea privind obligarea paratilor P. sa lase reclamantei în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de teren de 99 mp, este neintemeiata iar in acest fel a fost respinsa ca atare.

 Fiind respinsa aceasta cerere in revendicare, s-a respins si cererea de rectificare a cartii funciare 51551 cu privire la aceasta suprafata de teren de 99 mp, tocmai intrucat in persoana paratilor P. inscrisi in cartea funciara ca proprietari ai terenului in suprafata de 99 mp, s-a dovedit existenta dreptului de proprietate asupra terenului respectiv.

 In conformitate cu art 274 C.proc.civ., fiind respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta, iar ca atare paratii nefiind in culpa procesuală, s-a respins cererea privind obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs recurenta reclamantă Ivan Ştefania Aurora, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii capetelor de cerere privind constatarea nulităţii absolute şi parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 655/08.10.2012, pentru suprafaţa de 99 m.p. inclusă în suprafaţa de 246 m.p. vândută, situată în Slatina, str. Dinu Lipatti, nr.5, pentru vânzarea bunului altuia, iar în situaţia respingerii acestui capăt de cerere, obligarea pârâţilor P. M.-F. şi P. E. să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantei terenul intravilan în suprafaţă de 99 mp, al cărei proprietară este în baza sentinţei civile nr. 7692/20.11.2000 pronunţată de Judecătoria Slatina şi sentinţei civile nr. 4564/23.09.2005 pronunţată de Judecătoria Slatina precum şi deciziei Tribunalului Olt cu nr. 313/07.11.2006.

S-a arătat că instanţa de fond a făcut o gravă nelegalitate în sensul că s-a încălcat un drept de proprietate dobândit în baza unei sentinţe judecătoreşti. Pârâţii, în trecut şi încă în prezent, abuzează de toate tertipurile şi metodele legale sau nelegale pentru a  o împiedica să-şi exercite dreptul de proprietate asupra terenului de 99 mp.

Mai arată că instanţa de fond a analizat în mod greşit probele din dosar şi a dat o altă interpretare sentinţelor judecătoreşti anterioare, dreptul de proprietate al reclamantei fiind recunoscut prin sentinţa civilă nr. 7692/20.11.2000, pronunţată de Judecătoria Slatina, irevocabilă prin decizia nr. 4567/06.11.2003, a ÎCCJ, decizia civilă nr. 4423/2002, sentinţa civilă nr. 4564/23.09.2005, decizia Tribunalului Olt nr. 313/07.11.2006 şi decizia civilă nr. 7071/2005.

De asemenea, arată  reclamanta că imobilul care include  şi terenul de 99 mp a fost naţionalizat prin decretul nr. 92/1950 iar după mai multe cicluri procesuale, prin sentinţa civilă nr. 7692/20.11.2000 a Judecătoriei Slatina, i s-a admis acţiunea şi s-a dispus restituirea în natură a imobilului, precum şi obligarea pârâtei H. C. să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 99 mp. din Slatina, str. Dinu Lipatti, nr.5.

Prin adresa nr. 77/S/14.01.2005 a Tribunalului Argeş i s-a transmis că la data de 10.01.2005 copia aceste hotărâri a fost transmisă către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru a fi înscrisă în cartea funciară.

Mai arată că prin sentinţa civilă nr. 4564/23.09.2005 s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 99 mp, dându-se preferinţă actului de proprietate al autorului său.

Relevă că tot istoricul litigiilor a fost reliefat clar în decizia Tribunalului Olt nr. 313/07.11.2007, prin care pârâtul N. S. G. a fost obligat să demoleze construcţia edificată pe acest teren, fiind dezbătută pe larg problematica vânzării lucrului altuia şi a bunei-credinţe a cumpărătorului.

Aspectul bunei-credinţe a pârâţilor P. M.-F. şi P. E. nu poate primi eficienţă juridică altfel decât cu încălcarea implicită a obligaţiei de a lăsa terenul în posesia recurentei şi cu nerespectarea dreptului de proprietate recunoscut în persoana acesteia.

În cauză, susţine recurenta, sunt puse în balanţă interesele proprietarului al cărui drept a fost confirmat în justiţie în raport de interesele persoanei ce se luptă pentru menţinerea în patrimoniul său a unor bunuri achiziţionate în scopul satisfacerii unor interese economice.

Arată că art. 901 C.civ. invocat de instanţa de fond nu stabileşte faptul că dobânditorul cu bună-credinţă devine proprietarul bunului dobândit, ci doar va fi socotit proprietar, până la proba contrarie.

Susţine reclamanta  că pârâţii au încercat prin toate căile să o priveze de dreptul său de proprietate, deşi  aşa cum a arătat, hotărârea judecătorească prin care a devenit proprietară a fost depusă la OCPI pentru a fi înscrisă în cartea funciară conform adresei  nr. 77/S/14.01.2005 a Tribunalului Argeş,  această instituţie în mod nelegal nu a operat această înscriere.

Suprafaţa de teren de 99 m.p. a fost înregistrată în evidenţele fiscale ale Primăriei Slatina conform adresei nr. 9363/08.02.2010, pe numele reclamantei, ca şi proprietară. Totodată prin această adresă, pârâtul N. S. G. a fost notificat să scoată acest teren de la rolul său şi să depună declaraţie de scădere, lucru pe care acesta nu l-a făcut.

Solicită reclamanta a se  observa  că actul de vânzare cumpărare încheiat pentru această suprafaţă de teren a fost întocmit în perioada în care a început executarea silită împotriva pârâţilor N. S. şi M., aceştia fiind  încunoştinţaţi prin somaţii de către executorul judecătoresc, astfel că actul de vânzare cumpărare a fost încheiat în mod nelegal.

În drept, cererea de recurs  s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 304/1 C.p.civ.

 Intimaţii pârâţi N. S. G., N. M.,  P. M. F. şi P. E., au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală.

 Consideră că instanţa de fond în mod corect a admis excepţia puterii de lucru judecat cu privire la cererea reclamantei de a fi obligaţi la demolarea garajului.

Arată că în mod corect prima instanţă a respins capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 655/2012, întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei cauze ilicite sau imorale aşa cum prevede dispoz. art. 1238 C.civ.

 De asemenea, cu privire la capătul de cerere privind revendicarea suprafeţei de 99 m.p.,  consideră că instanţa de fond  a ţinut cont de faptul că această suprafaţă de teren nu a fost niciodată în posesia reclamantei şi nici înscrisă în cartea funciară a acesteia; că din 1952 şi până în prezent limitele proprietăţii din str. Dinu Lipatti (fostă 23 August) nr. 5 nu au fost modificate, iar transmiterea dreptului de proprietate s-a făcut prin intabularea corectă a proprietăţii în cartea funciară.

 Precizează că pe str. 23 August nr. 5 încă din 1952 în matricola de clădiri şi terenuri H. F. figura cu suprafaţa de 240 mp; ulterior, prin contractul nr. 1822/2001, pe această suprafaţă a devenit proprietar H. C.; la data de 20.06.2003, prin contractul nr. 1157, devin proprietari pârâţii N. S.şi N. M.; din data de 08.10.2012, potrivit contractului nr. 655, proprietari sunt pârâţii P..

Mai arată că pentru această suprafaţă de teren fostul proprietar H. C. s-a mai judecat cu SC O. SRL şi prin sentinţa civilă nr. 4303/06.07.1998 instanţa a admis acţiunea în revendicare.

La data de 19.01.2015 intimaţii pârâţi au depus şi concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamantă,  ca neîntemeiat.

Pârâţii arată că motivul pentru care recurenta a indicat faptul că terenul în suprafaţă de 99 mp. pe care l-a deţinut tatăl său conform procesului verbal din 1940, este cel  pe care îl deţin ei, se  datorează  faptului că este singurul teren liber, întrucât aşa cum s-a arătat, pe terenul pe care l-a deţinut tatăl acesteia pe str. Dinu Lipatti, nr. 7 se află o construcţie a  Primăriei Slatina.  Aşa se explică şi faptul că iniţial, după 1989, Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a emis pentru această suprafaţă de teren o dispoziţie de despăgubire, întrucât terenul pe care l-a deţinut recurenta pe str. Dinu Lipatti, nr. 7 nu mai exista fizic, însă prin mai  multe procese recurenta a reuşit să anuleze această dispoziţie emisă de Comisia locală şi a cerut prin instanţă stabilirea dreptului său de proprietate pentru suprafaţa de 99 mp. indicând terenul  pe care îl deţin, ca fiind terenul său.

În cauză, la cererea recurentei, tribunalul a încuviinţat şi a administrat  proba cu înscrisuri.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de recurs, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la probele de la dosar,  dar şi  la cele noi, din recurs, tribunalul constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Prealabil, din observarea cererii de recurs, tribunalul constată că recurenta reclamantă a înţeles să supună controlului judiciar doar soluţia adoptată de instanţa de fond asupra petitelor privind constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 655/08.10.2012 şi revendicare imobiliară, astfel că numai sub aceste aspecte se impune verificarea legalităţii şi temeiniciei sentinţei recurate.

Cu privire la primul petit, tribunalul reţine că reclamanta a susţinut că se impune constatarea nulităţii acestui contract întrucât cumpărătorii aveau cunoştinţă de existenţa litigiului anterior dintre cea dintâi şi vânzători, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 4564/23.09.2005, definitivă prin decizia civilă nr. 313/07.11.2006, astfel că nu pot fi consideraţi de bună-credinţă, scopul încheierii acestui act juridic fiind sustragerea de la executare silită.

În aceste condiţii, în speţă devin aplicabile dispoziţiile N.C.civ., care reglementează una din condiţiile esenţiale pentru valabilitatea contractului, corect identificate de instanţa de fond.

Astfel, tribunalul reţine că, potrivit art. 1.235 şi 1.236 alin. 1 C.civ., cauza - motivul care determină fiecare parte să încheie contractul, trebuie să existe, să fie licită şi morală.

 Conform alin. 3 al art. 1.236 C.civ., „Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.”, iar conform art. 1.238 alin. 2 C.civ., „Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.”

Cu referire la proba cauzei, art. 1.239 alin. 2 C.civ. prevede că „ Existenţa unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară.”

Ori, astfel cum corect a statuat instanţa de fond, deşi a invocat reaua-credinţă,  recurenta reclamantă nu a produs nicio probă care să demonstreze temeinicia susţinerilor sale şi să răstoarne prezumţia de cauză licită şi prezumţia de bună-credinţă instituite de dispoziţiile art. 1.239 alin. 2 şi art. 14 alin. 2 C.civ..

Este drept că, privitor la suprafaţa de 99 mp în litigiu, între recurenta reclamantă şi intimatul pârât N.S. G. a existat anterior un litigiu, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 4567/23.09.2005, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 333/2005, irevocabilă prin decizia civilă nr. 461/15.03.2006, hotărâre prin care pârâtul N. S. G.(intimat pârât în prezenta procedură judiciară) a fost obligat să lase în deplină proprietate reclamantei suprafaţa de 99 mp, situată în str. Dinu Lipatti nr. 7, cu vecinii: N-B. P. şi S. G., E-str. Dinu Lipatti nr. 7, S-H. C., V-P. A..

Însă, atât timp cât nu există la dosar dovezi din care să rezulte că intimaţii pârâţi P. M. F.N. şi P. E. au cunoscut existenţa acestui proces anterior, simpla legătură de afinitate dintre cei doi şi pârâtul din dosarul nr. 333/2005 nu este de ajuns pentru a înfrânge prezumţia de bună-credinţă în ceea ce-i priveşte pe cumpărători.

De aceea, soluţia instanţei de fond cu privire la constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 655/08.10.2012 se impune a fi menţinută, fiind dată cu corecta aplicare a legii în speţa de faţă.

Pe de altă parte, critica privind respingerea cererii având ca obiect revendicare imobiliară este privită ca întemeiată de tribunal, fiind necesar a se modifica soluţia adoptată de instanţa de fond.

Sub acest aspect, tribunalul reţine că, într-adevăr, potrivit art. 901 C.civ., „Sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, oricine a dobândit cu bună-credinţă vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară.

(2) Terţul dobânditor este considerat de bună-credinţă numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare;

b) din cuprinsul cărţii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane; şi

c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărţii funciare.

(3) Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi terţului care a dobândit cu bună-credinţă un drept de ipotecă în temeiul unui act juridic încheiat cu titularul de carte funciară ori cu succesorul său în drepturi, după caz.

(4) Dispoziţiile prezentului articol nu pot fi însă opuse de o parte contractantă celeilalte şi nici de succesorii lor universali sau cu titlu universal, după caz.”.

Este drept, art. 901 C.civ. priveşte efectiv principiul publicităţii materiale consacrând efectul achizitiv de drepturi reale imobiliare al înscrierii unor drepturi tabulare în folosul terţului dobânditor de bună-credinţă şi cu titlu oneros.

Însă, pentru ca acest principiu să-şi producă efectul achizitiv de drepturi reale imobiliare, trebuie să se ţină seama de domeniul şi condiţiile sale de aplicare.

Astfel, tribunalul reţine că acest principiu se aplică numai în cazul drepturilor tabulare dobândite prin acte juridice cu titlu oneros înscrise în cartea funciară şi poate fi invocat numai de terţul subdobânditor de bună-credinţă, cu titlu particular şi oneros. Această idee presupune că efectul achizitiv operează numai în situaţiile în care există cel puţin trei înscrieri ale dreptului de proprietate asupra unui imobil, care operează în favoarea unor titulari diferiţi: mai întâi, cel care înstrăinează dreptul (Primus sau antecesorul tabular) trebuie să fie el însuşi înscris în cartea funciară, pe baza unui act de dobândire valabil; apoi, dobânditorul (Secundus sau succesorul tabular) trebuie să fie şi el înscris în cartea funciară pe temeiul actului său de dobândire, act care, prin ipoteză, nu este valabil; în sfârşit, (Tertius sau subachizitorul tabular) va beneficia de efectul achizitiv al principiului publicităţii materiale numai dacă va fi el însuşi înscris în cartea funciară pe temeiul propriului act de dobândire.

Ori, în cauza de faţă, atât timp cât nu se reţine nevalabilitatea actului de dobândire al vânzătorului N. S. G., în condiţiile în care prin sentinţa civilă nr. 4564/23.09.2005, irevocabilă prin decizia civilă nr. 461/15.03.2006, cererea având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1157/20.06.2003 a fost respinsă, nu se poate reţine nici incidenţa dispoziţiilor art. 901 C.civ., care ocrotesc subdobânditorul de bună-credinţă.

În speţă, este cert că, atât recurenta reclamantă, cât şi intimaţii pârâţi P. M. F. şi P. E. exhibă titluri de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 99 mp, situat în localitatea Slatina, str. Dinu Lipatti, jud. Olt, având ca vecinătăţi la N- str Dinu Lipati, S- P. A.(I. S. A.), E- H. C. (P. M. si P. E.), V- teren proprietate stat, delimitat prin pc 1, A, B, 29, 31, 34, 5, 1, din raportul de expertiza întocmit de expert judiciar C. I., suprafaţă de teren cuprinsă în terenul în suprafaţă totala de 240 mp (246,12 mp din măsurători), având nr. cadastral 610.

Apărarea intimaţilor în sensul că terenul recurentei se află situat pe str. Dinu Lipatti, la nr. 7, în timp ce terenul lor se află situat pe str. Dinu Lipatti, la nr. 5, nu poate fi primită de tribunal.

Şi aceasta deoarece, din conţinutul raportului de expertiză întocmit la fond, în urma deplasării la faţa locului, se desprinde în mod clar concluzia contrară, în sensul că terenul ce a făcut obiectul sentinţei civile nr. 4564/2005 este unul şi acelaşi cu cel menţionat în contractul de vânzare-cumpărare 655/08.10.2012.

Intimaţii au susţinut că raportul de expertiză din dosarul nr. 333/2005, în care a fost pronunţată sentinţa indicată anterior, nu poate fi avut în vedere întrucât nu a fost rezultatul unor măsurători la faţa locului. Această susţinere va fi înlăturată de tribunal, întrucât eventualele nemulţumiri faţă de lucrarea expertului puteau şi trebuiau invocate în conformitate cu dispoziţiile art. 212 alin. 2 C.proc.civ.

Mai mult, din analiza considerentelor deciziei civile nr. 461/15.03.2006 se observă că o critică asemănătoare, referitoare la raportul de expertiză, a fost formulată de pârâtul N. S. G. în recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 4564/2005, însă a fost apreciată nefondată de instanţa de recurs.

Observând considerentele deciziei civile nr. 4567/06.11.2003, pronunţată de ÎCCJ, înscris nou depus în recurs, tribunalul reţine că dreptul de proprietate al recurentei a fost recunoscut încă din anul 2000, când s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 7692. S-a statuat irevocabil prin această hotărâre, care i se opune, în calitate de succesor cu titlu particular şi vânzătorului H. C. C., că recurenta reclamantă este moştenitoarea lui P. A. l, proprietarul imobilului în litigiu, dobândit prin ordonanţa de adjudecare definitivă nr. 3795/06.10.1936, ce a fost preluat de stat fără titlu.

S-a mai stabilit irevocabil că H. C., care a înfăţişat un contract de vânzare-cumpărare din anul 1996, nu poate face dovada dreptului său de proprietate nici asupra imobilului în ansamblu şi nici cu privire la suprafaţa de teren de 99 mp.

Ori, reţinând că prin hotărârea judecătorească nu doar se dă răspuns problemei încălcării legii, existenţei sau nu, a vreunei neconcordanţe între situaţia de fapt şi ce a de drept, ci se realizează posibilitatea valorificării silite a acestuia (a drepturilor recunoscute şi  a situaţiilor stabilite în urma verificării jurisdicţionale), şi ţinând seama că legalitatea dreptului de proprietate al antecesorului de la care au dobândit, prin mai multe acte translative succesive, dreptul de proprietate pârâţii, a fost analizată prin decizia sus-menţionată, tribunalul constată că în conflictul de faţă dreptul de proprietate al recurentei se impune a fi protejat, în temeiul art. 563 C.civ., în faţa dreptului de proprietate invocat de pârâţii P. M. F. şi P. E..

Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I şi alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurenta reclamantă, va modifica în parte sentinţa în sensul că va admite capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară şi va obliga pe pârâţii P. M.F. şi P. E. să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 99 m.p.,  delimitat prin punctele 1, A, B, 29, 31, 34, 5, 1 din raportul de expertiză întocmit de expert judiciar C. I., menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.

În temeiul art. 274 C.proc.civ. şi la cererea recurentei, tribunalul va obliga pe intimaţi în solidar la 969 lei, cheltuieli de judecată către recurentă.

Data publicarii pe portal:03.03.2015

Domenii speta

Spete similare